2,221 matches
-
și-a scris și cântat propriul Kadiș (rugăciunea pentru morți) în „You want it darker” din ultimul lui album, apărut cu două luni înainte de a muri. Este o cugetare cu accente religioase despre condiția omului, o litanie care oscilează între resemnare și revoltă mocnita. Cohen îi adresează lui Dumnezeu eternă plângere a omului în fața nedreptății și a suferinței din lume, dar găsește puterea de accepta lumea așa cum e: Hineni, hineni/I’m ready, my Lord, cântă el, smerit și împăcat. Hineni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
dat curs unei înclinări naturale și, mai târziu, am urmat cursurile Universității București, unde mi-am perfecționat franceza și spaniola. - În poemul Mama, apărut sub semnătura poetului Constantin Barcaroiu, în anul 1948, am descoperit un adevărat simbol al suferinței, al resemnării... Este cutremurător acest poem. - E închinat mamei sale, pe care a iubit-0 nespus. Drumul vieții l-a îndepărtat fizic de ea pentru o lungă perioadă; a suferit mult că a fost obligat să plece și să o lase în marele
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
doar jurnaliștilor și celor din industria mediatizării. Iar lumea, doar jelea resemnată, cu brațele frânte, îndreptate spre cerul neîndurător: ce să facem? Ne-a bătut Dumnezeu, că prea s-au înrăit oamenii! Sigur că era un adevăr, dar atitudinea de resemnare a fost extrem de dăunătoare. Când mai ieșea câte un specialist cu atenționări și propunea măsuri ample pentru combaterea efectelor înfiorătorului monstru natural, invariabil, toți ridicau din umeri, cu zâmbete ironice: de unde bani? Și când dezastrele erau evidente, ca niște eroi
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
Ce-i pasă timpului de noi, Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
mai mult Ce-i pasă timpului de noi,Ce leac mai are nepăsarea? Ne-ascundem rănile în ploiCerșind luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviriși ne-nvelim cu resemnarea.Ce-i pasă omului de cer,Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemerPlângând în taină neputința.Ce-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
românesc este cârcoteala cu care e întâmpinată orice critică ce se aduce «trăirii românești». De ce? Se pare că spiritului românesc îi lipsește acel curaj de a afl a ce se ascunde în spatele neputințelor sale, aceasta însemnând o adâncă și descurajatoare resemnare. Problema poziției poporului român între națiunile europene se pune și ea cu și mai mare tărie azi, odată cu asocierea politică a statului român cu acele state care formează Comunitatea Europeană: ce calitate - în sensul de valoare - are poporul român? POLEMICI
O nouă revistă literară la Baia Mare: ”Polemici” [Corola-blog/BlogPost/92344_a_93636]
-
doamnă cu pălărie, pe bicicletă, într-o zi însorită de vară. Își întoarce prudent capul. Pînă și Timpul s-a oprit pentru o clipă. Cu mîinile pe genunchi, respiră adînc. Pe fața-i gânditoare se întrezărește o grimasă. Deziluzie, împovărare, resemnare... Continuă să pedaleze. Și mai repede, zîmbind sub pălărie. Există oameni care sunt într-o permanentă competiție cu orele, zilele, anii, iar setea pentru cunoaștere îi ține captivi între mii de tomuri. Stau de vorbă astăzi cu Daniela Gîfu, cercetător
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
exclus că ea să devină o realitate, daca nu în 2017 atunci în viitorul nu prea îndepărtat. Atacurile teroriste islamiste care au avut loc la Bruxelles pe 22 martie tind să dovedească că Europa a ajuns la un punct de resemnare față de terorismul islamist. Începe să se obișnuiască cu el, si este incapabilă să-l prevină ori să-l elimine. Politicienii Europei șunt divizați, iar corectitudinea politică îi împiedică să spună ce gandesc de teamă să nu fie etichetați rasiști ori
SARACIA SPIRITUALA A LUI MICHEL HOUELLEBECQ [Corola-blog/BlogPost/93418_a_94710]
-
pe frontul antisovietic până în Caucaz. Iar mama, când venea acasă, își ducea mâna la nas și-l îndemna să-și lase hainele în șopron, afară. Rândaș i-a trebuit să fie?... își privea uimită bărbatul pe deasupra ochelarilor, apoi dădea cu resemnare din umeri. Curios, în loc să îl descurajeze, observațiile alor săi îl îndârjeau. Își amintea, ca și cum ieri s-ar fi întâmplat, că în ziua primei demonstrații hipice trăise o mare surpriză. Să fi fost în a doua sau în a treia lună
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
o chiuvetă care curge continuu sau orbul cu Întunericul și Începi să te compari cu toți infirmii pămîntului și nu se poate să nu-ți găsești un ascendent care să te consoleze că nu există o mai eficientă religie a resemnării decît) — ...un salam gros de-l face talienii ăia, Îi zice mortadella, din toate neamurile de carne, să mănînci pîn te caci pe tine, nu alta — Da ce pasca măsii face acolo de nu Înaintăm deloc? țparcă pășim În eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici o schimbare bruscă, fie ea și de durată, n-a reușit până în prezent s-o deturneze în mod durabil: de la un secol la altul, omenirea impune preeminența libertății individuale asupra oricărei alte valori. Ea o face prin respingerea treptată a resemnării față de orice formă de aservire, prin progrese tehnice permițând reducerea oricărui efort, prin liberalizarea moravurilor, a sistemelor politice, a artei și a ideologiilor. Altfel spus, istoria omenirii este istoria emergenței persoanei ca subiect de drept, autorizată să gândească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
încă de pe acum, liderii de la Washington nu mai justifică prezența trupelor americane în afara propriului teritoriu decât prin necesitatea apărării teritoriului național și a protejării cetățenilor americani. America va rămâne totuși o foarte mare putere. Din proprie inițiativă, și nu din resemnare sau din obligație, ea nu va mai fi nici imperiu dominant, nici „inima” Ordinii economice. Evident, i-ar fi greu oricui să precizeze data precisă a acestei renunțări. Istoria ne învață că durata de viață a imperiilor este din ce în ce mai scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
conversație între doi bărbați despre recentul divorț al unuia dintre ei, toată condusă prin jumătăți de cuvinte ca să nu incite curiozitatea celor din apropiere și care se încheiase în acest fel, cu un pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l considerase demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l considerase demn de a fi notat, că aparatul nu-l captase, sunt erori umane și imperfecțiuni tehnologice a căror simplă eventualitate bunul-simț, știind ce sunt oamenii și neignorând ce sunt aparatele, avea datoria s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-vă bine înainte de a răspunde, la ce vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vă refereați cu aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu pot să jur că n-am suspinat, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aceste cuvinte, Vorbeam de despărțirea mea, Despărțire sau divorț, Divorț, Și care erau, care sunt sentimentele dumneavoastră în legătură cu acest divorț, Cred că un pic de furie și un pic de resemnare, Mai mult furie sau mai mult resemnare, Mai mult resemnare, presupun, Nu vi se pare, dacă e așa, că cel mai firesc era să fi scos un suspin, în special dacă stăteați de vorbă cu un prieten, Nu pot să jur că n-am suspinat, nu-mi amintesc, Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
este mai bună decât cunoștințele noastre. Să fim tăcuți, mulțumiți în colțișorul nostru, blânzi, supuși și smeriți ca ei. Asta-i înțelepciunea vieții. Pentru mine era doar spiritul său înfrânt cel care se exprima astfel și m-am revoltat împotriva resemnării lui, dar nu i-am împărtășit acest gând. — De unde ți-a venit ideea de a te face pictor? l-am întrebat. A dat din umeri: — Întâmplarea a făcut să am îndemânare la desen. Am luat și premii pentru asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și mai aduce aminte și oricum puțin le pasă. Am văzut un portret al fetei, din vremea căsătoriei, agățat în vestibulul Castelului. Pictorul venise de la Paris. Surprinsese pe chipul ei sfârșitul apropiat. Erau izbitoare paloarea aceea de viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat fără să se înghesuie. Este înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
curând l-am citit pe Eschil și acolo, În ironia divină din Agamemnon, am găsit unicul răspuns adecvat pentru epoca noastră amară: lumea ni se rostogolește pe lângă cap și cea mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi putut alege de ea, atunci m-aș simți îndreptățit să vă sfătuiesc să-mi continui cercetările, dar nu există nimic care să-mi dea încredere că nu v-aș irosi timpul și banii. Am dat din cap cu resemnare: — Vă mulțumim că sunteți atât de sincer, Herr Vogelmann. — Cel puțin puteți spune că am încercat, Herr Steininger, zise Vogelmann. Nu exagerez când spun că am epuizat toate metodele obișnuite de cercetare. Se opri să-și dreagă vocea și, cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu excepția zgomotului făcut de sângele care îmi năvălea în urechi. Eram bucuros că era întuneric, deoarece îmi ascundea chipul, care cu siguranță îmi arăta furia, și îmi dădea posibilitatea de a respira ca și cum aș fi trăit o tristețe și o resemnare liniștite. Dacă nu ar fi fost cele două sau trei minute care se scurseră între finalul reprezentației lui Weisthor și aprinderea luminii, cred că i-aș fi împușcat pe toți acolo unde erau: Weisthor, Rahn, Vogelmann, Lange - rahat, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acest timp de dragoste plânge pentru noi doi ... Vântul ți-a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde liniștea ta îmi vorbește numai mie. Frunzele obosite de viață cad cu resemnare ... le privesc zborul diafan și surâd în mine tăceri înfrigurate de dorul tău ... Te simt mai aproape, în toamna asta! Dragule, când tu nu-mi vorbești toamna îmi povestește cum pașii tăi se aud pe aleile dragostei pierdute în uitare
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > JURNAL COMUN Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-am zărit de la tribord tinerețe Prin luneta adâncă a mării Imagini fugare și răzlețe Leagănate lin pe valul resemnării Te-am revăzut în retrovizor, viață Râdeai cărunt reverberând retina pe parbrize Ploua pustiu rememorând în ceață Autostrăzi agonizând pe contrasens în crize Așteptam pe peronul unei gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De vrei să îți deschid un zbor , străine Citește-mă în braille, topind zăpadă! Eu las candela-aprinsă să se vadă Un fir de viață ce-am întins spre tine. Atinge-l cu tăcerea resemnării În asfințituri răstignind lumini! Dezbracă-mă de ancestrale vini, Și-acoperă-mă cu adâncul mării! De vrei să mă acunzi la pieptul tău, Să nu mă mai descopere păcatul, Citește-mi rugăciunea , când la altul Îmi pleacă gândul fără gândul tău! Și
EU- PAS UITAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361457_a_362786]