5,533 matches
-
două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizeasă festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
la aniversarea anexării provinciei la Austria (vezi foiletonul Ein Kulturfest, comandat de "Neue Freie Presse"), Franzos ilustrează amestecul de simpatie silită și de înstrăinare înfricoșată, dar nelipsită de accente disprețuitoare și agresive, ce caracterizează tratamentul Celuilalt și, de fapt, întreaga retorică "progresistă" a burgheziei central-europene identificate în estul Monarhiei habsburgice cu "germanismul" - burghezie care, în enclave urbane precum Cernăuții, se baricadează împotriva tradiționalismului suspicios al patriarhalei lumi înconjurătoare pentru a-și susține legitimitatea politică și economică prin argumente cultural-civilizatoare. Pretinsa "armonie
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizeasă festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
categorie. Observațiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici intuiții extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un grup de altul - e de ajuns să ne gîndim la "limba de cartier" din
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
tonul acid, putem observa că avem de-a face cu o analiză extrem de reușită a desenului animat. Precizia descrierii ne arată receptivitatea extraordinară a acestui Noica interbelic. Fie că e vorba despre Descartes sau despre Mickey-Mouse, autorul respectă tot timpul retorica radioului - aceea de a fi profund dar, mai ales, amuzant, relaxant pentru că, în fond, îi vorbești acelui om modern schizoid, fără nici o șansă de însănătoșire. Constantin Noica - 21 de conferințe radiofonice, Humanitas, 2000, 192 p., f.p.
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
pe e-mail la cîteva zile după primul tur de scrutin al alegerilor. Leon Volovici explică succesul electoral al lui V.C. Tudor și al partidului său cu probitatea istoricului: "Un studiu sociologic ar putea indica mai exact în ce măsură intensa și vulgara retorică antisemită din revista România Mare a avut vreo pondere în opțiunile electoratului. Deocamdată înclin să cred că alți factori, de natură socială și politică, au jucat rolul decisiv - cu deosebire demagogia populistă, care promite leacuri miraculoase pentru eradicarea imediată a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
aceeași sirenă care-i urmărește deși i-a părăsit, exercitînd asupră-le o puternică forță hipnotică. Subliminal indusă de cineast prin tot ceea ce a făcut să se vorbească despre o "poetică a fluidelor", la propriu și la figurat. O ciudată retorică a iubirii se poate descoperi și în Insula, al patrulea film al sudcoreanului Kim Kiduk. În perimetrul unui lac de agrement pe care se află cîteva ambarcațiuni modeste, o tînără mută oferă servicii "pe apă" (transport, hrană, sex). Ea se
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
românii, avem un Procuror de anvergură. Care, lepădîndu-se de limba noastră autohtonă, scumpa de ea, multă vreme alăptîndu-ne la pieptul ei ca o mămică analfabetă și aproximativă în iubirea ei cumsecade de copiii, Procurorul, văzînd că-i lipsește Unealta viitoarei Retorici, trase pe cap Cămașa de Forță... Astfel, el pledă la Tribunalul culturii pentru spiritul științific, pentru gîndirea neîngrădită de nici o dogmă - cu mult înainte de a o fi făcut ceilalți, europenii, propriuzișii - împotriva întunericului milenar lăsat deasupra Continentului după vesela zbenguială
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
a funcționat literatura generației șaizeci. Anume, că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi schimbată, că există viitor. Aceasta este forța modernismului postbelic: codificarea, cu determinări din ce în ce mai standardizate pe relația dintre semnificant și semnificat. Ideea și rețetele unei retorici ontologice circulau înainte de 1989 și traseele lor pot fi acum studiate, ca obiect al istoriei literare. Cel puțin în parte. Să ne gândim, de pildă, la conceptul de "poezie realistă" și la clasificările gen prospect din Sistematica poeziei. În planul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
termeni, notațiile secundare, reflecții și reverii în afara subiectului sau cine știe ce alte alunecări de condei), vom recunoaște o schemă ascensională care tinde să revertebreze peisajul literar, cel puțin ca tip de așteptare. "Trendul" este cel pe care îl știm cu toții, o retorică de "șoc", mult prea bine cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Cel care fixează semnificația Arcei pe o ideologie a individualizării este, la începutul deceniului următor, Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Direcțiile de propagare a sensului sunt aceleași ca în Sistematica poeziei: dinspre rețea către producția literară. Retorica ontologică, așadar, și încă mai mult decât în orice alt studiu de naratologie, pentru că tot întrebându-se de ce nu avem roman, de când și până când, ce, cum, încotro, criticul agață tot felul de probleme de istorie modernă și de ideologie liberală
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de sens. Corneliu Vasilescu se autoplasează într-un univers nestructurat, într-o lume ingenuă care nu a găsit încă utilități clare pentru un stoc imens de materii prime și, înspăimîntat parcă atît de prelungirea vidului, cît și de alunecarea în retorica măruntă și precară, încearcă, printr-o gesticulație eroică și tandră, să înzestreze materia însăși cu virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii, abia separate în cosmogoniile de tip magic, se resorb acum într-o substanță unică și acoperă
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând o neliniște existențială și religioasă bulversantă, amintind de retorica blagiană și argheziană. Hamletianismul unor interogații ("I-am spus Zguduitorului;/ puterea absolută a gândirii curmă tot ce este străin/ ce este mai rău, să fii/ ce este mai bine, să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
conștientizare și acceptare a problemelor noastre de ieri și de azi, nu-i va urma un altul, mult mai important: de asumare a unui efort constructiv înspre ceea ce Eminescu numește "iubirea de muncă". Cu riscul de a cădea în capcana retoricii, nu ne putem opri să nu ne întrebăm: Ce ne oferă acum realitatea social-politică românească? Din nefericire, în toate planurile, anormalitate. Și, de aici, lipsa motivației de a munci. Cine muncește mult și bine nu înseamnă, obligatoriu, că și trăiește
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
leagă două elemente: o armă violentă (agresoare) și o parte a corpului. De pildă: e "ca și cum" (spune victima) un burghiu mi-ar fi intrat în creier. Că arma și rana nu există, uneori, decât sub formula "ca și cum", aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ambele vădit ostentative, deseori gratuite. Rezultă o narațiune violentă în sine, care te agresează precum un dialog realist nefiltrat din Brigada mobilă performând în Ferentari. (Apropo de violență și umor, romanul ăsta mi-a trezit nostalgii după ciomăgeala din }iganiada...!) Retorica e scăpată de sub control, creează saturație și, imediat, reacția de respingere. Nu avem aici oralitatea, frustețea și culoarea limbajului de mediu, ci o compoziție în retortă care pierde măsura unui minim dozaj artistic. Grotescul e mult prea căutat pentru a
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem în prezent. Nominalizarea d-sale pentru premiul Eminescu ar fi bine meritată.
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
tot) și câteva imagini și metafore scăpate strălucesc în aluviunile textelor delexifiate deși foarte lungi. Respirația acestor momente e însă scurtă. Recuperarea afectului? Radu Andriescu își răspunde singur chiar în poemul bip: Mi-ar plăcea... să fac drumul invers, de la/ retorică la semantică,/ însă/ aș deveni victima/ unei poetici destul de neevoluate." Trăiască, atunci, bip-ul liric! n Radu Andriescu, Punțile Stalinskaya, Cu câteva dintre Nepăsările lui Dan Ursachi, Editura Brumar, Timișoara, 2004, 120 p.
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
Vadim, drapată în culorile entuziasmului "sans rivages" și afirmării unor valori apăsat europene, la Băsescu. N-ar fi exclus ca o altă parte a susținătorilor actuali ai PRM-ului, și anume, cei fascinați de discursurile rotunde, articulate după toate legile retoricii, în care Vadim a fost întotdeuana meșter, să caute un alt lider capabil să vorbească nu doar cursiv, ci și expresiv. Din acest punct de vedere, Cosmin Gușă ar putea forța câteva uși în direcția peremistă. Aparența de pragmatism, infuzia
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
viu cu un Celălalt întrupat, ca în orice spațiu de trecere care este campusul universitar, de toate naționalitățile Balcanilor. O situație asemănătoare găseam în Pulsul lui Pan, romanul Ioanei Baetica, numai că, dacă acolo subiectul era superficial tratat, expediat prin retorică, Ștefania Mihalache nu se instalează nici ea propriu-zis în tema alterității, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
anumit provincialism, fie, dimpotrivă, o mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota o egalitate a rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre cele opt volume
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
în cutele de la haine înainte de-a ne dumiri/ ce se întîmplă cu noi și de-a ne dezmetici". Avem a face sub pana lui Mircea Petean cu o ironie domoală, fin melancolizată. }inînd locul unei posturi explicit revendicative, unei retorici înflăcărate, ea formează o probă a delicateții visătoare a celui ce-și compune discursul după chipul și asemănarea sa.
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
plecând de la observațiile făcute de Lovinescu în Critice (1919-1920), pe marginea primelor volume ale Hortensiei Papadat-Bengescu, și mai ales concluzia pe care o extrage . La nivel teoretic, demonstrația lovinesciană îi apare autoarei, pe bună dreptate, restrictivă și simplificatoare, tributară unei retorici a contrastelor (criteriile folosite de criticul de la Sburătorul pentru a defini "literatura feminină"- instinctualitatea, pudoarea, sentimentalismul, lirismul, subiectivitatea, misterul feminin ș.a.m.d. - sunt evident discutabile), dar aspectul esențial rămâne faptul că ele nu se regăsesc "în practică", adică pe
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului/ crăpăturile zigzagul din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere/ vedeai la trapez morții prin aer". Așadar mizeria mulțimilor se liricizează vizionar. Grație retoricii sale umanitarist cîrmite, poetul se dovedește, din perspectiva complementar avangardistă, drept un "seismograf" al frămîntării timpului comunitar, conform expresiei celui ce-a scris Brățara nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care a ales exilul
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte stîngaci și în definirea poeziei: "Suprinzător, între definițiile
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]