1,533 matches
-
„O să rămânem în epoca de piatră”, spune Radu Țibichi, plimbând arătătorul stâng pe ecranul smartphone-ului uriaș în care privește plictisit, în timp ce cu mâna dreaptă face un gest de condescendență resemnată spre interlocutorii săi. De trei ani și jumătate, ieșeanul se tot află în fruntea CNAS, ba ca director general, ba ca președinte. În 2013, și-a început mandatul de director general, anunțând că vrea să elimine tot ce înseamnă documente
Fratele mai mare te vrea sănătos și înrolat în sistem. Cu sau fără voia ta () [Corola-blog/BlogPost/338727_a_340056]
-
la inspectorat: în timpul inspecției, profesoara s-a comportat exemplar, așa că a rămas la catedră. Iar copiii ai căror părinți au semnat reclamația au avut parte de un comportament și mai dur din partea cadrului didactic. Mama Cristianei, Diana Petrache, s-a resemnat - crede și acum că a ales varianta bună pentru liniștea copilului ei, deși nu se îndoiește că demersul era și legitim, și legal: "Nu schimb eu cocoașa lumii.” Situația amintește de cea de la liceul Tudor Vianu din Capitală: și aici
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
descrie fără rest scena din film în care cei doi se reîntorc acasă și se întind în patul dublu în care deja dorm copilul și vecina adolescentă care avusese grijă de el. Bărbatul a renunțat în sfârșit și se întoarce resemnat pe colțul lui de pat, ea îl ia în brațe nu pentru a-l atrage înapoi în joc ca mai înainte, ci ca pe ceva ce tocmai a fost pierdut (și modul cum îl îmbrățișează îl face pierdut în chiar
Happy end ghilotină () [Corola-blog/BlogPost/338483_a_339812]
-
îi ucide. Așa se explică asimilarea morții unei nunți cosmice. Pentru Ales, moartea nu e o înfrângere din partea lumii, ci o eliberare de lume; accesul la ”lumea fără dor” căreia, de fapt, îi aparține. O reintegrare. În concluzie, nu atitudinea resemnată în fața vitregiilor face din poporul român un popor fără vocație istorică. Blestemul acestui popor este plafonarea, limitarea universului la propria lume, refuzul de a învăța, de a ieși din falsa siguranță a lui aici și acum a doi din trei
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
sterp, unele în ogor. Doar ” Unii oameni își aud vocea interioară foarte clar. Ei trăiesc după ceea ce aud. Astfel de oameni ajung nebuni sau ajung legendă”, după cum ne spune eternul indian la începutul filmului ”Legendele toamnei”. În concluzie, nu atitudinea resemnată în fața vitregiilor face din poporul român un popor fără vocație istorică. Blestemul acestui popor este plafonarea, limitarea universului la propria lume, refuzul de a învăța, de a ieși din falsa siguranță a lui aici și acum a doi din trei
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
au dat mâna spre binele lor comun. Oriunde doi români discută politică, poți afla câte ceva despre „hoții din politică” și despre „cum a fost furată această țară”. În ciuda acestei conștientizări cvasiunanime, majoritatea locuitorilor acestei țări par a fi cel puțin resemnați cu viața pe care sunt nevoiți să o trăiască. PSD, PNL, ALDE, PMP, PRU, UDMR - toate aceste partide au reprezentat și reprezintă cumulul intereselor meschine ale acestor clanuri. Sunt aceiași indivizi sau cel puțin același tip de indivizi de 26
România nu poate fi salvată de o mână de oameni () [Corola-blog/BlogPost/338646_a_339975]
-
de prisos), „închis între pereții/ unei lumi pe care n-o cunosc“ (un acoperiș deasupra capului), „eu nu sunt eu“ (La frontieră I), „sunt obișnuit să fiu altul“ (la început a fost usura), „Eu sunt Neînțelegătorul“ (Un cântecel cu stomacul). Resemnându-se în întunecime și anonimat, spiritul creator refuză lumina și resimte literatura ca arest și grajd: „nu vreau lumina altora care pute“ (La jumătate) în „arestul literaturii“ (Arestul literaturii), în „grajdurile literaturii“ (Un critic de treabă). Figurile de amprentă ale
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
Academiei, 1965), ne conferă calitățile, dar suntem fericiți sau nu prin acțiuni, prin ceea ce facem”. În raport cu această grilă se scoate în relief că românul este orgolios, stă de manevre și manipulări, dă din coate, nu are tărie de caracter, este resemnat, sărac, dar fudul și „își petrece timpul bârfind”. Opțiunile și acțiunile scriitorului Jean Băileșteanu delimitează un profil în care intră: necunoașterea sentimentului de ură și de invidie, atașamentul față de carte și de scris, interogația despre sensul lumii și rostul omului
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
Acest spirit, sub sentimente negative și sub evenimente de necontrolat, ar putea obosi și ar putea să renunțe, să cadă. Astfel ar putea să aducă tragedia lângă dezastru. Acest „eu” care se separă din „noi” și observă colectivitatea nu se resemnează. El definește un profil remarcabil: „Am obosit. Dar nu mă las” (p. 137). Dacă „eul” creator ar fi evitat să-și caute o parte a identității în „noi”, atunci cartea ar fi rămas la nivel de istorie, de relatare. Cum
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
toate astea polonezii au făcut câteva lucruri pe care românii refuză să le facă, deși le știu foarte bine. În 2016 polonezii operează cu avioane de la două companii Boeing și Embraer. Atât. După ce au pierdut rute lungi nu s-au resemnat...pe banii statului, ci au experimentat, curajos, noi destinații dintre care unele s-au dovedit a fi super profitabile, cum ar fi Hanoi/Vietnam. Așa au ajuns să opereze cu mult succes în țările din Caucaz, în Ucraina ori Singapore
sfârșitul e aici? Lacrimile unei stewardese () [Corola-blog/BlogPost/339066_a_340395]
-
înving, să nu mă văd cum rănile îmi ling. Și n-am crezut s-ajung în acest hal, cu luntrea scufundată lângă mal, plin de regrete crunte ce mă dor când mă snopesc cu lacrimile lor. Am renunțat. M-am resemnat. Aștept ca inima să-ncremenească-n piept și plâng în cel din urmă anotimp că pentru ce-aș dori nu mai e timp !... 9 mai 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu mai e timp / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NU MAI E TIMP de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340949_a_342278]
-
Coranului și pe utilizarea forței armate, nu pot exista decât două soluții: moartea fizică: dacă te opui regulilor și sistemului religios, ești ucis fără nici o apărare de către justiție; sau moartea spirituală: te prefaci că accepți religia și ideologia, și te resemnezi purtând o “mască mortuară” toată viață. Dar această “mască mortuară” ți se lipește în timp pe chip și te transformă din înger în cel mai înfricoșător demon al Infernului. În acest fel, cea mai mică celulă a bărbatului, spermatozoidul, devine
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
recunosc faptele petrecute dar, cer insistent re-anchetarea cazului și calcularea milimetrică a impactului deoarece e primul stâlp din cariera mea de tamponat pe care nu l-am doborât. Aceasta-mi este decorația pe care o semnalez și pe care mă resemnez din motive de dureri de cap. Să fiu trezit pentru a o semna. Stâlpitura ... ăăă ... Semnătura, s.s. insuportabil Referință Bibliografică: DECA ... hâc!...RAȚIE / Lică Barbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 896, Anul III, 14 iunie 2013. Drepturi de Autor
DECA ... HÂC!...RAŢIE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342136_a_343465]
-
să doară. Am fost furați tot timpul, ne furăm între noi, luăm tot ce ne cade la mână, fără a ține cont, fără remușcări... și până la urmă o facem pe față și fără rușine. Timpul ne-a învățat să ne resemnăm, căutând refugiu în adâncul sufletului, sigurul loc unde aveam siguranța că nu ne mai poate fura nimeni. De acolo ieșim din când în când și ne revarsam durerea, fiecare în felul lui, încercând să scăpam de povara care ne strânge
STĂPÂN PESTE SUFLETUL TĂU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341820_a_343149]
-
2011 Toate Articolele Autorului ziua de ieri m-a aruncat năvalnic spre astăzi și mă împinge violent către mâine ieri m-am zbătut înotând contra valului (mi-am zdrelit o bucată de inimă într-un ciot de speranță) azi mă resemnez lăsându-mă purtată în voia curenților tăi spre mâine învăț să îngrop trecutul sub un colț de stea căzătoare apoi îți presar surâzând pulbere de vise peste răni pe chipul meu nu a mai rămas decât mirarea născută din punctul
RASTIGNITĂ PE CRUCEA TIMPULUI de OANA RADU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341829_a_343158]
-
iată-te în fața mea. Cred, c-am vorbit prea mult, De ce-mi zâmbești atât de cald? -Mi-e dor de tine, iluziile toate, mi s-au spulberat... -Ce vrei să spui? -Credeam, că n-am să te mai văd, mă resemnasem, Si chiar am vrut ca să fiu singur, Nimeni, din cunoscuți, nu mai știa de tine. Și numărul de telefon, e altul, Pe cel vechi, am mai încercat, Altcineva-mi răspunse la-nceput, spre dezamăgirea mea... Mă așteptam ca tu să
DIALOG POETIC de COSTI POP în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341847_a_343176]
-
încă nu știu Dar mi-a rămas în inimă un dor. Există-n viață clipe grele, le învingi, Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu Ți-e necaz, te frămânți și plângi, Acest lucru nu-l pot face eu. Mă resemnez tăcut și îmi ascund Durerile, adânc de tot mi le îngrop. Mă-nțeapă undeva, nu le răspund Și zi cu zi se adună toate la un loc. Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau. Dar nu găsesc în inimă atâta pace
UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342514_a_343843]
-
Acasa > Impact > Istorie > LA ICOANA MÂNTUITORULUI Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 289 din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului La icoana Mântuitorului Privește spre noi resemnat Din cadrul de lemn cel pictat Iisus chinuit, răbdător Și cuiele lui cât ne dor! Golgota cu el toți urcăm, În pietre desculți ne-ncurcăm Ne vrem cât mai puri, mai senini, În soartă pășim plini de spini. -Marie și tu
LA ICOANA MÂNTUITORULUI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342558_a_343887]
-
apă Devenite acum steluțe argintii Însuflețește copacii îmbătrâniți de vreme. Toamna se predă iernii, Natura acceptă sfârșitul și începutul, Viața se zbate în iarnă, Poveste ce tocmai a început să fie scrisă. Dragoste fără margini se topește în albul zăpezii, Resemnată în tinerețea noului anotimp, Clipe de amintiri îmi umplu sufletul de bucurie. Azi am aflat că iarna mă iubește și pe mine, E prima iubire din viața mea, M-a îmbrățișat cu drag Și-a lăsat să coboare pe buzele
TOAMNĂ TÂRZIE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341618_a_342947]
-
1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Asfaltul își spală urma pașilor tăi în ploaia lacrimilor mele. ascunzându-și rănile sub luciul liniștit al unui zâmbet. Plopii învăță să numere dar nu reușesc să treacă la doi. Mereu singuri, resemnați sub ferestrele zâmbitoare ale ochilor ce nu privesc niciodată spre ei. Trecătorii merg grăbiți și nu observă răzvrătirea asfaltului sub pașii lor cadențați, răsunând ca niște bătăi de clopot. Amar ecou în catedrala goală a inimii. Vuietul străzii acoperă geamănul
NU POT UITA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341635_a_342964]
-
tango-ul nu ți-a plăcut nici atunci Când prin ploaie alergam ca doi copii răzleți. Ceea ce mie mi-a plăcut, în tine n-a schimbat Nimic. Tu ai rămas mereu mult prea tăcut; Și în final, spun bun rămas, m-am resemnat Eu mădespart acum de tine și de trecut! De azi te rog nu mai citi printre rânduri deloc! Eu nu am sămai scriu nimic pentru tine; Măvreau înstrăinatăde acest simplu joc, Renunțla vis, la dans și la fericirea de mâine
ÎŢI SPUN BUN RĂMAS! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340606_a_341935]
-
e. Nu-mi este frică și pace bună! Încă puțin și o să se lumineze de ziuă, începe forfota, strig, mă aude cineva, mă recunoaște, gata, altă treabă. Dar neprevăzutul rămâne neprevăzut și pace bună! Cum stătea el așa chircit și resemnat într-un colț al gropii repetând cu obstinație: nu-mi e frică, nu-mi e frică, s-a întâmplat ce nu se gândea nimeni să se mai întâmple și anume că altul se hotărâse ca și el să scurteze din
RĂMÂI CU MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340729_a_342058]
-
în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din vorbe, și-ai jubilat gracilă, în peisaj campestru, în stropi de verde crud, așteptând să-ți luminez cărarea. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Jubilare în stropi de verde crud
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
cu un pas în negocierile cu UE și s-a arătat mai puțin dispusă la concesii liberale. Desigur că multe dintre declarațiile sale sunt pură retorică, dar aceasta contează mai puțin, în condițiile în care electoratul britanic pro-european s-a resemnat cu rezultatul referendumului, iar opoziția pare a fi într-o interminabilă degringoladă. Laburiștii, în pragul colapsului Conservatorii, care actualmente au o majoritate de 17 membri în Parlament în raport cu suma tuturor parlamentarilor din opoziție, ar putea obține, pe 8 iunie, conform
Theresa May se pregăteşte de o victorie istorică a conservatorilor. Opoziţia britanică, în stare de knockout () [Corola-blog/BlogPost/337968_a_339297]
-
Noi turiștii - letargie, plachie, tărie; ei („deltoizii”) - polistiren, termopan, turbojet. - Băi, ce țară frumoasă avem! trebuie să fi zis unul... -Păcat că-i locuită! vine imediat răspunsu-n cor. Tipul ăsta de reflex tembel mă scoate din minți. Adică, s-au resemnat, e gata! Nu mai e nimic de făcut. - Ăia braconează, ăilalți poluează, ăștia dau plasă (d’aia roșie, cu Nea Nelu) și, ai naibii, ucrainenii ne iau sturionu și petrolu’...Și ei?!... Ei, în loc să pună mâna pe rame și să
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]