634 matches
-
făurit de utopia unui trandafir? Așa trebuie să fie amintirea neantului într-o floare veștejită-n Dumnezeu. Doamne, m-am născut sfârșit în tine, în tine Prea-sfîrșitule. - Și uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin restriștea ta. Sânt stârv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu știi, Părăginitule?! - Freamătul demiurgic când strigi: ajutor! ca viața să nu moară de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pământ; în el să-mi fac un leagăn
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a ne solicită sprijinul. ,,Calamități pe capul nostru au fost destule, dar sărind unii În ajutorul celorlalți, le-am depășit admirabil. Artă solidarității la români, ne spune Iorga, este gestul de a Întinde mâna de ajutor la vremuri de restriște și Înțelepciune de a ști cui să o dai”. Și totuși trebuie amintită o ,,calamitate necesară” de proporții, care ne-a costat enorm: TRANZIȚIA, ce pe oamenii maturi i-a copleșit cu spaime și incertitudini, pe copii cu deproteinizarea. Înțelegând
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
niciodată deosebirile astea nu s-au simțit, pentru că arca pe care erau îmbarcați era bună și mereu plină de speranță. Așa i s-a părut că sună frumos, ca-n cărți: clasa lor ca o arcă salvatoare în vremi de restriște. Iar la sfârșit, când A.S. n-a mai putut vorbi pentru că se sufoca de emoție, Bizerea Marius a spus, copleșit și el: bravo, Chiști, te-ai scos: nota 10! Urmează Subțire Ionel. Voi n-ați întrebat F|R| ZAH|R
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ar putea spune și așa. Dar astea sunt povești vechi, ce nu se mai potrivesc Întru totul cu spiritul identitar postmodern al neamului nostru. Unii indivizi mai răutăcioși ar putea totuși să se Întrebe ce făcea În acele veacuri de restriște Biserica Ortodoxă. Dar noi știm foarte bine că Biserica Ortodoxă nu trebuia să facă nimic. Ea era „supt vremi“. E un prim argument solid În favoarea ei. Militantismul, activismul politic și social sau lupta revoluționară n-au fost niciodată specifice nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Nu le-aș dori nimănui experiențele mele „pe viu“... Chit că sunt, după potolire, un veșnic izvor de literă fragedă, puternic izbită În pagina capricioasă... Înrămurată În fel și chip de crengi frunzoase, clipocitoare-n vântul șuierând purpuriu, din clipele de restriște amoroasă... adiind abia În răstimpurile de falsă acalmie... Fiindcă, vrem, nu vrem, ne este imposibil să nu fim geloși! Efectul exorcizărilor ține doar cât auzim jurământul de castitate și credință al femeii dragi; pândirile, aparențele uneori indubitabile reapar, un fleac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
De la feciorul de 14 ani căruia de-abia i-au mijit tuleiele și până la moșneagul înțelept căruia tuleiele nu-i mai trebuie, toți s-au îndeletnicit cu asta. Sigur, cu timpul, obiceiul s-a mai pierdut, iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Gheo și Dan Lungu, în care ne adunăm vreo 15 doamne ca să depănăm amintiri din comunism. Înțeleg că volumul va apărea destul de repede la Polirom și că va avea un titlu zglobiu. Iată finalul de la Sarsanela: „PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De 18 ani nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
casă, bomboane și tot felul de dulciuri... Niciodată În timpul sarcinii Shermin Kazanci nu a tânjit după ceva acru sau sărat, cum ar fi făcut dacă ar fi așteptat o fată. Era Într-adevăr băiat, un băiat născut În vremuri de restriște. — Fie ca Allah să-mi binecuvânteze fiul cu o viață mai lungă decât a oricărui alt bărbat din familie, a spus Riza Selim Kazanci când moașa i-a pus copilul În brațe. Apoi și-a lipit buzele de urechea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
valabile, atâta doar că lipsește obiectul în sine, ca suport material. Senzația mea este aceea că bibliotecile virtuale nu sunt decât niște pseudopode ale vechilor biblioteci canonice, pentru că le lipsește ceva esențial: epifania. De-a lungul timpului, în situații de restriște culturală, cărțile au fost uneori distruse: nu oricum, ci violent și barbar. Arse, ciopârțite, smulse, împunse, împușcate ori chiar fecalizate. M-am întrebat, la un moment dat, de unde asemenea impulsuri sălbatice, primitive, asupra unor obiecte de cult accesibile, la urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
distrugere, cărțile sunt de fapt diabolizate cu de-a sila. Distrugerea lor s-ar dori, s-ar spune, un exorcism, atâta timp cât distrugătorii de cărți se proiectează a fi niște igienizatori și deratizatori. Pe lângă acest fenomen reprobabil, datorat unor vremuri de restriște, există, spre nenorocul nostru (autori și cititori), și un fenomen mai general de distrugere a cărților: prin sublinieri grosolane și grobiene (care distrug pagina), prin îndoiturile brutale ale hârtiei pentru a puncta un loc anume într-o carte, prin sfârtecări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mei, în acest an de mântuire pentru neamul românesc, cu lacrimile bucuriei și cu cele ale durerii. Ca și moșii și strămoșii noștri, le simțim și le trăim deopotrivă. Virtuțile credinței și nădejdii cu care ne înarmăm în vremuri de restriște, de umilire și de pângărire a Sfintei Sfintelor sufletului românesc și-au arătat acum roadele lor: dreptatea și libertatea, bunuri dumnezeiești dobândite de poporul nostru. Anul acesta, odată cu nașterea Pruncului Iisus în Betleemul inimilor, caselor și plaiurilor românești, s-a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
în Occident. Mai târziu a cam zbârcit-o, e adevărat, dar abia după ce-a câștigat partida. Când a devenit cam megaloman. Goma nu era făcut pentru vremuri normale. De altfel, oportunitatea idealismului se vădește mai ales în vremuri de restriște. În plină libertate ai tendința să devii realist, dacă nu chiar cinic. Observi aspectele mai puțin atrăgătoare ale faptelor și ale lucrurilor. Dovadă că Pastenague poate gândi despre Goma tot ce gândește. A fost Goma un oportunist? A fost, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în metru alcaic sau asclepiadic demonstrează clar diagnosticul pe care i l-am pus, fără rezerve, lui Hölderlin. Pe malurile Neckar-ului, rătăcitul își traducea obsesiile lirice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului mut, „sinistră nălucă ce trece îmbrăcată-n zale din cap până-n picioare prin fața postului de pază”, cum spune Bernardo, Horațio aude larma asurzitoare a unor temute, dar inevitabile vremuri de restriște. Se gândește la toate semnele rele care anunțaseră odinioară asasinarea lui Iuliu Cezar, la acele nopți romane când Morminte s-au căscat și morți în giulgiu Au chițăit și au țipat pe străzi; Planete s-au ivit cu cozi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se dezlănțuise: Ce noapte rea! S-au prăbușit de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri, S-a fost cutremurat 1. Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui, aducând vestea năprasnicei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tu să Mă cunoști. 6. Ca să se știe, de la răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul. 7. Eu întocmesc lumina, și fac întunericul, Eu dau propășirea, și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. 8. Să picure cerurile de sus și să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu Domnul, fac aceste lucruri." 9. "Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu ne interesează aici decât mărturia despre existența unei cărți sfinte care instituie și reglementează viața cultică în Iudeea la începutul secolului al VII-lea î.Hr. Ulterior, este admisă în canon și literatura profetică, atât de importantă în perioada de restriște a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (în viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică, se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah), Profeții (Neviim), celelalte cărți sau hagiografii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să treacă pe punți nesigure ori prin vad către școală, la haltă și spre târg, cu întâmplări nu o dată tragice. Dar în același timp chibzuia și el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva venituri suplimentare pentru vremurile de restriște ce amenințau să se abată asupra bietului norod. Daaa! a aprobat într-un glas întreaga adunare. Dar și aici jucau interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Domnului de la noi la Sfânta Liturghie pentru Agheasma Mare. Să privească cu ochii lor cum Marele și Bunul din înalturi ne trimite câte o rază de speranță, ca celor din vechime, dovadă că nu ne-a părăsit la vremuri de restriște. Da, dascăle, așa vom face! Numai să fii cu băgare de seamă la momentul când vei slobozi zburătoarea, anume la chemarea mea Sfinte Duh, ni te arată! Să nu care cumva să ne facem noi de toată minunea. Pregătită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cartea pentru faptul că e o veche prietenă a familiei Coloșenco, gândindu-mă și la faptul că la Centenarul Bibliotecii „S. Belloescu” a vorbit despre Petre Coloșenco, numindu-l „un basarabean bârlădean”, semn al unei statornice prietenii din vremuri de restriște. Cu ocazia vizitei actuale, Sergiu îmi oferă 10 exemplare din „Academia Bârlădeană”, în care prof. Elena Popoiu, fosta mea elevă, scrie pe două pagini un comentariu despre care am relatat ceva mai sus. Către orele 20, vorbesc la telefon cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de a lupta. Kala devine pe Terango maestrul ce conjură energiile științei, spre a neutraliza armele sofisticate ce amenință întregul Univers cu nimicirea. Thriller spațial, Luc Orient este și o fabulă cinematografică despre solidaritatea care se naște în vremuri de restriște. Sosirea lui Luc Orient pe acest teritoriu străin este ocazia pentru proza grafică de a contura peisajul ireal al unei lumi în care limitele terestre nu mai operează. Dincolo de granița megalopolisului rafinat și controlat de știință se întinde un alt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ăștia sînt bani mînjiți cu sînge de fecioare nevinovate, protestă Fermín. Slavă Domnului că nu m-am culcat niciodată cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost o vreme cînd eram chipeș și viteaz ca nimeni altul și, chiar și așa, dacă adulmecam cumva că erau cam curve, le ceream țidula de identitate sau, În lipsa ei, autorizația În scris din partea tatălui, ca să nu Încalc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care îi vedeam cum poartă Luceferi în mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă, care fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și o pereche de pantaloni, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care legănați în funii, care pe geamblac, visam fără să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rătăciți de soarta lor pe Apa sărată a mărilor și pe țărmuri de mare, pustii și seci, fără de izvoare, fără de verdeață... Ci aceia se află, în adevăr, în disperată situație, fiindcă nu le este nimeni prin preajmă, să le brâncească restriștea, să o biruie și să o prăvale de deasupra capetelor, așa cum, sută-n sută, că vor face frații noștri de afară, cu Muntele și cu Apele din galeriile lui Iar de foame, se poate răbda încă mult și bine, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]