4,965 matches
-
cu grave jurăminte că sunt gata să moară pentru «adevărul» lor (care niciodată nu e al lor, căci e plagiat) pentru ca să-i vezi servind într-o singură zi alte câteva adevăruri opuse între ele, contra onorar firește, dar cu aceeași retorică frazeologie de apologeți trăind întru absolut.“ Nu știm sigur dacă aceste rânduri fac un portret al lui Grigore Popa sau o caricatură generică, împrumutând trăsături de la mai multe personaje. E mai mult decât probabil că printre cei pe care îi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vedere atât de simplu. De câte ori oferim o floare cuiva, fără a fi o ocazie specială, de câte ori batem la ușa unui prieten, fără vreun prilej anume, ci doar pentru că ni s-a făcut dor? Nu, nu trebuie să-mi răspunzi, sunt retorice toate aceste întrebări. - Am vaga bănuială că și Mihu... - Exact. Poți să o spui fără teama de a greși. Mihu mă uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acesta este dublat de un actor": acolo unde alții au crezut că descoperă artificiul din poza cabotinului, de pe scenă și din spatele acesteia, Carmelia Leonte identifică o paradigmă ("Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau teatrul ca paradigmă a poeziei?", se întreabă retoric autoarea), unde poetul și bufonul se "luptă" pentru a ilustra, în fond, ceea ce oamenii de altădată numeau coincidentia oppositorum: "Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
al revizorului nostru școlar... Minți, școlare, minți, am răcnit, Eminescu a fost răstignit. (Revizorul nostru) Și ne mântuiește de cel rău, În numele Tatălui, al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă în prețiozitate, emfază: O patimă grozavă, o patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o retragere spre interior întregului poem. Această mișcare, prezentă în Fantasmagoria, este evidentă și în Jaf. Implozia nu ar fi, deci, o catastrofă "în negativ", ci o explozie vitală, captatoare a Însinelui poeziei. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt, după cum spuneam, personaje retorice, de natură să amplifice gesticulația poemului. Șerban Cioculescu face o observație notabilă: "S-ar spune că sinucigașii lui Emil Botta au rupt cercul de fier al unei existențe cenușii, cu nu știu ce elan spiritual, către un mai bine, al unei existențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ăscrierile de început), la acel obiectiv, sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de înflorire a poeziei noastre simboliste. Intențiile Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cortegiu de finite, indispensabil așezate acolo”. Refuzul trecutului trezește în ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea ea sulfa argintul proaspăt al iubirii pe cupa aburită de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
motiv de suspiciune Teodorei, tocmai pentru că o iubește! Deși nu i-o spune de-a dreptul și la fiecare întâlnire! La vârsta lui nu aruncă atît de ușor „vorbe mari”. Dar nu o dată i-a mărturisit, cu emoție, chiar dacă aparent „retoric”, că este „singura femeie” care l-a făcut să simtă că trăiește cu adevărat. În preajma ei încearcă un inedit „complex de sentimente”: admirația pentru mama devotată; prețuirea pentru inteligența nativă și caracterul integru; „fiorul viril” resimțit în fața farmecului ei feminin
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dintre doi amanți?” - se întreabă scriitorul P.H.Lippa. Indubitabil, vrea să-i ia apărarea „eroului” său. Deși cred că este vorba mai curând de un demers firesc: acela de a se înscrie în logica expunerii, fie și printr-o interogație retorică. „Nebun” nu este bărbatul îndrăgostit de o femeie mult mai tânără decât el; nebun este numai dacă se comportă iresponsabil față de ea - mai notează P.H.L. Chiar dacă „ființa lui de carne și sânge dă în foc” în prezența ei, Profesorul simte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dinspre nimic spre ceva, de la gol la plin, de la absență la prezență, de la moarte la viață. Profesorul zâmbește de unul singur: Teodora a știut toate acestea cu mult înaintea lui! Numai că le-a exprimat în cuvinte simple, fără „efecte retorice”... Prin urmare, nu contează câte cărți ai citit și câte diplome ai. Contează dacă ți-ai creat un sistem personal de gândire, încât să poți răspunde „sincer și definitiv” la întrebările iscate din întâmplările „capitale” ale vieții: nașterea, însoțirea bărbat-femeie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care te crezi mai reală decât ești, fiind astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar nu-s lipsit deloc de așa ceva, încât vor continua lectura până la identificarea teribilului meu personaj. Să o luăm deci metodic, ca într-un roman polițist (deși nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
având ei simpatii și antipatii (evident!) comune! O, fericite personaje pentru care cititorul suferă sau se bucură, înjură ori bate din palme, după cum îi vede în situații pe care el însuși le-a trăit sau le trăiește!... (Am reluat stilul retoric numai pentru aceia care au și uitat că am talent). Se cade să ajung odată la capăt cu acest caz, despre care s-ar putea spune că nu există, nefiind probe. Acestea sunt de obicei fapte, mijloace și rezultate, iar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
declara o satisfacție! A, nu la ziar, ci așa, în forul nostru interior. Un for mult mai preferabil decât forul roman, unde s a leorbăit atâtea secole, și tot degeaba! Până când barbarii nu le-au mai savurat tiradele și figurile retorice... Deși n-aveau habar de legile progresului istoric, de rolul imens al curiozității care îl trage înainte pe om!... Chiar și curiozitatea de a afla ce s-a mai întâmplat în biroul lui Beșleagă se înscrie sub aceleași imperative istorice
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
uneori neplăcut, al prieteniei, compătimirii. A exersat ani în șir tonul alb al conversației. Ar trebui să-i spun ceva, indiferent ce, ori măcar să-l întreb de sănătate. Dar tac. Nu mai sunt la vârsta ... întrebărilor, interogațiilor, da, a interogațiilor retorice, ce presupun un răspuns dinainte cunoscut. Am întâlnit, adică ei au vrut să mă întâlnească pe mine, destui indivizi care speră să-și deschidă capul întrebând pe alții, neștiind că nimic esențial nu-i de aflat dacă esențialul nu-și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
greac? „topoi", În latin? „loci communes", În germană veche „gemeindrter", În englez? „commonplace". Dar, odat? ce principalele forme ale cuvânt?rii cea politic?? ?i cea judiciar? au disp?rut, ace? tia au devenit obiect de studiu doar În ?colile de retoric?. Poezia a fost atunci retorizat?, iar retorica ? i-a pierdut sensul originar, invadând toate genurile literare; acesta a fost fenomenul cel mai complex ?i mai bogat În consecin?e din istoria retoricii antice. Din acest moment, topos-urile cap??? o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sufleteasc?; topos-ul Dumnezeu că pictor al universului, mânia, crângul, lumea r?sturnat?, prim?vară ??zbunat?; topoi ai inefabilului; topoi erotici etc. În studiul s?u, Curtius specific? faptul c? nu orice „topos" poate fi considerat că derivat din genurile retorice. Mul?i dintre ace?tia au ap? rut mai Întâi În poezie ?i apoi au fost asimilă?i de retoric?. Astfel, din topica poetic? face parte „frumuse?ea naturii În cel mai larg sens al cuvântului deci peisajul ideal cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
erotici etc. În studiul s?u, Curtius specific? faptul c? nu orice „topos" poate fi considerat că derivat din genurile retorice. Mul?i dintre ace?tia au ap? rut mai Întâi În poezie ?i apoi au fost asimilă?i de retoric?. Astfel, din topica poetic? face parte „frumuse?ea naturii În cel mai larg sens al cuvântului deci peisajul ideal cu decorul ??u tipic", dar ?i „locurile ?i vremurile ideale": elizeul, paradisul terestru, vârsta de aur, al? turi de „puteri ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
în casă a început scena următoare în care Leonida se răstește prin ziar. "Speriați", cei din afara ies în fugă. 6. Leonida, cu nasul in ziar, in timp ce Efimița are ochii în ziarul ei, începe să rostească în crescendo-uri retorice tip Hitler/Ceaușescu articolul din actul I al "Nopții furtunoase". Îl spune, tot mai tare, de mai multe ori eventual, pe tonuri diverse, aruncînd ziarul, ridicîndu-se, urcîndu-se în picioare pe scaun. "Democrațiunea romană sau mai bine zis ținta democrațiunii romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Horia își propune să tragă frumușel de guler în colecția "nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo 66 de replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune că, fixînd enorm cu police-ul arena, întreba retoric de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și ar ști că au și suflet, nu numai carne pe oase. Asemenea lui Faust, erau încântați că “punga” lor nu se golește niciodată de bani. “Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? “, întreabă retoric Mântuitorul. (Marcu 8, 36). Este foarte greu, în vremurile actuale, în special pentru tineri, să-și disciplineze mintea, dorințele și gândurile în condițiile unei extrem de puternice și violente agresiuni informaționale și publicitare care încurajează erotismul prin imagini mai mult sau
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ajuns la un bufet de cartier. Surpriză!La o masă stătea mireasa.Framântările continuau în cascadă.” Răpită?...De bună voie?...Geamănă?...O sosie?...”. Băieții l au împins lângă mireasă. Au început distracția și jocul.Pe la ora 1.00,a remarcat retoric:” Ce ne pasă de mireasă?...”. După încă un ceas,unul din răpitori l-a contactat pe mire.O negociere scurtă.” Gata băieți! Avem o navetă de șampanie”. Au plecat de la bufet,dar tot fără mireasă. Pe malul lacului se dansau
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
terenul după numeroase procese. La final a privit suprafața de teren ca pe o pacoste.A băgat mâinile în buzunare și le-a întors pe dos.A constatat ca nu i-a mai ramas niciun ban și s-a întrebat retoric: "Și acum,ce fac? Cum îl ar ?! Cu cel semăn ?!"... „-Am avut o vie lângă Huși, Mi-a spus moșneagul pe la poartă. Senil,a luat în mână un țăruș; -A fost ea vie,dar acu' e...moartă”.(I.T?). “Nu știu ce
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sportivă a pornit prin arșița nisipului spre Mecca (fotbalistică). La volanul Daciei gândea cu voce tare: ”Ce înseamna viața? Să te ghiftui,să te îmbeți și să satisfaci o femeie cicălitoare ?!” Rămas în pană de idei,printre dune,se întreba retoric : “Doamne,de ce nu sunt atacant ? Mamă ,de ce nu m-ai dat de mic la Suez,la Canal ?!”... „Fiecare zi are suferința ei. N-o încărca și cu suferința de mâine”. (Sfântul Matei) Doamna și vagabonzii Dimineața,tinerii și pensionarii își
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la o tutungerie.Când s-a întors,a fost invitat în sală. A tras un bilet de examen de pe masă.A citit numărul: ”13” .Ghinion!Asistentul l-a încurajat. In timp ce lectura biletul cu numărul fatidic,profesorul a exclamat retoric:”Oare,unde sunt țigările mele?”.In febra examenului, studentul s-a ridicat din bancă și ca în transă i-a înmânat pachetul de țigări și restul de bani. Apoi a rezolvat cu succes subiectele.A primit pe carnet nota 10
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]