765 matches
-
Corespondență specială de la Magda Mihăilescu Ieri după amiază, după ce au dat peste cap toată circulația de pe Croazetă, cineaștii turci, toți cu doliu la rever, au ridicat în picioare marea sală Lumière, pentru minute în șir de ovații. La spectoalele de gală se mai întâmplă, dar de data aceasta, erau prezenți și ziariștii, de obici nu foarte expansivi. Proiecția de trei ore și jumătate a
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]
-
mai frumoase din viață.“ Și scoțând o fotografie din buzunarul de la piept al salopetei de piele, mi-a pus-o în fața ochilor. Fotografia înfătișa un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, cu mustăți mari, în haină de piele, cu revere late și cordon pe măsură, cu cască de piele și ochelari, călărind șaua unei motociclete, dar cu picioarele pe pământ. „Unchiul meu Karl“, m-a informat Magdalena. „Odată, amețit de băutură și trecând peste lacul Ossiach a fost cât pe-
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
gură sticle de jumătate litru de apă plată, o jună îmi întinse un biscuit pe care-l ronțăi, remarcând că n-are nici un gust, un ins în uniformă de vânător și cu mustăți ŕ la Franz Josef îmi prinse de rever o insignă și-mi aduse, pe un cartonaș, două chiftele. Tremuram ușor, binevoitorul însoțitor mai îmi puse în spinare o scurtă de plastic de culoarea vântului turbat. Părea că autobuzul ia în piept o pantă abruptă, botul i se ridicase
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
vor să pună bir pe talent, dacă nu mai pot să-l cumpere.” Tăcere admirativă. Era mîna lui Cosașu. Mai trec niște anișori. Vine libertatea. Se împuiesc editurile și din cîteva zeci ajung cîteva mii. Prin 90 te luau de rever editori de care nu auziseși să-ți ceară o carte. Iarăși mai trec niște anișori. Editurile îți cer cărți, dar să fie romane, nu povestiri, nu poezie! Dacă îți permiți să întrebi cum plătesc, editorul schimbă subiectul, scurtează taclaua cu
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
nou. Brusc se oprește și se uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza balonului care a devenit un glob uriaș cu continente, oceane. Se apropie de el pe furiș și scoțând un ac cu gămălie de la reverul hainei împunge balonul care se sparge cu zgomot. Apoi iese chicotind. Numere de iluzionism "N-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de a visa, de a crede că-n viață lucrurile sunt așa cum se
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
o confiscă temporar transformând-o în jucărie. Între tată și fiu tăcerea vorbește de la sine, privirea tatălui solicită atenția și împăcarea, privirea fiului este evazivă, însă primii pași au fost făcuți, iar medalia atârnă ca un tratat de pace la reverul falsului erou. Nu despre impostură este vorba în filmul lui Netzer, ci despre relațiile umane, despre o lume a bătrânilor în care puținul strop de demnitate rămas după ce pensia s-a terminat este investit în gesturi teatrale, în ficțiuni tardive
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
Să ne "delectăm" însă, o clipă, cu cea mică și să ne oprim la momentul concertului de An Nou de la Viena. Sclipitor oricum. Și urmărit de lumea întreagă. E parfumul subțire adus din vechimea imperială și dat pe corsajele și reverele doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar cînd știm că Viena ultimului an a fost
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
cot, în colț fiind magazinul La Spiridon, cineva începu să-și agite disperat mâinile, în semn că vine... Și Napoleon, într-adevăr, apăru. În carne și oase. Cu tricornul pe cap. Cu mantaua lui albastră, cu mâna dreaptă înfiptă în rever, cu niște cizme de cavalerist lustruite, despre care unii pretindeau că ar fi fost împrumutate de la Regimentul local 5 cavalerie... Împăratul se apropie solemn de monument, se opri, se înclină adânc... Asistența izbucni în urale. De groază, ca și de
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
naștere, ca în moarte. Numai degetele-i tremură sub țesătura de danteală în culoarea tutunului. Mănușile vechi o strâng, par a nu mai avea, pentru ea, măsura potrivită. Degetele cu unghiile tăiate din carne, i se agață cu disperare în reverul cămășii de mătasă naturală sută la sută. Pânza stă încordată, gata să se rupă. Martina nu își face probleme. Fie ce-o fi! Va merge până la capăt, în boală și în sănătate! Asta au știut să facă mai toate femeile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
caz de... Umbră vine spre noi. Ce are în mână?! În ultima clipă îmi dau seama că este florăreasa. „Vezi, conașule, că ai găsit-o?” „Cumpără-i flori!” Cumpăr toate florile și i le ofer Ei. Îmi prinde una la rever. Nici nu-mi dau seama când florăreasa dispare în întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în imobil. Este umed, rece, scara scârțâie îngrozitor și pare nesfârșita, întunericul creează tot felul de fantome. Aud sunetul cheii răsucite în broască
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
imobilului și plec direct spre casă. Acasă adorm că doborât de fulger. Mă trezesc razele soarelui mângâindu-mă prin geam. Pentru o clipă am convingerea că am visat și intru în panică, totul părându-mi iremediabil pierdut. Zăresc floarea de la reverul hainei și eșarfă și recapăt certitudinea revederii. Nu voi aștepta, o voi căuta! Voi face orice pentru a o păstra! Nu-mi poate sta nimic în cale! Mă îmbrac în fugă și caut să reconstitui din memorie drumul până la locuința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe satârul lui, atârnând pe lângă pijamale, era numai sânge. Deci el era vinovatul!. Bărbatul Îl apucă de reverele pijamalei și-l zgâlțâi. L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă la el cu vehemență. Georgescu se dezmeticea cu greu sub privirile Îndurerate ale celor de la parter. Pe chipul lui buimăceala se accentua tot mai mult. Nu putea să
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
o minciună? Mai degrabă este vorba despre un corp românesc, o construcție patetică inexactă al cărei rost este afirmarea și sondarea realității care te depășește." (p. 5). Bizareria țipătoare a acestei echivalări, care înfige o savuroasă insignă de românism pe reverul președintelui Statelor Unite, ar putea fi îndreptată printr-o simplă corecție de literă. Înlocuind românesc cu romanesc, vom ajunge, dacă nu la adevărul strict, atunci la ficțiunea pe care cel mai puternic om al planetei a construit-o, pentru ca micul Chomsky
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
laconică ce-l scutea de gesturi teatrale. Genul său era o discreție pompoasă. Ioana pricepu și ea că o excesivă rezervă putea să bleseze, și de aceea veni spre Pomponescu și, făcîndu-se a mai admira inelul, netezi cu dosul mâinii reverul smochingului tivit al ministeriabilului, scuturîndu-și capul înapoi, într-o mișcare de temperament cu totul castă, care îi relevă dinții superbi și un gât vânjos, statuar. Pomponescu nu găsi nimerit a profita prematur de apropiere și, aplecîndu-și capul în jos, sărută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw de parcă i-ar fi explicat ceva. — Casa ta e în fața capelei? Tramvaiul se opri și se dădură jos. Nu, e pe strada care dă în drumul din fața capelei. Rămase nemișcat, descriind geografia locului cu mîinile. Ea îl prinse de rever și-l trase pe trotuar, din calea unui camion care tocmai trecea. — Nu vreau să fiu reținută ca martoră a unui accident. — Unde lucrezi acum? — La Brown. Sînt chelneriță în sala de mese. — O, trec uneori pe-acolo, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
epolet. Avansare banală, nu după merit, ci după vechime. Căci, după un moment de panică, circarii îi cerură să se legitimeze, iar el constată că nu are asupra lui nici un act. În înghesuială fusese jefuit până și de insigna de sub rever. Atunci începură să-l huiduiască și să-l pocnească cu tot ce le venea la-ndemînă, strigîndu-i "Nebunule! Cară-te, cară-te de-aici!" Maimuța îi sărise și ea-n spinare și-1 păruise îngrozitor. Zgâriat și bătut de țigani, uns
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi-aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Tot în camera bunicii, în vitrina șifonierului mi aduc aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zis, dar Îmi trimit lucrurile la curățătorie. — Nu, nu, nu, făcu el, vârându-și mâna În detergent. Am ascuns-o aici de vizitatorii nepoftiți. Așa, uite-o. Scoase din pachet un obiect mic, plat, argintiu, pe care-l lustrui de rever Înainte de a mi-l pune În palmă. Era un disc oval cam de mărimea unei cutii de chibrituri. Pe o parte era omniprezentul vultur german ținând În gheare coroana de laur În jurul svasticii; pe cealaltă față erau cuvintele „Poliția Secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu o barbă tăiată scurt pe fața-i arsă de soare. Era Îmbrăcat cu un costum la două rânduri de nasturi gri-deschis, care ar fi fost potrivit mai degrabă unui bărbat cu zece ani mai tânăr decât el, iar la rever avea o Scary Badge, insigna partidului. Miroseai de la o poștă că e un arivist, un Toporaș de Martie, de parcă s-ar fi dat cu soluție contra insectelor. — Herr Gunther, mă Întâmpină el cu vioiciune și, pentru o clipă, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iubitul ei să repete cererea și În aceeași clipă am reușit să mă eliberez din strânsoarea lui și să-l plesnesc cu Waltherul peste față. A fost o lovitură puternică dată cu dosul palmei, care avu forța unui lovituri de rever cu racheta de tenis care asigură câștigarea meciului, trimițându-l la perete, lipsit de cunoștință. M-am Întors la timp ca s-o văd pe fată luând de jos arma lui Jeschonnek. Nu era momentul potrivit pentru gesturi cavalerești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un bărbat cu prea multă răbdare și sunt sigur nu trebuie să-ți aduc aminte tocmai dumitale ce Înseamnă asta. Magnatul oțelului privea În gol, ca și cum nu ar fi auzit un cuvânt din ce-i spusesem. L-am apucat de reverele jachetei, am tras de el să-l ridic În picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar domnul preocupat de carieră trebuia să poarte un costum de culoare neagră, cu dungi discrete. Acela era tata. Sacoul avea reverul lat și pantalonul cădea lejer. La magazinul de îmbrăcăminte, tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]