3,881 matches
-
până la amiază... Să știți Însă că aici nu va duce lipsă de nimic. Vom avea noi grijă de toate. Fiți liniștite. Veniți peste patru zile. ― Dacî așă spui matali, domnu’ profisoru’, atunci vinim pisti patru zâli... ― Așa să faceți. La revedere. ― Rămâi sănătos, domnu’ profisoru’, bunule... Cu aceste vorbe, s au retras În lungul uliței Muzelor, unde sus, În deal, aștepta o căruță cu doi cai frumoși... „Uite că trebuie să fac și lucruri mai mici. Și asta de hatârul unor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia a rămas În poartă, urmărindu-i mersul o bucată de vreme. În cele din urmă, s-a Întors și, călcând ca și cum ar fi purtat pietre de moară legate de picioare, a urcat În clinică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam și eu. ― Acum, te rog să pleci acasă și În zilele ce urmează să te relaxezi. Urări de bine pentru toți ai tăi. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru această Învoire. Rămâneți cu bine, domnule profesor... Abia când Gruia a ieșit pe poarta spitalului, a simțit pe chip o adiere de aer răcoros... „Diseară trebuie să ieșim la aer. Altfel nu mai sunt bun de nimic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu altă ocazie..., îl refuză Nando râzând. Ticu nu insistă, iar Nando închise și al doilea geamantan și-l puse pe jos lângă celălalt. Apoi se așezară cu toții la masă și închinară un pahar de "Campari" în cinstea fericitei lor revederi. Mafalda îsi privi lung fratele și își făcu din nou cruce. Sper că n-ai de gând să te amesteci iar în cine știe ce lucruri periculoase și care nu te privesc..., îl preveni ea. Nando izbucni în râs. A, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A, da?! exclamă Victor surprins. Credeam că mai avem de mers! La revedere! îi spuse fata, întinzându-i mâna cu un gest colegial. El rămase o clipă nedumerit, apoi se grăbi să-i întindă la rându-i mâna. Ea avea o mână catifelată și caldă, la atingerea căreia își simți inima zvâcnind. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apoi să se facă nevăzută undeva pe aleile parcului. Într-o bună zi, însă, după examenele din sesiunea de iarnă, Victor se decise s-o rupă cu protocolul acceptat în mod tacit până atunci și, în loc să-i spună fetei la revedere în poarta parcului Cișmigiu, pentru ca apoi fiecare să-și vadă de drumul lui, o prinse de mână și nu-i dădu drumul. Felicia îl privi nedumerită și mirată. Aș vrea să te însoțesc până acasă și, dacă se poate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceri în căsătorie. Asta ce-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de tristețe în glas. Nici unul, nici altul nu se simțea în stare să facă ceva pentru ca despărțirea lor să pară mai firească și mai veselă. Mai stătură câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de tristețe în glas. Nici unul, nici altul nu se simțea în stare să facă ceva pentru ca despărțirea lor să pară mai firească și mai veselă. Mai stătură câteva clipe față în față, privindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trudă să ajung la destinația asta, vere-Stepane, și să te întâlnesc cu mare bucurie în casa bunicilor noștri comuni. Se cuvine ca evenimentul să-l sărbătorim cu ceva tărie-holercă și să ne veselim că am ajuns să trăim și clipa revederii noastre. Da, vere! Dar Huțulia noastră tot ruptă în două a rămas. Iar noi am cerut atunci să călătorim fără opreliști... Stai să vezi și să mă crezi. Când s-a spus că de-acuma a venit slobozenia, oamenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în damigenele din cramă tării cu damfuri de pergamute și licori de Cotnari și Bucium ce au prins cămașă la doagă de dud și de stejar. * * * Nici nu-ți imaginezi ce mult mă bucură revederea noastră și trebuie să recunosc cinstit că ți-am purtat sâmbetele și dorul o viață de om, îi șoptea galeș la ureche Saveta Ursan fostului ei prieten din adolescență, Gavriluț Rusan, în ritmurile unui tangou de demult ce ademenea destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tăria s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai duce și nici n-o mai aduce la și de la grădiniță. Cu un la revedere gâtuit, fără să țină seama de opoziția fiicei, a închis ușa pe dinafară și a dispărut în curte. * * * Sabinuța, spune-i te rog mamei cu ce ai supărat-o pe bunica-bica? Că dacă nu te mai duce la grădiniță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la cabana lor, te așteaptă. Vor sta acolo doar ei câteva zile. Mersi că mi-ai spus. Ei, și nu te duci? -Nu cred... E timpul să plec. Îmi pare rău că nu accepți nici un fel de ajutor. Sincer. La revedere. La revedere, și mersi pentru că te-ai oferit să mă ajuți. Era drăguță Amanda asta. Poate prea drăguță. Nu se purta ca înainte. Din cauza acelui sentiment aiurea. Ar fi vroit s-o invite să mai rămână. I-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lor, te așteaptă. Vor sta acolo doar ei câteva zile. Mersi că mi-ai spus. Ei, și nu te duci? -Nu cred... E timpul să plec. Îmi pare rău că nu accepți nici un fel de ajutor. Sincer. La revedere. La revedere, și mersi pentru că te-ai oferit să mă ajuți. Era drăguță Amanda asta. Poate prea drăguță. Nu se purta ca înainte. Din cauza acelui sentiment aiurea. Ar fi vroit s-o invite să mai rămână. I-ar fi plăcut și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar fi plăcut o viață împreună. (Ceea ce pentru mine nu înseamnă mai nimic). Dar nu se poate, îmi dau seama. Ai nevoie de bani? Îți trimit îndată [...] Olimpia, mă bucur că ești bine. Și eu că ești tu bine. La revedere! Acum am sau nu un fir care să mă scoată din afundare? Femeile nu acced la homosexualitate (prin excelență masculină ), deci ele privesc și se hrănesc prin pasivitate. Eu acum mă bucur de ce găsesc. Cu cât diversitatea e mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te superi. Pe tine să mă supăr? Cum aș putea face acest lucru. Bine.Vom ține legătura.Te voi suna că am numărul tău și tu de asemenea îl ai pe al meu care se înregistrează acum. Numai bine! la revedere! —Sărut mâna! Matei era bucuros că reușise să mai adauge o cărămidă mică la edificiul marii lui iubiri. Îi cunoștea și numărul de telefon, acceptase să se și întâlnească, aștepta ziua cea mare ca să fie cu ea și să-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dacă te-ai îmbolnăvit, ai ratat totul. Ea, când s-a întors în țară, a fost așteptată la graniță de bărbată-său și de copil care aproape n-a mai recunoscut-o în ce hal era. Au plâns de bucuria revederii, dar și durere că se întorsese cu totul schimbată față de cum plecase. Deci nu este chiar atât de ușor. La noi nu s-a creat nicio protecție socială, de aceea oamenii care nu mai pot scoate la capăt cu viața
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o vedea. — Nu am făcut-o dinadins. Pur și simplu după altercația aceea, eu nu m-am mai gândit la tine. În sala tribunalului mi-am dat seama cine ești și deși te uitasem nu știu de ce m-a bucurat revederea și într-o asemenea măsură că nu mi-am putut stăpâni bucuria încât judecătorul mi-a făcut observație, după cum bine știi. — Doamne, cum v-ați cunoscut și voi, că mi-a povestit Gelu, se mira Leontina. —A apărut în viața
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
starea precară a celor două femei, când a plecat, Simona, ca să n-o jignească pe Ilinca, a strecurat sub fața de masă o hârtie de cinci sute de mii de lei. S-a ridicat de pe scaun și-a luat la revedere, Ilinca însoțind-o până la ieșire. Simona a îmbrățișat-o, compătimind-o în gândul ei, stare ce i a adus lacrimi în ochi, dar stăpânindu-se ca să nu observe Ilinca, i-a adresat cuvinte vesele de îmbărbătare, sporindu-i iubirea față de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Toată noaptea a nins îmbrăcând capitala în haina de zăpadă proaspătă a iernii. Dimineața, Matei a fost prezent la locuința Ceciliei cu un buchet de trandafiri. Unde i-ai găsit atât de frumoși și atât de dimineață? Pentru tine, pentru revederea noastră, pentru iubirea noastră. — Îți mulțumesc, romanticule. Ai rămas același, îl sărută pe obraz, admirând trandafirii. Își ia rămas bun de la gazdă, se urcă în mașină cu trandafirii și pornesc pentru rezolvarea problemelor. Până la prânz, Cecilia fiind ajutată în deplasare
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta? — Mi-era foarte dor de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cununa, care vor fi preoții, nașii, la ce restaurant se va servi masa și se va desfășura petrecerea. Zilele au trecut una după alta cu întâlniri ale membrilor celor două familii ori de câte ori se ivea o problemă privind organizarea nunții, cu revederi dese ale mirilor, încât Elena și Tiberiu îi lua în derâdere: — Când vă veți căsători veți fi mereu unul cu celălalt până vă veți plictisi. Măcar acum să fiți mai liberi, îi necăjea Tiberiu. Uite mă, cine dă lecții! Tu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
avut puțin timp să se uite la cer, Soarele tocmai atunci părăsea bolta cerească și Noaptea în brațe cu Înserarea se grăbea să-și întindă mantia întunecoasă și aripile reci peste pământ. În acel moment Norocel și-a luat la revedere de la tata până a doua zi, hotărând că este vremea să facă cale-ntoarsă. De această dată a hotărât să urmeze sfaturile zânei. A legat lanterna în jurul capului cu un curmei și după ce și-a privit încrezător „Doamneajută" l-a înfipt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]