706 matches
-
reteze avântul niciodată. Exaltați, ciripind între noi ore-n șir, am început minunatul covor, pe care-am înfățișat miracolul legăturii noastre și farmecul fără sfârșit al vieții noastre-mpreună. Covorul avea un chenar de crengi împletite, de care atârnau fructe revărsate ca dintr-un corn al abundenței, iar fructele deveneau cu încetul animale reale și imaginare, peisaje știute și visate, nori oglindin-du-se-n ape, toate limpezi până la cele mai mici detalii, de parcă firele de lână bătute cu furculița printre ițe ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și oscila repede, mult, mult timp pe cerul liliachiu la cea mai mică atingere. Pe altă pagină, ochii unui zmeu se mișcau într-o parte și-n alta de ai fi zis că te urmăresc. Stăteam culcat pe corpul mare, revărsat, mirosind a parfum, al lui tanti Angela și priveam amândoi în carte, o-ntrebam de ce nu cad soarele și luna de pe cer și dacă leul poate să-l bată pe tigru... Camera ei era atât de ciudată, cu multe lucruri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndreptau toți privirile. Toți îi slujeau, toți se repezeau la un scâncet al lui, îl hrăneau și-l dezmierdau, îi arătau nemăsuratele lui proprietăți. Până și proprietăreasa, înrăită de beție, de varicele ei groase ca lianele, de borhotul pântecelui ei revărsat, îl iubea și, de față cu el, căpăta rușine și sfială, ea, care nu știa cu ce se mănâncă buna cuviință: "Mircică, mamă, hai la baba, hai! Hai să-ți dea baba ceva bun..." Doar Coca, fata cu păr castaniu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albia minoră. Această diferență de altitudine a grindurilor, este în legătură cu mecanismul de sedimentare a aluviunilor: la viituri, apa Prutului și prutețelor ieșind din albia minoră, își pierde imediat viteza; odată cu aceasta însă, scăzând brusc și puterea de transport a apei revărsate, materialul aflat în suspensie este nevoit să se sedimenteze. Cum cea mai mare parte de aluviuni se depune imediat lângă mal, este de la sine înțeles că grosimea straturilor formate aici va fi mai mare decât a acelora dinspre luncă, unde
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
pe grindul cuprins în meandru prutețului de aici, a fost cândva un sat , probabil Stănileștii vechi, locul purtând astăzi numele „în siliște”. Înălțimea maximă a grindului fluviatil de la Prut nu este mai mare decât nivelul cel mai ridicat al apelor revărsate. Această înălțime nu este nici uniformă și nici continuă. Așa de pildă, afară de unele ondulări locale provocate de arcuirea puternică a vreunei meandre, se observă că în zona porții de la Albița Leușeni grindul fluviatil este mai ridicat, cam cu un
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
hrana și efectele și să se pregătească să lupte pentru a-și salva viața. Yu a fost devastat. S-a gândit la mama lui și a luat hotărârea de a-și îndeplini dorința de a fi un fiu bun. Înainte de revărsatul zorilor, Yu a găsit un loc liniștit în sat și a săpat o gaură sub un copac. Și-a îngropat mâncarea și lucrurile și a lăsat un bilețel: Dragi frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
singur B era de ajuns. După cum se vede, francezii își dădeau mai multă osteneală cu vocabularul. Însă ei nici n-o aveau profesoară pe doamna Wygor. La ea, relațiile nu te ajutau cu nimic. Doamna Wygor era bătrână, avea burta revărsată și, lipit de ea, ducea catalogul, unde eram trecuți fiecare cu numele complet, având alături și rezultatul strădaniilor noastre, în cifre scrise cu cerneală albastră. Notele mele la obiectul „limba și literatura română” lăsau de dorit, a anunțat ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
devenit unul din primii posesori de televizoare și unul din cei mai râvniți burlaci. Pot să-ți spun că eram invitat la petreceri și toată lumea era cu ochii pe mine. Când mă porneam, nu mă mai opream din dans până la revărsatul zorilor și femeile se dădeau pe lângă mine, de nu-ți venea să crezi. Prietenii lor mi-o luau în nume de rău, deci aveam prea puțini prieteni și lucrurile mergeau până acolo încât ei se interesau dinainte dacă voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
M-a întrebat dacă n-ar fi fain să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi faină viața la țară, alături de o persoană la care ții cu adevărat? N-ar fi fain să te scoli plin de energie la revărsatul zorilor și să te culci frânt de oboseală la căderea întunericului? N-ar fi fain să ai pe cap o sumedenie de treburi și să robotești toată ziua fără să-ți dai seama măcar că de fapt ai muncit? N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încă un semn că doar datorită copiilor ăstora Dumnezeu mai ține lumea în ființă. Atâta că ea îi bate și-i ucide... Și-o închipuia goală și i se făcea tot mai frig, văzându-se cum dârdâie pe lângă ugerul ei revărsat și pe lângă colacii de cărnuri din jurul mijlocului, ca și cum acel miros al înstrăinării l-ar fi îndemnat să-i întoarcă spatele. Se curățise, deh, nevinovat ca un copil, ba tocmai că îmbătrânise, nu se mai înfierbânta ca altă dată. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în verde închis, cenușiu și ocru, așezate doar la o palmă unele de altele, atât cât să lase loc, între ele, unor înguste zone de parcare. O mișună de pisici de toate culorile se strecoară printre mașini, bătătoare și pubele revărsate, ducând în gură cîte-o gheară palidă de găină sau distrîndu-se sadic cu cîte-un șobolan încă viu. Cățele cu țâțe roze și umflate ca niște tumori își apără vitejește puii cu boturi negre ascunși pe sub vreo placă de beton. Clădirile cele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unui edificiu văzut în altă viață, cu sute sau mii de ani în urmă. Mai târziu aveam să aflu că mai fusesem acolo, pe când mama lucra la covoare persane. Când trebuia să-și ia modelele pentru covoare mă trezea în revărsatul zorilor și, de mână cu ea (să fi avut vreo trei ani), înainte să se facă ziuă, mergeam pe șoseaua neagră și udă, în vântul umed al verii, până ajungeam la țesătorie. Mă lăsa în curte, să-mi privesc fețișoara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricând și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții... Am traversat șoseaua și m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lângă șirul de pubele revărsate. Am trecut cu mîinile-n buzunare pe lângă puștimea ce juca fotbal cu piciorul în mijlocul străzii și am intrat pe Nada Florilor, în holul blocului cu firmă roșie ca de bordel zăcea un dine bolnav, parcă strivit, căscând din când în când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
inutilă și jignitoare - și, uneori, se zvîrcoleau una În brațele alteia. CÎt tînjeam după acea piele catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă!... se ruga el cu gândul la clipa aceea otrăvită. Abia când se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suprafață, si văzu femeia de la icoană, asezată la picioarele patului... Spre dimineață, se trezi după un somn lung, care părea fără sfârșit și deschizând ochii încet, începu a se limpezi. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet printre nori. Se crăpa de ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în practică învățămintele tatălui său, care fusese un mare războinic, și ale generațiilor de luptători imohagi care de-a lungul secolelor au învățat să transforme aridul peisaj ce-i înconjura și puținele lui viețuitoare în cei mai buni aliați. La revărsatul zorilor, două capre fuseseră deja sacrificate și sângele lor stropise nisipul deșertului și pietrele de la poalele munților, făcând ca în scurt timp primii vulturi să apară zburând la mare înălțime. Puțin mai târziu, Gacel intră în „Peștera gazelei“, își îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scula din pat, m-apuc eu să zidesc casă, cum nu s-a mai văzut în București, cu cărămidă sănătoasă și grinzi uscate, numai să găsesc salahori ieftini. Bătrânul pălăvrăgi așa până târziu după miezul nopții, când cântau cocoșii de revărsatul zorilor, apoi obosi și adormi în sfârșit cu punga de gheață aplecată, ca un fes, peste un ochi. Weissmann plecă, iar Felix stătu treaz până la ziuă ca să cruțe pe Otilia. A doua zi moș Costache păru absolut normal, dar simțea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe cât sunt de înaltă, și tare mi-e că bietele mele picioare n-ar mai avea putere să mă țină. Își face mâinile ghem. — M-aș rostogoli ca o bilă. Augustul ei soț o bate, mucalit, cu palma peste burta revărsată. — Stai liniștită, nu mai ai mult. Antonius Musa se așteaptă la o explozie de mânie din partea ei, dar bătrâna doamnă începe să râdă încetișor. Îndrăznește atunci temător: — Din experiența mea, aș spune că sănătatea întregului organism constă într-o alimentație
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici eu, dar tot omul are dreptul să viseze. Pariez că Lisa poartă bikini, zice ea, cu un chip posomorît. — Mda. Și mai pun pariu și că arată fantastic. Mă trîntesc lîngă Trish și ne uităm amîndouă la burțile noastre revărsate. Crezi că pot să scap de asta În două luni? Privesc și eu la a mea și zic: — Cred că ar fi mult mai ușor să ne ducem să cumpărăm un Costum Minune. — Un ce? — E o chestie nouă. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
două comisii. Vadim Tudor, prietenul dintotdeauna al pesediștilor, îl atacă pe liberalul Gheorghe Flutur prin moțiunea „Alianța D.A. - dezastrul agriculturii“. Nu merge nici ca joc de cuvinte. La inundații, ministrul și-a făcut un nume bun și, cu toată apa revărsată, producția depășește consumul intern. „Legea Flutur“ consolidează treptat proprietatea asupra pământului, pensiile agricultorilor urmează să crească. Sigur că nu e un marș triumfal în cel mai înapoiat domeniu economic al României, nici n-avea cum, dar de unde până unde dezastru
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
atât de frumoasă încît am rămas și m-am uitat la ea răpit clipe fără durată... Buzele parcă i se umflaseră, obrajii îi ardeau, pleoapele nu mai vroiau să i se ridice... I-am pus mâna pe tâmplă, mîngîindu-i părul revărsat, urechile fierbinți, fruntea mare și albă, obrazul și gura adormită și am uitat și eu de mine... Nu-și învelise frumosul ei picior gol. Și-l întinse fratern peste ale mele. "Ești urât, îmi șopti, dar ceva te transfigurează... o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fost ziua următoare toată, și noaptea cealaltă care nu mai ajungea la miezul ei, care mă chinuia în friguri cu fiecare clipă. Știți, dacă sunteți oameni, ce este dragostea aceasta care-ți răscolește simțurile și-ți tulbură mintea! Luni, înainte de revărsatul zorilor, călăream în galop întins pe Corbul meu, prin întunericul câmpiei nemărginite, subt un cer limpede, fără lună, plin de luminiți de aur. Mergeam repede tare; vântul zborului îmi vâjâia pe la urechi. Cum sticli în depărtare Iezerul, îmi potoli fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi ajunseră la izvoare revărsate și la mărghile moi. Culi îndemna calul cu asprime și-l îmboldea necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]