3,455 matches
-
la metafora lui Bertrand Westphal despre orașul care se citește ca o carte, pentru că aceasta devine romanul în sine al existenței lui Feodor, pe care după mai multe încercări literare, hotărăște să-l scrie. Traversarea zilnică a străzii Tannenberg îi revelează lui Feodor o calitate privilegiată a spațiului, aceea de a conserva energii, de a se organiza în funcție de logica intimă a privitorului, căruia îi provoacă momente de anamneză, mici zguduiri ale conștiinței ce readuc în prim-planul memoriei evenimente crezute uitate
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
radicalităților? Nu are avangardismul un sens la fel de revoluționar ca poetica lui Ion Barbu? Sunt întrebări la care ne îndeamnă să răspundem un eseu critic cu o riguroasă metodă și o viguroasă calitate a provocării intelectuale". Aceste aprecieri - și interogații dubitative - revelează tocmai capacitatea criticului de a se lăsa fascinat și incitat totodată de ideile altora, dar, pe de altă parte, și disponibilitatea pentru construirea unor ipoteze hermeneutice noi, plauzibile, apte să explice resorturi ale literarității, structuri și forme expresive. Definitoriu pentru
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
va fi aceea că bunii sovietici și comisarii NKVD-iști pot fi pedepsiți, la rândul lor, și nu oricum, ci prin imitație și grotesc. Trupa de intervenție a lui Woland nu face altceva decât să maimuțărească în oglindă comportamentul comuniștilor, revelând astfel falsitatea și ipocrizia acestora. Este și aceasta o lecție de măiestrie, chiar dacă altfel decât suntem obișnuiți.
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
modernității europene. Diverși politologi atenționează că imaginea României, văzută din exterior, apare prea estompată. Guvernarea comunistă a marginalizat programatic intelectualitatea, iar ca urmare componenta cultă a civilizației românești s-a disipat în conștiința Occidentului. Fața profundă a țării nu o revelă nici tarafurile de lăutari, nici trupele de dansatori populari, nici imaginile viu colorate de mânăstiri din Moldova, nici peisajele de Deltă sau munte, nici siluetele de fabrici și uzine, nici performanțele uneori uimitoare ale sportivilor. Și nici chiar - adăugăm referitor
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
atitudinii cinice spre contrariul său, adică spre un soi de ,justificare" a Răului. Nu în calitatea-i de Rău, de cădere catastrofală, satanică, ci prin detectarea unui sîmbure de Bine în constituția sa care, la o privire sagace, își poate revela o complexitate într-o anume măsură salutară. Precum în vechile credințe persane sau gnostice, Răul și Binele se amestecă în interiorul aceluiași principiu. Iată un comentariu fie și vag absolutoriu pe marginea prestației proletcultiste: ,La cei mai drastici și mai puri
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
de seară și Buruieni. Dacă Dumnezeu de acolo e negația celui din Cuvinte potrivite, cel din versurile de după 1940 e diferit și de primul și de al doilea. E un deus malitiosus. Primul se ascundea (deus absconditus), al doilea se revela, dar nu în esența sa numenală (deus pseudorevelatus), acesta din urmă se amuză crud pe socoteala ființei raționale" (p. 212). În sfârșit, să mai notez că, după părerea lui Dumitru Micu, eternul feminin în poezia argheziană se situează la antipodul
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
momentul conjunctural care îi oferă prilejul să și-o manifeste, moment ce variază în funcție de situația politică și de regimul aflat la putere. Lăsând deoparte, pentru un scurt interval, textul domnului Pelin, să profităm și de alte izvoare capabile să ne reveleze câteva detalii semnificative ce stau la baza începuturilor publicistice ale lui Frunzetti. Astfel, din Dicționarul Scriitorilor Români, literele D-L, pag. 198-199, volum coordonat și revizuit științific de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, apărut la București în 1998
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
foc" (din volumul Cântece fără țară, 1916). Altă dată, în Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
-o tu: pe acoperișul unei case în Dobrogea se lăfăiau doi dovleci, iar coada unuia din ei depășea jgheabul de ploaie și părea să privească în casă ca un spion indiscret. Natura se "umaniza", devenea poetică. Atunci mi s-au revelat puterile fotografiei. Fotografia aceea se numea chiar "Indiscretul" și a fost apreciata de multe jurii internaționale, obținând câteva premii. Mama și complicațiile interetnice Numele mamei mele era Elpis, care în grecește înseamnă "speranță". Făcea parte dintr-o familie numeroasă de
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
își dezvăluie, cu artiștii ei plastici, cu scriitorii, chipul multiplu, identitatea. Laboratorul de creație al acestei cărți de excepție ne este adus la cunoștință în Cartea prietenilor mei la mai bine de două decenii, de unde un alt factor ni se revelează, o altă concepție a timpului la un cuget însetat a-și spori, către universalitate, cunoașterea. Carte târzie, cu iz testamentar, aceea a prietenilor, dedicată celui mai nobil sentiment ce-i poate apropia pe oameni între ei, îndepărtându-i de umbrele
Prietenia ca destin by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10720_a_12045]
-
a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era ,urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
a fost așadar tipul de raționalitate, modalitatea specifică de a face lucrurile inteligibile, întrucat observația, necesitatea și cauzalitatea au înlocuit credință, mi-racolul și paradoxul. În aceste coordonate intelectuale a început a se elabora inclusiv nouă apologetica, obligată să comunice adevărul revelat în termeni filosofico-deliberativi - singurii susceptibili să fie acceptați de public în orizontul mental argumentativ. Știință s-a afirmat așadar că funcție preeminenta a umanismului, indiferent dacă a fost înțeleasă că demers analitic asupra materiei, sau ca formă de cunoaștere logică
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sania și alte jocuri cu zăpadă... Unii mai cumpărau brazi și-i ascundeau sau îi puneau în balcon și îi ornau de Revelion, ca să știe toți vecinii că nu au sărbătorit Crăciunul. Ce meschinărie!” De o mare putere spirituală, ce revelează superioritatea Laurei și a mediului arhaic din care provine, sunt descrierile pregătirilor ce se realizau pentru întâmpinarea Paștelui: „Datinile acolo erau respectate cu sfințenie. Noaptea învierii era cea mai sfântă și minunată noapte a anului. Acum, în vremurile noastre, nimeni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
încă mai încerca să dezlege misterul unor dispariții din planul lumii fizice. El este copil și bătrân în același timp, este cel prin care renaște memoria (M. Eliade, încercarea labirintului, p.156). Si întrucât doar prin Fărâmă lumea se re-vrăjește, revelându-se cititorului poveștilor sale aspecte nebănuite ale existenței, putem presupune că adevăratul sens al titlului scrierii eliadești ar fi “drumul” sau “calea” către omul care dintotdeauna și-a dorit să ajungă la mântuire. Altfel spus, să ajungă: PE STRADA MÂNTULEASA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dan Botta (1907-1958). Din acest text decupăm în încheiere următorul fragment: Fiind tot atât de “entuziasmat de geniul popular românesc pe cât era de Racine sau de Proust”, Dan Botta “credea (alături de alți câțiva, printre care mă număram) că dacă o cultură își revelează conștient esențele - într-o creație poetică, într-o filozofie, într-o operă spirituală - devine prin însuși acest concept o cultură majoră; chiar dacă, datorită limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulație universală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poate să fie cu găuri ca un cașcaval de acela care pute, deși unora le place" (p. 209). Prin urmare, întreaga anchetă a romanului în căutarea adevărului e inevitabil să nimerească în găurile acestui cașcaval: iluzoriul Adevăr. Alienarea lumii se revelează prin inserturi de elemente aparent fantastice, prin viziuni halucinante, episoade macabre, intruziuni grotești, personaje insolite, psihologii distorsionate, anormale. Naturi umane paradoxale multiplică exasperant vocile narative și versiunile despre o realitate incertă. Adevărul se pierde în ceața relativismelor și a presupozițiilor
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
sunt scutit de ceea ce i-am obiectat prolificului autor, numai că atât situațiile, cât și cazurile și termenii prezentării diferă. Cu aceasta am încheiat însemnările privitoare la masivul său op, modificându-mi proiectul inițial, supradimensionat în raport cu ceea ce mi s-a revelat, pe parcurs, ca posibil.
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
Și încă un punct discutabil al eseurilor d-lui Vartic îl reprezintă în opinia noastră elogiul adresat lui Caragiale sub raportul ,fiorului religios", care ar fi absent la Eminescu și Creangă: Iată că, în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel ce revelă, de fapt, fiorul religios cel mai profund și înfiorat. Căci, prin intermediul lui Lefter ori Anghelache, Caragiale ne dezvăluie un transcendent capricios, ce se joacă, amuzat, cu omul, strivindu-l, numai pentru a înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era "urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
birocratic, Anghelache e tangent la patologie, prin spaima absenței organului de control care nu s-a manifestat vreme de unsprezece ani. în consecință, remarcă dl. Vartic, "dacă la eroul cehovian se poate detecta o prudență grotesc-sofocliană, la eroul caragialian se revelă o revoltă grotesc-euripidiană". în fine, avem a face cu o integrare biblică. Casierul obsedat de ideea incorectitudinii ar fi un "rigorist strict de tip paulin", veșnic nesincronizat cu un "transcendent" de birocratică factură, "de tip arhaic, precreștin, adică indiferent la
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
mirosurile organice și în apele parfumate ale haremului, de negustor misterios și de iluzionist prin bîlciurile lumii, dar cu priviri de moralist și cu gîndul împovărat de speranța că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revela în toată slava lui orbitoare, Ilfoveanu, mai aproape de uscăciunea monastică și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
germinative: dura experiență siberiană n-a făcut decât să-l doteze pe autor cu echilibrul moral și condiția fizică necesare scrierii ei până la capăt". Această continuitate este dovedită de critic, cu tenacitate, în mod subtil și convingător. ,Coridoare tainice" sunt revelate între tinerețe și maturitate; iar într-o nuvelă din 1847 (când autorul avea doar douăzeci și șase de ani), Gazda - cunoscută, dar arareori pusă în asemenea relații -, Valeriu Cristea găsește comprimată, ca un stejar în ghindă, o prefigurare a întregii
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
ar fi necesar și firesc - pe stimularea televiziunilor și a ziarelor străine să vină aici, in România, ca să ne cunoască la fața locului; sau - cum iarăși ar fi necesar și firesc - pe tipărirea unor cărți în limbi străine care să reveleze geniul poporului de la Dunăre și Carpați. Dacă s-au mai făcut unele traduceri, nu s-a început cu clasicii literaturii noastre, care au ce spune lumii, ci cu scriitorași care, cum ies în Europa, cum dispar în tenebrele indiferentei publicului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a fost deschisă cu succes. Noi am mai discutat despre importanța ei în cursul lunii iunie împreună cu profesorul Bârnea. Faptul că ai răspândit spiritul Marelui Preot Deceneu printre femei și fete este esențial. Comportamentul lor natural, de protectoare ale vieții, revelă faptul că au asimilat ceva specific sacerdotal din acest spirit care se manifestă acum în fiecare dintre zânele moderne despre care mi-ai vorbit. Practic s-a produs acea rezonanță cu sufletele lor gazdă. Influență spiritului Marelui Preot Deceneu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
aminteam, angajând, în toate cele șase povestiri, o știință a morții. De data aceasta, Varujan Vosganian estompează frivolitățile istoriei, favorizând, în schimb, chipurile unei lumi anapoda. Drama identităților mutilate din apocalipsele supraetajate ale Cărții șoaptelor este înlocuită aici de tragicul revelat pe filieră magică. De la prima la ultima frază, Jocul celor o sută de frunze problematizează lumi ce se deschid brusc, pentru a se închide, incendiar, în interogații înalte. Textul e, de aceea, plin de aforisme despre moarte și memorie, despre
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]