5,064 matches
-
te domină e nerăbdarea de a șterge efectele perturbante ale acelei arbitrarietăți sau distracții, de a restabili cursul normal al evenimentelor. Abia aștepți să ai în mână un exemplar fără defecte al cărții pe care ai început-o. Te-ai repezi imediat la librărie, dacă la ora asta magazinele n-ar fi închise. Trebuie să aștepți până mâine. Petreci o noapte agitată; somnul e un flux intermitent și plin de învolburări, ca lectura romanului, cu vise care ți se par repetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cultură Dominantă. — Și Ludmila merge la aceste seminarii? Nu, se pare că Ludmila nu se amestecă în activitatea surorii ei. Dar Lotaria contează pe participarea ta. Tu preferi să nu te angajezi cu nimic. - Voi vedea, voi încerca să mă reped până acolo; nu vă pot promite ferm. Deocamdată, vă rog să-i spuneți surorii dumneavoastră că am telefonat... Dacă nu, nu-i nimic, voi suna eu din nou. Vă mulțumesc. Gata, închide telefonul. Dar Lotaria te reține: - Vedeți, e inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știind că nu pot răspunde, dar că știu că ar trebui să răspund. Sau neliniștea în momentul când abia am ieșit din casă și aud sunând un telefon care ar putea fi la mine sau în alt apartament și mă reped înapoi, ajung gâfâind, pentru că am urcat scările în fugă, iar telefonul tace și nu voi ști niciodată dacă apelul era pentru mine. Sau când sunt pe stradă, și aud sunând telefoanele în case necunoscute; chiar și atunci când sunt în orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la inimă, că te ia vătămătura de nu mai știi ce-i cu tine, numa’ o-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar nea Grigore mi-ar fi povestit a nu știu câta oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cea mai vagă idee. Oberlus nu iubise niciodată pe nimeni și nimeni nu Îl iubise, iar cînd mușii Îi povesteau despre logodnicele lor sau cînd marinarii vorbeau despre nevestele și copiii lor, și pînă și cei mai violenți și mai repeziți dintre ei, el asculta În tăcere, străduindu-se să-și ascută la maximum inteligența ascuțită oricum Își schimbau tonul din naștere, Încercînd cu disperare, mereu zadarnic, să priceapă motivele pentru care un om ar putea simți afecțiune sau tandrețe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la gură. Cum era și normal s-a înecat, coniacul s-a vărsat pe fața de masă, pe hainele boțite de atîtea zile de chef, întreg trupul i-a fost cuprins de spasme, se înecase de-adevăratelea. Chelnerul s-a repezit cu o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare că degetul de care s-a agățat nu-i prea curat, să-l feștelească un pic măcar așa, să-și verse năduful. Ca întotdeauna și ca peste tot și în chestia asta se petrecuse la fel, obraznicul s-a repezit în fruntea mesei și cei cuminți, truditorii, care poartă greul pe spinarea și în sufletul lor, rămîn să-și termine zilele și cariera într-o fundătură de lume. Radul Popianu era absolut convins, și avea și de ce să fie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul Bercu le aducea chiar din depozitul en-gros local? Pe scurt, era de acum evident că Vladia se îndrepta cu pași siguri, e drept nu înspăimântători de mari și de repezi, către o amorțire generală. Mai delicat era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță "vuuuu" și brusc se opri, privind amabil-cercetător către noii veniți. De fapt se uita doar la prințul Pangratty, care zîmbea ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rătăcea cîte o hîrtie, o căuta îndelung printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea. Pînă cînd a înțeles jocul, n-a avut stare, nu putea să-și vadă de lucru, repezea oamenii, striga la ofițerul de serviciu, fierbea în sinea lui atît de tare, încît nimeni nu mai voia să intre la el, oricît de urgente ar fi fost lucrările; trebuia să apară altceva, să i se distragă atenția, un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
câteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare când se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să‑mi notez cât mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că viața lui nu fusese părelnică, fiindcă existau pe lumea asta oameni care Înregistrau și valorificau fiecare viață, fiecare suferință, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fapte, ar spune domnul Whittier, singurul lucru sigur e ceea ce promiți. Trei luni, ați promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos. Punga de clătite a Sfântului Fără-Mațe cade și împrăștie pe covorul vioriu cireșe lipicioase și frișcă. Și pisica se repede să guste. Cu ochii aproape atingându-i pe cei ai domnului Whittier, Miss America spune: — Așadar am dreptate dacă te ucid? Cuțitul e din setul adus de BucătarulAsasin în valiza lui de aluminiu. Și domnul Whittier o privește în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la mai multe mile distanță. Atunci când casa îți devine întreaga lume se numește „închidere în cocon”. Domnul și doamna Keyes - Packer și Evelyn - n-au fost întotdeauna așa. Înainte, cum murea un delfin în plasele pescarilor de ton, cum se repezeau să scrie un cec. Să dea o petrecere. Au organizat un banchet pentru victimele minelor de teren. O serată dansantă pentru victimele traumelor craniene severe. Fibromialgie. Bulimie. Un cocktail și o licitație fără strigare pentru suferinzii de colon iritabil. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
după câte o dușcă, toți patru o iau la plimbare în întuneric, prin parc, acolo unde nu te-ai duce niciodată noaptea. Când bei nu se poate să nu-ți placă faptul că fiecare înghițitură e o decizie irevocabilă. Te repezi cu capul înainte, ținând jocul sub control. E același lucru cu pastilele, sedative și analgezice, fiecare înghițitură e un prim pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus la fetiță, la ei toți, era un băiețel gol pușcă. O broșură a căzut fluturând pe podea. Apoi brațele Corei s-au repezit în jurul fetiței, strângându-i moliciunea ca de pernă, căutând o folie de plastic pe care s-o înfășoare în jurul trupușorului. Detectivul a zâmbit, clătinând din cap, ținându-și ochii strâns închiși și spunând: — Te pricepi de minune la procurat, Cora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bunicii. I se umplu sufletul de o iubire puternică față de ființa darnică și bună care nu-i mai făcuse rău, nu ridicase nici măcar o dată tonul deși numai Dumnezeu știa câte motive avusese să o facă. Se desprinse din strânsoare, se repezi în casa bunicii, îi sări în brațe și ceru iertare iar din ziua aceea avu mare grijă să n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se animă, partidele de fotbal se întoarseră pe strada lor iar Ema, stând rezemată de poartă, într-un moment de inspirată reflectare, se întrebă ce anume putea ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea lipsit de viață. O vedea repezindu-se la minge plină de energie, dăruind acestui joc, la fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare de bomboane. Luana o săruta cu dragoste și o invita să-i stea alături în copacul miraculos. Ema se trezi transpirată, înăbușită de un sentiment al reușitei pe care nu-l mai trăise. Se îmbrăcă în fugă și se repezi afară, fără să se mai spele și să stea la masă. Se opri în fața pomului de la poartă și privi în sus, spre creanga din vis. Era atât de departe că ameți. O văzu, cu ochii minții, pe verișoara ei stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Emei îi fu Luanei de ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea în magazii, vânzătoarele dădeau la iveală covoare persane. Oamenii se repezeau călcându-se în picioare, stârnind un vacarm și o înghesuială de proporții alarmante. Sanda trase fetițele spre ea și le ordonă în grabă: Stați cuminți aici, mă duc să prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca metalică, făcând-o să zăngăne îngrozitor. Se sprijineau în mâini și ridicau picioarele în sus, în semișpagat, crăcănat, sau orice altă figură care le venea pe moment. Bica, martor nelipsit la toate drăcoveniile ce le treceau prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru binefacerea pe care i-o făcea. O emoționă până la lacrimi grija lui pentru ea. Recunoscătoare, îi mai acordă încă o oră de plimbare. Trei ore pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o pândi la ieșirea din școală și fără nici o introducere se repezi la ghiozdanul fetei, îl desfăcu și-i răsturnă conținutul pe jos. Caietele ei lipseau. Se întoarse spre Violeta cu o privire de fiară. Dă-mi-le! Acum! Violența gestului o lăsă pe fată fără grai. Reuși să bâiguie: Sunt acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]