1,947 matches
-
prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în culori, o împlinire precoce), dar suficient pentru a arunca asupra tuturor acțiunilor, chiar și celor mai nobile, o nuanță de ridicol. 88 "Leș femmes de province ont la politesse des manières, celles de Paris ont la politesse de l'esprit"; "Leș femmes de province șont tristes; leș femmes de Paris șont ennuyées" [Bauer, p.4,5]. 89 "La mère Duroy ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Philippe Hugon o cere chiar pe Nana în căsătorie: "Nana, tu devrais m'épouser" [Zola, Nana, p.411]. Este sugestiv că această idee i se pare inadmisibilă chiar lui Nana: "Mais, mon pauvre chien, tu es malade!" [ibidem, p.411]. Ridicolul situației se accentuează prin cererea în căsătorie pe care o face lui Nana și fratele mai mic: "C'est moi que tu vas épouser..." [ibidem, p.416]. Acest paralelism și aceasta indiferență duce la catastrofă familiei, dezonorându-l pe unul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
clară: „Doamne, sunt convins că exiști...”. Cum s-a remarcat, principala caracteristică a acestor versuri este desolemnizarea interlocutorului sacru, cu care autorul „tratează” amabil, pe un ton șugubăț, uneori ca un alt Ion Creangă. Familiaritatea exprimărilor nu cade însă în ridicol, autorul păstrându-și în ansamblu sobrietatea tipic ardelenească. S-a mai spus că „substanța versurilor sale e însă mai curând de natură morală decât propriu-zis lirică”, V. având „vocație de fabulist” (Petru Poantă). A doua carte, Voi veni cu fluxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
da aici câteva exemple de ceea ce nu ar trebui să se întâmple la întâlnirile oficiale, la mesele și recepțiile la care sunt prezenți demnitari, la ceremonii cu caracter de înaltă reprezentativitate. Am fost martor la diferite asemenea situații jenante prin ridicolul lor, dar și semnificative pentru un anumit nivel de dezvoltare, de cultură și civilizație în general. Mie îmi place să cred și am spus-o adesea în diferite medii nu numai diplomatice că normele de protocol și ceremonial diplomatic sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
crearea României Mari, și-ar fi pus cenușă în cap și ar fi condamnat România sfârșitului de veac XX că revendică teritoriile ce îi fuseseră smulse cu forța, în condițiile anului 1940, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov. Nimeni nu a sesizat ridicolul situației, care făcea din principalele țări membre ale N.A.T.O. și, eventual, ale U.E. fani, peste decenii, ai Pactului Hitler-Stalin. Și totuși, conducerea M.A.E. și noul regim Constantinescu s-au întrecut prin a face concesii periculoase Părții ucrainene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
și al lui Măcar Diordiev. A absolvit Universitatea de Stat din Republică Moldova (1962). Prima sa carte de miniaturi și schițe umoristice, Zigzaguri (1976), anunță un observator fin al oamenilor și al vieții și un hâr apreciabil de a releva ridicolul prin notații vii, succinte, apelând la poanta generatoare de haz. Atare calități au fost confirmate ulterior de volumele Amărăciunile dulcelui (1981), Hopuri (1983), de culegerile pentru copii Soarele și mama (1978) și Recreația veselă (1989). SCRIERI: Zigzaguri, Chișinău, 1976; Soarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286791_a_288120]
-
noapte, peronul al doilea din Adjud fata în palton negru, negre și pletele pe umeri, alta la fel, fetița la fel, fes roșu cu moț, sînt mică! conformismul tău sexual ține de tragic, ține de sublim, actul sexual ține de ridicol, linii de triaj mult în lateral, stația Adjud pe lărgimea ei, podul peste Trotuș înainte de a fi Siret și schelăria la fulgerări de scîntei deasupra locomotivei, verde buretos, surii în fereastră instantaneele de elemente metalice curmeziș, luminile prea răsfirat satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
teren îngrădite, trupurile în vremi se potrivesc pe cît aeroportul cu zborul, omul cu privirile, satele cu bisericile, noroc de negura de vale, cu ceva aură deasupra, ceața albului de cimitir și de biserică, Chirileu supracontrol și lanuri de porumb, ridicolul caselor, cutii cu țiglă, viaduct, bază de șantier alături, Sînpaul istorii vechi, mîini pe genunchi, colțurile gurii în jos bunicul pe bancă, între două bibelouri inexpresive la 8-9 ani, Pisica pe acoperișul fierbinte cu schiță în colțul ei de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de lumină țin trupuri populate pe Comănești, pe Vermești, biserică stil neomoldovenesc, trupul Domnului cruce în nașterea lumii veșnică! ba încă moarte pe cruce, Sfinte Pavele! nisipul furtunii de zăpadă motor în viscol, mașina mobil neavenit, de genul omul e ridicolul lumii, dedublarea ei superfluă, i-am dat știința cunoașterea, îl prinde cel mai bine în rolul de arlechin, ea este sufletul rolului, nașterea de noapte veghe veșnică, fumul staționar, pîrîu brațul Uzului, spre gîtul depresiunii sonda înțepenită alb, ninsoare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în Italia. România a devenit un fel de mit negativ pentru Italia, dar presa italiană nu își dă seama că își face singură rău căzând în prăpastia subiectivismului. Românii au o zicală: "râsul râde", mai exact cine este atât de ridicol încât provoacă râsul râde pentru a distrage atenția de la propria persoană. Pe de o parte o presă care se încăpățânează să sublinieze până și cele mai mici ilegalități cu atâta vehemență și care lovește în stânga și în dreapta fără să gândească
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai cunoscute creații ale lui A., expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a falsității ei de esență. Geneza fabulelor (între ele câteva capodopere ale genului: Boul și vițelul, Câinele și cățelul, Toporul și pădurea, Oglindele, Vulpea liberală) trebuie raportată, de asemenea, la racilele vieții sociale și, mai ales, politice ale vremii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
experiență directă a vechilor condiții ale vietii literare, aceștia ar fi incapabili să scrie o «autentică» istorie a literaturii române. Înscriindu-se Împotriva «cinismului», tot mai răspândit În modul de a scrie despre literatura română «de sub comunism», dar și contra «ridicolului estetismului pur», Luminița Marcu pledează pentru o privire În același timp analitică și comprehensiva, indispensabilă pentru abordarea unei «epoci complexe și complicate», singura soluție pentru a ajunge la o nouă clasificare a valorilor (Luminița Marcu, 2004). Istoriile literaturii române publicate
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
După ultima mea convorbire cu James, avusesem senzația că mă aflu la începutul unei noi relații cu el, mai deschise, senzație care fusese parcă un licăr profetic a ceea ce simțeam acum. Mi-am mai spus, într-un mod curios de ridicol: „Ce nostim!“. Și mi-am amintit de cuvintele lui James: „Ce de-a ștrengării mai făceam împreună!“. Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea, totuși era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îl afectează profund, scrie un discurs funebru pe care i-l trimite Deliei Cotruș, discurs emoționant prin patos și simplitate. Găsește înțelegere acum mai ales la femei, cu care reușește să comunice altfel, mai direct, pe calea sensibilității, fără spaima ridicolului. Își așteaptă propriul sfârșit cu regretul anilor irosiți, al operelor nescrise, dar și cu speranța că ceea ce a reușit să scrie va fi apreciat just cândva, la fel precum conduita sa morală exemplară în fața opresiunii totalitare. Și semnele acestui sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ce nu se mai putea stăpâni de râs ... arătând spre fundul gol al pantalonilor mei, rămas prin cine știe ce tufișuri spinoase, mai ales că noi, copii de țară, nu purtam vara nimic pe sub pantaloni. Atunci am realizat și m-a paralizat ridicolul situației mele. Vă rog să mă credeți ... câte zile a mai stat la noi și toate zilele și anii care au trecut am evitat să mai dau ochii cu ea. Student fiind la Iași, auzind de la sora mea și îndemnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Iași, auzind de la sora mea și îndemnat de ea să o caut căci este studentă la Iași, parcă la farmacie, nu am avut curajul să o întâlnesc, căci bravura și dragostea copilăriei mi-au fost atât de brutal inhibate de ridicolul posturii trăite, încât, Vița, fostă Strătulat, dacă mai ești în viață pe undeva, iartă naivitatea momentului și ingratitudinea de a-ți fi folosit numele real într-o copilărească trăire a unui "țânc" de care probabil nici nu-ți mai aduci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
sens mai conform cu „noile lor atribute de clasă”. Dar În timpul anchetei, invers față de omologii lor polonezi, economicul a rămas Încă secundar În discursul și obsesiile lor, care sunt În mod clar răzbunătoare. Ei ar ataca, fără să se teamă de ridicol, Biserica „ce Își ia bunurile Înapoi”, nobilimea „care nici măcar nu vorbește ceha”, pe nemți „care au vrut Împărțirea Cehoslovaciei și care vor să revină În forță”, dreapta „gata să renunțe la Sudeți”... Ungaria: social-democrați Este uneori dificil să distingem fosta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gură-cască nou, îi arată cum trebuie să se aplece ca să vadă cât de strâmb a fost montat felinarul. Primarul își dă seama că omul e beat mort, fapt care ar trebui să-l umple pe el, pe mai-marele locului, de ridicol, dar că e și o problemă cu felinarul. Îi dă ocol de trei, patru ori, face ochii mici când e să să-i compare verticalitatea cu cea a blocurilor dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și ceaușismul. Personajul prozelor „ficționarului” vede lumea ca un colaj suprarealist în culori de melodramă, dar nu fără distanțare autoironică. El își constată ridicolul avântului revoluționar de tinerețe, dar nu-l persiflează și nu-l tratează corosiv: nereușite sunt, aici, dorlotate, privirea se strecoară prin găurile țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
urmăririle penale și în numele căreia tribunalul își va pronunța sentințele. Etnologii vor încerca mai curînd să-i facă să înțeleagă pe judecători cum se justifică pentru cei care aderă la ele niște credințe pe care noi le apreciem drept barbare sau ridicole. Peste tot în lume unde se practică excizia sau circumcizia (și de multe ori aceste tradiții merg mînă în mînă), rațiunile profunde par să fie aceleași : cînd a instaurat distincția dintre sexe, Creatorul nu și-a făcut bine treaba ; prea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Tăutu, la lebeunu, Labiș a obținut o cameră a sa unde putea lucra liniștit. IAȘII ÎN 1951 III La începutul pătrarului doi, a doua zi după 7 Noiembrie, ziua Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (în chip curios, nimeni nu remarca ridicolul formulării), Labiș sosise la lebeunu. La Fălticeni încheiase primul pătrar cu medii doar de zece. Nici la Național lucrurile nau mers prea rău chiar dacă își schimbase comportamentul. Avea temelia și o putere de absorbție neobișnuită, demonstrând, ca școlar, încredere în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fi fost în preajmă, de a-i fi împărtășit crezul poetic și cu imensul regret al precipitatei despărțiri. Sunt pagini menite să rămână într-o necesară addenda la istoria literaturii române. Deși nu lipsesc exagerările și post-politizările forțate, uneori până la ridicol. Aflăm, astfel, că "poetul simulase o accidentare și își pusese piciorul în gips ca să scape de presiunile Comitetului Central, care voia să-l folosească, apoi și l-a rupt cu adevărat" de unde se vede că nu gen. Stănculescu deține chitanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o ilustrează vânătorii de senzațional. Singurul reproș ar fi acela că, în fervoarea susținerii tezei (gazetarul Eminescu, devenit incomod, ar fi fost asasinat) atât profesorul, cât și emulii săi scot "argumente" din piatră seacă, ajungându-se uneori chiar în pragul ridicolului. Iată: faptul că Eminescu scria, de la Mănăstirea Neamț, "mă aflu bine sănătos" ar îndritui concluzia că poetul n-a fost niciodată bolnav, de parcă s-ar cunoaște vreo minte rătăcită care-și recunoaște starea! Și cum, în interogatoriul poetului, sunt fraze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pragul detaliului grafic, sunt cât se poate de deranjante. Cine știe dacă nu cumva, peste ani și ani, vor fi căutate sensuri ascunse în aceste simple erori de tipar? F ilmul prezentat la TVR cu scopul "susținerii" lui Eminescu în ridicolul proiect "Mari români" (absurditate chiar ca idee de competiție ierarhizatoare, dar dacă și alții o practică...) ignoră fundamentalul: adevărata "susținere" a poetului o poate face doar recursul la poezia eminesciană, nu la scenarita de senzațional. Afirmația naratorului (tocmai catastrofa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]