653 matches
-
Directoarea Tăgadă, cu ciorapul de nailon răsucit șnur în jurul încheieturii. În masă e împlântat un satâr. Deasupra ciorapului de nailon, mâna Directoarei zace albă într-o băltoacă de un roșu închis. Pe podea, sub masă, Cora Reynolds mestecă un arătător retezat. — Draga mea, spune doamna Clark, uitându-se la ciotul însângerat care începe să prindă crustă, în timp ce Directoarea înfășoară un petec de mătase galbenă în jurul lui ca să-l acopere. Doamna Clark se apropie s-o ajute, să panseze mai strâns, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune: — Alege-ți o fată pe care te poți preface c-o iubești pentru tot restul vieții... Sfântul Fără Mațe zice: — Atunci ce zici de mine și Contesa Clarviziune? În opinia Sfântului, o căsătorie contrafăcută cu el bate de departe retezatul degetelor. Orice femeie de aici ar trebui să fie încântată de ocazie. Și, zâmbind, cu fața aproape de a lui, domnișoara Hapciu spune „Ce zici de noi doi?”. Și Sfântul Fără-Mațe zice: — Ce zici de Baroneasa Degerătură? — Aia n-ar buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu ochiul. Până acum nu s-a oferit nimeni să dea cu satârul. Nu pentru c-ar fi prea scârbos, prea oribil, ci pentru că l-ar așeza drept în loja de onoare. Nimeni dintre noi nu poate bate un penis retezat. Și totuși, dacă ar face-o - și ar muri din cauza hemoragiei -, ar însemna că drepturile de autor se împart doar la cincisprezece. Paisprezece dacă domnișoara Hapciu s-ar grăbi odată să se sufoce cu mucegaiul. Treisprezece, dacă Miss America ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dulvuri Și la alte secături... Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Gât bătrân de prezevenghe Sângeră pe lemn de-a latu Cum l-a retezat gealatu... Pe nod tare, răzbuzat Zace gâtul retezat... Să nu-l vezi pe înserat Că te bate vîntu-n spate Și duh rău și necurat... Că vis mort, ursuz te fură Apă stînsă, râu cu zgură, Și-n pustia care cură Numai gâtul... ca o gură Uriașe, căpcăună. - Gură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fost cât se poate de surprins și de alarmat, când băgă de seamă că în jurul său se aflau mereu niște tineri muncitori, în salopete (ajustate, nou-nouțe, scoase cu o zi înainte de la depozitele specifice). Tinerii muncitori, tunși corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl răbufni pe Mircea amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De aceea mi-am asumat riscul de a răscoli prin spuza unei nebunii vechi, redeschizând procesul ghilotinei și privind frica în ochi. Căci, pentru mine, a mă gândi la eșafod și la capete retezate însemna să privesc frica în ochi. Cândva, avusesem o vorbă. "Nu te purifici de frică decât lăsînd-o să-ți pârlească mîinile", spuneam. Dar niciodată această formulă n-a fost decât o deviză de fanfaron. Făceam caz de ea fără s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului au căzut pentru totdeauna. Nimeni nu le mai poate lipi la loc. Nu există dreptăți postume. Și, când capul unui om a fost despărțit de trup, repararea erorilor judiciare nu e decât o iluzie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grupând logic (?!Ă literele lui, redai erori. Adevărul nu este pentru muritori. Inventezi, ești inventat, personaj al singurului Autor. Să dormi cu gândul ăsta, să te scoli cu el! Și după ce mori să te mai stăpânească două-trei clipe; un cap retezat - se presupune - mai face raționamente încă zece secunde. Să gândești într-un cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o presupunere. Al șaptelea e sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
inventat, personaj al singurului Autor. Să dormi cu gândul ăsta, să te scoli cu el! Și după ce mori să te mai stăpânească două-trei clipe; un cap retezat - se presupune - mai face raționamente încă zece secunde. Să gândești într-un cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o presupunere. Al șaptelea e sacru. ROMANCIERUL. Magistratul nu a renunțat de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
decoruri. Lumea, o ceapă degerată; peste inimă, cămăși de împrumut; pământul, generosul SE HAȘ, încape pe fiecare în pântece, indiferent de mărimea cocoașei. Era încă util. Avea umerii puternici precum un soclu. Creșteau iluziile ca lăstarii de tei pe lângă trunchiul retezat. Pădure în tocul ferestrelor; în grinzi, pădure, în carnea corăbiilor; pădure în cimitire. "Hai, întinde mâna, omule, și desenează cu degetul de plumb o poartă în cer! Coboară în genunchi și atinge cu fruntea nisipul până va crește mare, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că fusese cineva Îngropat. Puse o piatră la căpătâi și alta mai mică la picioare, apoi Împrăștie pe deasupra gropii ierburile pe care le tăiase Înainte cu sapa, alte plante, vii, vor lua În câteva zile locul acestora care, ofilite, moarte, retezate, vor intra În ciclul alimentar al aceluiași pământ din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era acoperit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vorbele, dacă nu știți, se mișcă mult, se schimbă de la o zi la alta, sunt instabile ca niște umbre, umbre ele Însele, care și sunt și nu mai sunt, baloane de săpun, scoici din care abia se aude respirația, trunchiuri retezate, v-am informat, e gratis, nu pretind nimic pentru asta, Între timp Îngrijiți-vă să explicați bine cititorilor dumneavoastră cum-urile și de ce-urile vieții și morții, și, acum, revenind la obiectivul acestei scrisori, scrisă, așa cum a fost și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
inaugurată o scrisoare de culoare violetă al cărei destinatar este, nu știe, n-ar avea cum să știe, și cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
formația culturală, experiența trăită, psihologia, talentul, trucurile meseriei: toate elementele care fac ca ceea ce scriu să fie recunoscut ca aparținându-mi mie, mi se par o cușcă ce-mi limitează posibilitățile. Dar dacă aș fi doar o mână, o mână retezată ce apucă creionul și scrie... Cine ar mișca mâna aceasta? Mulțimea anonimă? Spiritul vremurilor? Subconștientul colectiv? Nu știu. N-aș vrea să mă anulez pe mine însumi pentru a deveni purtătorul de cuvânt a ceva definibil, ci doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o prostie, cu rezonanțe de mistică burgheză, am venit să vă ofer un bilet dus-întors, cu TAROM-ul, până la București. Plecați diseară și vă întoarceți luni. Aveți aici și un voucher, să vă petreceți weekendul la o pensiune, în Munții Retezat. E un loc în care nici moartea nu poate ajunge. — De ce? întreabă Lionel, dintr-odată interesat. — Din cauza drumurilor, râde Anghel de atâta inocență. N-au fost reparate de treizeci de ani. Propunerea dumneavoastră e o prostie. — Așa am zis și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înscenare murdară mă simt dator să vă vorbesc. Sunteți prea prețioasă pentru mine, nu pot renunța la aceste ore de rară comunicare și comuniune. Tot ce mi-ați ingăduit sâmbătă părea un grandios prolog, dar putea fi și o încheiere, retezată brusc, în confuzie. N-aș suporta să însemne un adio, vă voi vorbi despre cea mai tulbure zonă a iubirii, după care alergăm cu limba scoasă, cum bine spuneți, scumpa mea Venerică von Teresienstadt. Vedeți, stimata mea prietenă, sinceritatea creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre frații din Cahul. - Că eu nu văd nimic, Vergilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mai ales cum în clipa în care oprea trenul așteptat plecau firește doar cei în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-am pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și apoi ieși din lobby, alergând spre camerele din spate. Alex coborî din mașină și traversă strada în fugă. Intră repede în lobby, se duse în spatele biroului de recepție, luă arma și ieși din nou. Era un Remington cu țeava retezată, cu douăsprezece cartușe. Nu asta ar fi ales ea, dar era bună, pentru moment. Avea să facă rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mod sigur se uitau ... îi arătau cu degetul și discutau. Vasco părea total nepotrivit acolo, solid și bărbos, îmbrăcat complet în negru, cu o pălărie neagră de cowboy pe care fusese nevoit să și-o tragă pe ochi, din cauza urechii retezate. Știa că arăta ca personajul negativ dintr-un film prost cu cowboy. Asistenta lui nu-l ajuta, nu-l potolea pe copil și nici nu-l împingea înainte, și știa că puștiul avea să o ia la fugă, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]