1,193 matches
-
-se la hăul mișcător pe care distinsa doamna Îl purta În loc de chip, fiind nevoită să-l contemple zilnic În oglindă, trupul lui Oliver fu scuturat de fiori reci. Față de o astfel de ființă, el ar fi trebuit să simtă nu repulsie, ci milă. În fond, oricine putea păți ceva la fel. Zgribulindu-și penajul de pe umeri, Oliver stătu treaz toată noaptea, gândindu-se prin ce mijloc ar putea-o aduce pe Olivia la Înfățișarea sa obișnuită. Totul Însă depindea de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie cumplită. Dar ceea ce-l miră cel mai tare era totuși faptul că, pe lângă tot felul de mărci de băutură, se rotiră și câteva mărci ordinare de sprayuri, deodorante și parfumuri. Oare cât durase marșul? O zi, o noapte? O săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
folosea pentru achiziționarea de cărți și de tablouri. Cumpăra, câteodată, de la poeții locului, manuscrise sau volume cu autograful autorului, pentru care plătea sume destul de consistente. Deși se comporta ca un adevărat Mecena, numele lui continua să inspire teamă amestecată cu repulsie. Chiar și Bikinski, cu care Satanovski se intersecta În pasaj sau se Întâlnea la Corso, manifesta o atitudine mai mult decât prudentă. Inginerul căuta să-i câștige cu orice chip bunăvoința, dar pictorul era refractar și nu uita Înțepăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ore zilnic inhalând miasmele catranului nu poate avea numai gânduri bune. În plus, pasiunea lui pentru Loto-Prono, Bingo și tot felul de jocuri de noroc putea deveni molipsitoare. Dar oare de ce Noimann Își amintea acum tocmai de Satanovski? Inginerul stârnea repulsie celor din jur. Dar dacă stăteai mai mult În preajma sa, Începeai să Înțelegi modul lui de-a fi. Numele, desigur, era ca un stigmat. Satanovski părea să se fi obișnuit cu el. Îl purta cu lejeritate și chiar noblețe. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decât mine, Însă, cum singur recunoaște, e și cam obez pentru vârsta lui. Ăsta Îmi zice: „Noi dăm producție, nu ne ocupăm de frumos!“ Când mi-a zis asta nu i-am răspuns În nici un fel, dar am ieșit cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fel persoane situate cvasi-constant În același ambient pot vorbi despre ambientul lor? De ce, la schimbarea locului ambiant, elementele din vechiul mediu devin „noi“, neobișnuite, se Încarcă cu semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva vreun punct sensibil sau pur și simplu îi provocase repulsie. — Care-i problema? Spuneți-mi. Gordean își ridică privirea. — Îmi pare rău. Am un nivel de toleranță extrem de redus față de tinerii polițiști ambițioși și descrierile de violențe și n-ar fi trebuit să te etichetez... — Atunci ajutați-mă. Arătați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ochii proprietarului, ca o wolverină adevărată - doar că fără succes -, și a reușit să scape. A alergat șase străzi, a găsit-o pe Delores cu un bărbat străin pe sofa, în poziția 69 și cu luminile aprinse, și, copleșit de repulsie, a fugit speriat afară. A încercat să alerge la casa wolverinelor, dar bărbatul cu colecția de monede și prietenii lui l-au urmărit cu mașina și l-au găsit. L-au dus cu mașina la Sleepy Lagoon Park și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a prezentat la ușa lui Claire plin de vânătăi, dar fără să mai arate ca tatăl lui. Când a rugat-o pe Claire să se culce cu el, femeia a fugit îngrozită. 1945. Coleman s-a mutat din Los Angeles. Repulsia lui Claire l-a stimulat s-o facă. A cutreierat țara, cântând la saxofon alto cu tot felul de grupuri și adoptând numele lui Hudson Healy. Reynolds Loftis a apărut în fața celor de la CCAA, a refuzat să toarne și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se recunoscură. Doamna Eliza crezu de cuviință să vie spre Mini. începu a-i vorbi cu volubilitate pentru a face diversiune, dar gingășiile ci aveau un gest de voluptăți premergătoare, 126 121 care făcu pe Mini să simtă acea ușoară repulsie pe care ți-o dau, expuse la lumină, nevoile fizice ale altora: foamea sau amorul. Hallipa era monosilabic dar nu din vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal. Își privește mâna ca pe un șarpe alunecând pe lespezile pavajului, cu detașare și o undă de repulsie. Da, este mâna ei, însă numai acum și numai pentru o clipă. Amrita știe că nu e trupul ei. Mâna, acest obiect asemănător unui crab, întinzându-se alene după o cutiuță și o cheie, apoi după pastilele din rășină neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
e atât de neplăcută vederea lui încît aș fi în stare să rămân repetent de atâtea ori până s-ar căra el din școala noastră. Pe trimestrul trei am început însă să învăț. Groaza de corigentă era mai mare decât repulsia față de antipaticul profesor. Rămâneam seara singur în clasă și învățam elementele lui Euclid și teorema lui Pitagora, care n-aveau nici o logică: suma pătratului catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei! Perfect! Dacă s-a aflat chestia asta și a rămas
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
umed și dens către apartamentul lui Luke. Când am sunat la sonerie, eram agitată și foarte intimidată. Luke avea efectul ăsta asupra mea. Era un amestec straniu de dorință sexuală și respingere a acestei dorințe. Era aproape o stare de repulsie. Ca o gâzuliță care se juca prin pliurile stomacului meu. Am ieșit din lift foarte încet. Era mult prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era încă inhibată și că starea de inhibiție era un semn de imaturitate emoțională și senzorială. Eva se lupta cu sentimentele ei contradictorii față de problemă. Pe de-o parte, nu voia să fie imatură emoțional și senzorial, iar dacă repulsia pe care o simțea când stătea goală în brațele altei femei era ceva ce putea fi trecut cu vederea - mai ales că, după părerea Evei, cu cât un medicament avea un gust mai scârbos, cu atât mai mare era probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
patru vânturi, ca un pumn de confetti. În mod neașteptat, tocmai tata-socru a intervenit, salvându-i pielea - dar cu un preț, un preț atât de nemilos și de crud, că Harry nu și-a mai revenit niciodată din rușinea și repulsia pe care le simțise când a acceptat propunerea bătrânului. Dar a acceptat-o. Era prea slab ca să n-o facă, prea îngrozit de propriul viitor ca să nu primească, dar în clipa în care și-a pus semnătura pe contract, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe urmă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și nu sunt enervat, deși recunosc că acest porumbel degenerat Îmi stârnește o senzație neplăcută... o mică repulsie. —Degenerat? De ce? Doar pentru că s-a ținut după noi tot drumul? Exact asta, da! Că se ține după noi, deși interesul lui ar fi să se ducă la paznicul care Îl hrănește! Nu mai are nici un fel de repere, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să ajungă se află acolo, la capătul drumului, și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care depindea viața sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-ar putea să fii doar nebun, dacă s-ar putea să fii doar Înțelept! Dacă s-ar putea să te fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse ca să se așeze, vlăguit, cu fața În mâini. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe atunci, tristețe adâncă, suferință, amărăciune, și nu numai asta, dar, de la un timp Încoace, omului obișnuit i s-a părut, și foarte bine, că se pierdea prin acest termen un mod grozav de a exprima sentimente cum ar fi repulsia, sila, aversiunea, care, așa cum va recunoaște oricine, nu au nimic de-a face cu semnificațiile amintite mai sus. Când e vorba de cuvinte, oricâtă grijă am avea, niciodată nu e suficientă, se răzgândesc și ele, mai rău ca oamenii. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de dezamăgită fusesem de fiecare dată, încât nu mai aveam putere să încerc. Privirea lui ostilă și dură, protestând în clipa în care intru în cameră, pretențiile lui sunt neclare și de nesatisfăcut, orice aș încerca să fac îi trezește repulsia. Când îi sugerez să vină să mănânce cu noi la bucătărie, refuză, când mergem să ne așezăm lângă el, se plânge că îl deranjăm, când plec la serviciu, se plânge că îl neglijez, iar dacă îmi iau o zi liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stă un altul care îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu cât îi povestesc mai mult, cu atât i se întunecă ochii. Nu e atât repulsie, cât un fel de posesivitate matriarhală. Fusese cât pe-aici să-i fie răpit copilul. Și eu o simt adesea pe Sabina ca pe o mamă, mai ales că am fost un copil crescut „pe palme” de un tată bătăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se mulțumea cu firimiturile ospățului. Era mai ales dansatorul ei și, în calitatea aceasta, util. Grigore avea o repulsie instinctivă de bărbații în genul lui Brumaru. Îi disprețuia. Socotea sincer că Nadina se compromite tolerând pe lângă ea asemenea cavaleri. Se învinovățea pe sine că n-a știut să împiedice alunecarea aceasta, nu prin scene care să o fi înverșunat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]