1,270 matches
-
În schimb, lovitură de teatru, am aflat că proiectul cu Troienele fusese anulat. Nici urmă de Ruth. Mi s-a spus că Teatrul Escobar a dat faliment! Nu puteam să-mi cred urechilor. Actorii brazilieni erau unii În lacrimi, alții resemnați. „Brazilia e țara surprizelor“, Încerca unul să glumească. Nu mi s-au dat nici până azi explicații despre ce s-a Întâmplat cu adevărat. S-a comentat că venirea noastră ar fi corespuns unei tensiuni politice În creștere, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aceea i s-a făcut loc în patul părinților, la picioarele lor. Cum, pe atunci, dormeam în aceeași cameră cu ei, pe un divan improvizat din lăzi, i-am auzit vorbind cu Cati până târziu. M-a impresionat vocea ei resemnată, de femeie matură (deși nu putea să aibă la acea dată mai mult de 20 de ani). Eșecul încercării sale (disperate? sau de rutină?) - nu obținuse ce și-o fi propus (dar oare își propusese ceva anume?) de la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în amintire cel mai bine: pe strada Edgar Quinet, scăldată în soare, deși era aproape seară, îmbrăcat din cap până-n picioare în negru, salutându-ne cu o politețe impecabilă și amicală pe care o meritam atât de puțin - trist, demn, resemnat, senin. * Vara anului 1956 a fost o vară plină de mari evenimente pentru familia noastră: mai întâi, mutarea la București, în iunie-iulie, apoi, în august, sosirea rudelor din U.R.S.S. O „delegație” formată din trei persoane: cele două surori mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stea falnici ca niște Arhangheli și abia de îi poți distinge de mulțimea mediocră... Iubește-ți preoții, Cristoase, iubește-i pe toți, și nu doar pe cei curați și zeloși, ci și pe cei care Te urmează asemenea unor slujitori resemnați, chiar și pe aceia care au îndoieli și îi consumă ispitele, și pe aceia care repetă cuvintele Tale de foc așa cum își repetă școlarul lecția de mai multe ori învățată, de care nu-și mai aduce aminte așa cum trebuie“. Capitolul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ci exploatarea independentă a aceluiași filon liric”. Cuvintele care revin obsesiv - cenușă, cranii, tămâie, morminte, lacrimi - nu fac decât să sugereze un sentiment de teamă în fața necunoscutului, a imensului gol existențial, dar nu o teamă paralizantă, ci mai degrabă una resemnată. În Ceremoniile (1978), ultima carte antumă, presentimentul morții este atât de pregnant, încât totul pare un legat. De data aceasta, frecvența unor sintagme precum somnul, singurătatea, prea multa noapte, alăturate de nesomn, neodihnă, dincolo de o posibilă apropiere de Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
unde mai pui, antidinastic, ca un ecou Întârziat al campaniilor de presă din vremea copilăriei mele duse de Alexandru Beldiman, Întemeietorul ziarului Adevărul, În care vedeam și mă amuzam de Ferdinand cel cu urechile prea lungi, Înfățișat ca bunul și resemnatul patruped favorit al lui Buffon. (Am cunoscut prin 1930, În casa unui prieten locuind la Chitila - cu nevasta lui așa de bună gospodină, cu fetele lui atât de frumoase și cu priceperea și dragostea lor de a-și ospăta musafirii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aflate În grea cumpănă Înaintea unor pro bleme de politică externă pe care evenimentele istorice aveau să le Încurce și mai rău numai după câteva luni. și, În sfârșit, lovitura cea mare pentru tradiția cuminte a revistei și pentru indiferența resemnată a directorului, dar care-mi flatează astăzi nespus amintirea: liberul acces În revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor, nici cu una, nici cu două, dar totuși lesne de Împăcat; victimele unei originalități proprii greu de definit și de identificat, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus al pudoarei ofensate, violentate și resemnate? Spaima și teroarea din ochii ei plini de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse? Sânii, albi și zbuciumați, feriți pe cât se poate? Pulpele strânse și ghemuite În jurul ranei reve latoare? Numai sânge, lacrimi, zdrențe pe podele... Diminețile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ora sau cu randevuul, a actualului ei soț, care, văzând cât sunt de zadarnice toate silințele moașe lor și ale babelor de a reda matricii prea mult uzate a fostei sale cliente posibilități de prăsilă În vederea moștenirii, și-a lăsat, resemnat, Întreaga lui avere greu mirositoare - cui credeți? - Academiei Române! Cineva din mahalaua noastră de acum o jumătate de veac, căruia Îi citesc aceste amintiri, m-a dus deunăzi În cimitirul negus torimii, „Sfânta Vineri“, [la] figura 4 unde am citit, săpată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
haină militară, evocând ori de câte ori aveau prilejul, ceasurile petrecute în preajma lui în întunecații ani 1917-1918, cum a făcut într-o epigramă pe care i-o dedica în revista Graiul nostru (nr. 9 11, 1925) Iuliu Nițulescu, referitor la o seară literară : Resemnatul artist, scria Ion Apetroaie, a știut să rețină pentru sine din agitația tinerească a cercului din Bârlad ceea ce i-a fost necesar pentru a se descoperi mai devreme chiar pe sine. Ajuns la București, autorul viitoarelor Poeme cu îngeri, cum
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
i se acceleră prin somn, devenind inegală și se trezi strigând: „Băiatul mamei!” Visul îi fusese de scurtă durată, iar când se trezi, își dădu seama că nu fusese decât un vis. Privi câteva clipe în sus, apoi își coborî resemnată privirea, prăbușindu-se în pat aproape în suspine. Închise din nou ochii, iar în străfundul lor îi apăru diferite imagini care nu-i erau clare, apoi zise: „Orice lucru are o rezolvare în lumea asta, în afară de moarte, iar granița dintre
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
celor ce l-au adus în acest hal, ci, din contra, s-a rugat de Dumnezeu să-i ierte. Când l-am adus de la Iași a stat lângă sicriul lui, dar nu a plâns cum e obiceiul, ci îl privea resemnată, împietrită. Nu a plâns nici când a fost înmormântat, și nici când a rămas singură în fața crucii de lemn a proaspătului mormânt căci știa că după atâtea suferințe merita să se ducă să-și ia „răsplata multă din ceruri”. Copiii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mânjit cu sânge. Și continuă: Și ... și, rogu-te: prea-i cauți pricină lui Vodă Ștefan aista; ești rău și nedrept cu el! Nu uita că-i și al nostru... și-l vom apăra! Sunt un ... un "fost", spune Ștefan resemnat, cu un zâmbet dureros. Am fost o stea... Din păcate, a fost căzătoare... Comèdia s-a sfârșit. Nu se prăpădește lumea din aiasta... Mă chinuiește gândul: oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Otreapă! Negrilă se tăvălește în spasme, împroșcând cu spumă la gură: El!!!... El!!... Taie-i capul!!... Înțeapă-l! Numai el!!! Eu nu!... Eu nu!... Boier Alexa, ce ai de spus în apărarea "domniei tale"? Alexa, cu brațele încrucișate la piept, resemnat, liniștit, împăcat cu soarta, răspunde demn: Aștept dreapta osândă, spune el. Îl rog pe Măria ta să mă ierte... Și... și să-mi dea cupa aceea s-o beau în sănătatea Măriei sale Ștefan Vodă al Moldovei... Altă scârnă împuțită!! scuipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în creștet... Între cer și pământ, suntem singuri, Sihastre! Destinul este alegerea ta! Ce alegi! Ce refuzi! "Soarta, Destinul sunt eu!" De aceea suntem și răspunzători: "Eu am ales! Eu am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia"! Nu te temi că te bate Dumnezeu? Ștefan pufnește pe nas: M-a și bătut. Că mult îmi pasă mie de "Veșnicie"! Am vândut-o! De mult am vândut-o... Vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au coborât din avion. Nu știu cum au procedat cu poliția elvețiană, mai mult de o oră cât am așteptat până le reîmbarcare, cert era că la intrarea noastră, arestatul era cred sedat, întrucât părea că îl apucase subit somnul. Stătea liniștit, resemnat, astfel că cei care urcaseră de la Zürich în avion nu și-au dat seama de nimic, iar noi ceilalți, presupun, în orice caz eu, am fost chiar surprinși de liniștea din avion. Nu am relatat nimănui despre acest incident. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unduie în razele de soare și de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiți de avânt și de pornire, se trădează în mișcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în amețeala dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înțeles Bucureștii” (M.I.C., ibid., p. 322). În continuarea pasajului citat, Matei ̀ și mărturisește nostalgia mahalalei bucureștene, căreia i-a cunoscut și simțit adânc umilul „fermec”. Și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și cu celălalt pe picioare, o trăgea de gît în sus, să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos. Aburii de la apa caldă se amestecau cu mirosul de găină. Foarte distractiv a fost cînd au venit nenea Nelu și tanti Vica de la țară și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ți-o port. Nu am primit a șasea scrisoare. Unde o fi? Am s-o văd vreodată, așezată ca un mesaj de pace pe sugativa verde... așteptându-mă...? Când mă întorc acasă, prima oprire e la cutia de scrisori. Oftez resemnată și apoi urc, cu inima grea. Sunt fericită să aflu că ți-ai găsit un home plăcut. Dacă se poate, spune-i lui Georges să-ți fotografieze camera și casa unde stai. Noroc în casa ta cea nouă! Lucruri precise
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rândurile dese și grele de viață, bucurie și singurătate. Mai ales nu vreau să fii deprimată; gândește-te la Pauline, la Vlad... gândește-te că eu te iubesc atât de puternic, că mă voi sili să te aștept voinică și resemnată. Tu ai datoria viitorului tău și eu, prin înțelegerea și consimțirea acestei plecări, acestei despărțiri, am subliniat importanța ei. Voi căuta să-ți scriu în fiecare seară, cât voi putea, până când voi putea și după ce nu voi mai putea. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să iubești; eu am plătit tributul și pentru tine și îl plătesc și acum, resemnată. Tu să învingi, tu să fii frumoasă, iubită, admirată și... cuminte. Dimineața de Anul Nou ori de Crăciun să te gân dești, dacă ai avea cumva vreo neplăcere, că ai aici altarul tău, că ești iubită mai presus de iubire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi de vizite: Maria, Irène și apoi Sab[ine] foarte, foarte nefericită, trădată fără menajamente, cum se întâmplă, când se întâmplă. Are să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în bordei toată viața, ori lângă vite"; într-o zi, piere ca o jivină și "nimeni nu-l plânge". Notații de aspect descriptiv lasă loc, în continuare, unui proiect de nuvelă pe tema dezumanizării: "Iarna moale. Faliboga și muierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vedem că spre Hârlău nu numai că nu coborâm, dar nici măcar nu-l vedem. Întrebăm pe altul, un călăreț pe-o mârțoagă deșelată. "Mult mai este până la Hârlău? Nu. Ca la vreo patru chilometri! Vra să zică ne depărtăm, suspină resemnat doctorul." Și atunci ia el pe dinainte pe al treilea drumeț pe care-l întâlnim. "Mult avem până la Hârlău. Avem așa vre-o cinci (chilo)metri? Da de unde? mai puțin". Și doctorul râde mulțămit, își saltă în râs burta. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]