584 matches
-
era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul tranșează fără echivoc: ...e o porcărie să se spună / că bătrânețea aduce înțelepciunea așteptată. Iar argumentele vin imediat: ...mă târâi de la o zi la alta / într-un trup străin / fără să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
general, și nici cel puțin poezia, dimpotrivă, atitudinea indiferentă a celorlalți semeni o percepe ca benefică, fortifiantă: De aceea îți port recunoștință, / mulțime nepăsătoare, care te risipești generoasă / pe străzi (...), fiindcă indiferența aceasta e de bun augur, câtă vreme se reverberează, paradoxal, asupra creatorului de frumos, metamorfozată într-o libertate pe care nu e conștientă că i-o oferă. Libertatea aceasta e garantată, pe deasupra, de spațiul protector, propriu, casa unui poetului, simțită ca un loc cosmic, paradiziac, spațiu al iubirii, al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se poate vedea limpede, perceptibil. Scriitoarei nu îi reușește foarte bine povestea de dragoste ca manifestare în doi, dar cu toate acestea paginile cel mai bine realizate sunt cele în care sunt prezentate exaltările organice ale femeii, excitabilitatea mentală ce reverberează vizibil în trupul fecioarei desăvârșite în actul creației sale femeiești. Cu siguranță Manuela e pregătită și știe că vrea să-i fie femeie lui, lucrau în ea fermenții naturali ce își “limpezeau elixirele” și o făceau să-l perceapă așa cum
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Ionescu-Dobrogeanu aflăm chiar spusa lui Eminescu, care, după ce nu s-a arătat prietenilor o bună bucată de vreme, când a revenit între dânșii, a afirmat: „Mi s-a măritat dragostea de lângă plopii fără soț”. Ecoul întregului zbucium al poetului este reverberat în versurile: . . . . . . . „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu după multe zile, întrun asemenea moment de meditativă singurătate, Jeannei i s-a părut că ceva neobișnuit se petrecea cu ea. Parcă niște voci reverberate în surdină, doar de ea auzite, i se adresau cu cuvinte omenești. La început, copila nu prea a înțeles despre ce putea fi vorba. Avea impresia că are închipuiri, că i se năzare. Dar nu, nu era doar o părere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
pornit la drum... Mergeam de trei sferturi de zi, dar nici pomeneală să se arate vreo așezare omenească sau rusul de lângă mine să scoată o vorbă. Când s-a Înserat de-a binelea, am ajuns la niște colibe. Glasul bătrânului reverbera, ca și cum ar fi venit dintr-un Întâmplări... ― Stoi! - a comandat rusul. În acele sălașe ședeau niște amărâți de ruși, dar care ne-au primit bucuroși. În acea seară am mâncat pentru prima oară carne de când mă aflam În prizonierat. În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu? Ce sunt eu... Lily era pe punctul de a face o criză de nervi și o Înțelegeam perfect, dar nu am putut decât să-i Închid din nou telefonul În nas. Țipa atât de tare, Încât vocea i se reverbera În birou, iar Miranda era la mai puțin de doi metri de mine. Eram atât de frustrată, Încât Îmi venea s-o Înhaț pe coordonatoarea evenimentelor publice, să ne repezim la toaletă și să plângem laolaltă. Sau, dacă acționam Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a rămas altceva de făcut decât să vorbesc. Nu mi‑am adus aminte un singur cuvânt din discursul pe care Îl scrisesem cu o oră În urmă, așa că eram pe cont propriu. — Bună ziua, am Început eu, iar vocea mi‑a reverberat În propriile urechi. Nu Îmi dau seama dacă era din cauza microfonului sau din cauza sângelui care Îmi vâjâia În cap, dar nu conta. Singurul lucru pe care mi‑l amintesc cu claritate este că tremuram incontrolabil. — Numele meu e Andrea Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cel mai puțin umilitor În care m‑aș fi putut repezi să vomit dacă se ivea nevoia. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Cuvintele Îmi reverberau Întruna În cap, În ritmul durerii care Îmi pulsa În frunte. Miranda reușise să nu mi se adreseze timp de aproape o oră, dar apoi a urmat o Întreagă nebunie. Deși se afla În aceeași Încăpere cu mine, m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i plăcea în locul acela. — Uite pasajul, zise. Văd lumea alergând și mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai fi mișcare, n-ar mai fi nici moarte, reverberă orbul, cu glasul lui gros, din străfunduri. — Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți găsești calea. —Să-mi găsesc calea? Mai condescendent nici nu se poate. Nu e nimic rău În ceea ce fac... —Bettina? Robert? Unde sunteți? Tocmai au sunat fetele de la cooperativa alimentară și sunt pe drum. E gata focul? Vocea mamei reverbera prin lemnul casei și ne-am uitat unul la altul În timp ce ne ridicam În picioare. Imediat, scumpo, strigă tata. Am pus ambele căni În chiuvetă și am trecut rapid pe lângă tata În timp ce alergam sus să schimb o pereche de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
oglindă măgulitoare, contemplându-și în aceasta propria reflexie. Fiecare este deopotrivă frumosul Narcis și nimfa Echo. Acest joc de oglinzi între cei doi practicanți ai flirtului este și mai complex decât apare la prima vedere. Căci el ricoșează, se răsfrânge, reverberează și în privirea unui al treilea. Posedând o artă desăvârșită a ostentației și a discreției, frumoasa mondenă și cavalerul său se etalează atunci când par a se ascunde. Pretind că se prefac pentru a fi spionați și mai atent. Se așează
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în alb, un desen pe o frunză transparentă, un bocet într-o cascadă de lumină. Să citez imaginea unei singurătăți eminesciene, însoțită de ideea curgerii timpului: "în nopti clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri, ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm". Fiind o contemporană desăvârșită, creațiile Anei Blandiana se caracterizează, prin sinceritate și rafinament, construindu-și propria reacție, în fața lumii: una esențialmente culturală, livrescă, a citatului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
păstor de fulgi,/ Să am în grijă turme mari de-omăt/ Pe care să le port prin ceruri lungi/ Și să le-aduc mai albe îndărăt.// În nopți clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm.// Să-aștept să vină vara să-mi răpună/ Mieii sortiți spre setea dulcii hume/ Și-n transhumanța sfântă să curgem împreună/ Muți, fără de prihană, dar anume
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
descopere). El rămîne cel mai “scandalagiu” personaj al literaturii franceze de Început de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt făcute În primul rînd pentru zgomotul care, Într-un Occident de cîteva decenii tot mai tăcut și sec, reverberează Înzecit. Pus la zid și adulat deopotrivă, alunecînd pe buzele tuturor, scriitorul cu peste un milion de exemplare vîndute din 1998 Încoace (asta după ce primul său roman n-avusese, În 1994, decît 10.000), se situează În mod catregoric de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitoare thrash din ziua de astăzi - gen Virginie Despentes, Claire Legendre sau Lolita Pille, pentru care orice aluzie culturală Înaltă este suspectă de lipsă de autenticitate. Sphinx - lipsit de articol, deci din capul locului ambiguu, un el? o ea?: mister - reverberează ca simbol cultural. Pătruns În Grecia antică din anul 2000 Î.Hr., sfinxul simbolizează taina sub aspectul unei leoaice cu cap de femeie și aripi: altă ambiguitate. Dar romanul apare la cîțiva ani după ce Michel Foucault Începuse la Collège de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe plan filozofic, ceea ce explică atât lirismul textului, cât și accentele de meditație ale baladei. Chiar și intensa trăire afectivă, zbuciumul sufletesc al ciobanului pun în evidență atitudinea activă în fața morții, opusă resemnării. Zbuciumul crește treptat, gradat, intensitatea lui fiind reverberată de oile ce l-or plânge “cu lacrimi de sânge", de sunetele fluierelor sau de căutările disperate ale mamei îngrijorate. Atitudinea păstorului este în ultimă instanță o atitudine eroică, bărbătească, dar care nu constă în dorința de a se jertfi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
scrierea nonficțională și literatură, jurnalul este oglinda cea mai fidelă a existenței reale a scriitorului. În opinia mea, lectura jurnalului unui scriitor este importantă numai în măsura în care ne ajută să descoperim „omul din spatele textului“, autorul concret și lumea sa, care, desigur, reverberează în operă. Pe de o parte, multe jurnale cuprind nu numai evenimente semnificative din viața scriitorului, ci și detalii privind dileme artistice, surse de inspirație sau geneza operei literare, contribuind astfel la înțelegerea structurilor artistice și la decodarea mesajului. Mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
una eminamente economică (statul se transformă într-un prestator de servicii educația este doar unul dintre ele în schimbul taxelor pe care le percepe). Dar statul nu este decât pilonul central al spațiului public, ceea ce înseamnă că transformările din cadrul instituțiilor statale reverberează și în spațiul public, după cum acesta influențează decisiv (mai ales astăzi, în lumea televizualității și a internetului) modul de funcționare a statului. S-a produs astfel o abdicare radicală a statului de la misiunea sa educațională, așa cum era aceasta concepută la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fără vreun comentariu. Duminică la ora 6 (1966) sau Redescoperirea marilor ruși A trecut un deceniu de la primele patru minute ale Erupției. Spațiul vizual creat acolo de Liviu Ciulei, care contrazicea toate regulile îndreptarului cinematografic al deceniului 6, nu mai reverberase ulterior în nici un film, nici chiar în cele ale lui Ciulei, Valurile Dunării și Pădurea spânzuraților. Îl regăsim însă în Duminică la ora 6 (1966) de Lucian Pintilie. Plotul politico-ideologic, semnat de Ioan Mihăileanu și de Pintilie, e stas : doi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
14. Platon onorează pe poeți, dar nu le oferă un loc în cetatea al carui conducător este filozoful, pentru că nu se pot ridica la anumite standarde ideale, din care derivă și scopul moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar și în poetica barbiana: "Lirismul rezidă în altă funcție. În întărirea unei moralități eterne
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dinamice / reprezentările indivizate, la reprezentările propriu-zise, exprimate prin cuvinte ("până la gând"). "Valea irizata" indică spațiul memoriei creatoare, realitatea eterogena de fuziune, virtuală ("hore fericite ale ecourilor [s.n.]57", care constituie substratul nostru ontologic. Sintagma "[s]trăvăzuta frigiditate a celor încăperi", reverberând cu "extremele cămărilor de bura"58 din "Margini de seară" - ne amintește că ne aflăm în spațiul memoriei, în clarobscurul ce-i este caracteristic, realitățile ce o compun abia lăsându-se întrezărite. Este aceeași mișcare ce dă viață celebrelor versuri
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
datorate Partidului. O liberalizare bine temperată Ceaușescu declanșase, imediat după instalarea în fruntea PCR, un nou val de industrializare, care silise vechea generație de activiști de partid să cedeze locul unui contingent mai tânăr și mai profesionalizat. Aceeași tendință va reverbera la nivelul întregii societăți, unde, măcar pentru o vreme, criteriile de origine socială și de dosar sunt întrecute de cele de excelență profesională, mai ales în domeniile tehnice. La admiterea în facultate, și chiar la doctorat, nu se mai penalizează
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]