3,374 matches
-
acrostih). Canzonierul dovedește interesul pentru poezie al lui Tomasi di Lampedusa, despre care se spune, de altfel, că umbla cuSonetele lui Shakespeare asupra sa; desăvârșind imaginea unui prinț mai degrabă oriental, care, după moda medievală, trebuia să poarte și giuvaierul rimelor. Sicilia, aflată la întretăierea mai multor civilizații, a cunoscut și pasiunea pentru poezie a arabilor, de altfel imaginea statică, a unei lumi menite mai degrabă meditației, somnului și morții, e chiar reversul modului de viață occidental. Stilul sicilienilor, care se
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
festival, de la un film la altul, Alex. Leo Șerban mai avea ceva ce puțini au, o curtoazie, o eleganță deosebită, avea maniere, hélas, avea noblețe! Venea și ea din film reproiectată printr-un personaj mai special al lui? Nu știu? Rima în orice caz cu extraordinara sa cultură, și nu doar cinematografică. Dar și aici Alex. Leo Șerban era discret, cum era discret și cu sensibilitatea sa. Micul său zâmbet spadasin și acel malițios și periculos de inteligent bob de piper
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
învățătorul, „cel mai important e Mareșalul nostru Tito. Ceilalți erau toți cam evrei și cam capitaliști”. Lui Tito școlarii îi închină ode, prilej pentru viitorul scriitor să obțină o primă recunoaștere: diplomă pentru harul cu care a știut să acumuleze rime - mistral, sentimental, Senegal, general, animal... Succesul îl îndeamnă să viseze: el, combatant rănit de moarte, răsplătit de Mareșal cu delicioase prăjiturele. Efectul: „Dimineață m-am trezit obosit, dar comunist.” Ca atare, da la o parte poveștile auzite acasă despre Isus
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
gardă redactorul revistei?... În primul rând, poemul original nu are titlu, ci doar trei asteriscuri. El este dedicat lui M. (ihail) Lozinski, ceea ce în traducere lipsește. Textul nu e din două catrene, ci e pur și simplu din 8 versuri. Rimele din original sunt încrucișate, nu împerecheate, ca în traducere. Iar pentru ca cititorul să-și poată face el însuși o părere despre... nereușita variantei propuse de S. C., reproduc: Durează fără sfârșit - ziua grea, de chihlimbar! Imposibilă-i tristețea, zadarnică-i așteptarea
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
cu totul marginali: „Uneori sosea, din ținutul Iașilor/ Ioanid, un Poet al uriașilor,/ Cânta la pianul din hol,/ Cu fildeșul clapelor spart,/ Ion Papuc îmi aducea/ să-i citesc pe/ Bossuet & Descartes” (p. 54). Sunt jocuri, foarte multe jocuri acestea: rimele se cheamă unele pe altele de la distanțe uneori considerabile, dar ce e sigur e că nu lipsesc; sunt dintre cele rare, care exploatează o inventivitate în esență degajată, fără adumbriri; multe nume proprii vin să se asocieze cu alte nume
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
lanț de asocieri iraționale pentru a produce emoție în absența înțelegerii și a explicației raționale. Antonio Gamoneda ignoră convenția și în privința tiparelor formale. Considerând că poeticitatea există independent de acestea și de genurile literare, își scrie poemele în versete, fără rimă, pornind de la ritm, factor fundamental de intensificare a expresivității, a capacității de sugestie, cu implicații semantice. El impune astfel cititorului un anumit tip de lectură, prin care, lăsându-se în voia acestui ritm, a imaginilor, senzațiilor, chiar dacă înțelesul lor rămâne
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
un autre âge,/Et tu te garde de tourner les yeux./ Car le bon Dieu, marchant dans ces parages,/Laisse passer son ombre entre les beufs. Pot fi citate, la întâmplare, numeroase fragmente care mențin și în franceză jocuri de rime interioare, narativitatea ludică, modificările bruște de ritm, într-un cuvânt, acea prospețime orală care face specificul lui Arghezi atât în poemele de mare senzualitate (Tinca, Rada, Mirele, Logodnă), prezente în sumar, cât și în unii psalmi sau în celebra De-
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
vaci/ că umblă gîza asta grea ca plumbul/ și paște catifeaua prin copaci,// țineți-o bine ca să-i dăm cu prafuri/ otrăvitoare și chemați țigani...»/ Aud roind în jurul meu tarafuri/ și-ncerc să trec de treizeci de ani”. Avem aici rima poetică și un ritm adaptat ei, aproape muzical. Avem „cîntecul” ce reamintește finalul de etapă și imposibila ei prelungire, în cursul și pe suprafața noii cărți. Poetul pare că nu vrea să se maturizeze și să pășească în realitatea pe
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
mirare și minuni” și bolovanii sub care acesta, lovit, cade la pămînt sînt corecția necesară a unui zbor poetic pe care Democrația naturii l-a întrerupt. Numai șapte din cele treizeci și cinci de poezii ale volumului sînt din speța celor cu rimă: un sacrificiu, probabil, pentru un poet cu dexteritatea prozodică a lui Mircea Dinescu. Dar textul nu mai trebuie, în această nouă etapă, postevazionistă, să pară că este făcut, aranjat, potrivit în pagină în forme cumințitradiț ionaliste și cu respect al
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
al regulilor. Pentru a le contesta pe cele, strîmbe, din afara cărții și din prezentul celor care o citesc, poetul va renunța la regulile de versificare din interior, alegînd formula mai puțin „artistică”, dar mai autentică, a poeziei discursive. Versul cu rimă și comunicînd melodios cu un altul lasă loc versului liber, prozastic și prozaic, aspru și contondent, parte a unei demonstrații narativizate pe care vechile structuri prozodice o stînjenesc. Liricul însuși se atenuează ori dispare cu totul, pentru a face loc
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
Craiova, templu spiritual al curajoșilor aviatori militari, unde și-a demonstrat calitățile actoricești și de regizor. Pe parcurs a înfiin țat Cenaclul Literar Luceafărul, unde și-a argumen tat trăirile sale interioare, de poet tradiționalist, care a respectat cu sfințenie rima, cadența și mesajul în poezie. O perioadă a colaborat la Studioul de Radio din Craiova și a obținut diferite premii la importante festivaluri artistice. După ce s-a pensionat în anul 1997, s-a dedicat total scrisului și rosturilor bise ricești
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
Această apariție editorială a văzut lumina tiparului la Editura Contra fort, din Craiova, în anul 2010. Îi dorim multă sănă tate, poetului cu operă de Altar, aflat pe patul sufe rinței, din care, sperăm că va coborî victorios, cu aceeași rimă curată, frumos colorată, de chihlimbar, așa cum ne-a răsfățat.
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
2. Victoria Ana Tăușan - Cartea nopților. [București], Editura Albatros, [1977], 68 pagini. 3. Caietele Mihai Eminescu. Studii, articole, note, documente, iconografie și bibliografie prezentate de Marin Bucur. [Volumul] IV. București, Editura Eminescu, 1977, 308 pagini. 4. Mihai Eminescu - Dicționar de rime. Ediție îngrijita de Marin Bucur și Victoria Ana Tăușan. [București] Editură Albatros, [1976], 712 pagini. (Dicționarul Albatros). 5. În ziua de 18 noiembrie 1977, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, securitatea din România, ajutată de mercenari palestinieni, încearcă să o asasineze
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
făcut decât s-o acopere. 2 În octombrie 1810, Goethe i-a spus lui Riemer că scrie ceva „în stilul lui Casti”. Abatele Giambattista Casti, 1724-1803, pe care Goethe îl cunoscuse la Roma era autorul unor Novelle galante in Ottave rime (Istorii galante în strofe de 8 versuri): Jurnalul, despre care a declarat și ulterior că e scris în stilul lui Casti și că are la bază o scenă din Ovidiu, Amores III, 7. Cele 24 de stanțe istorisesc eșecul temporar
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
opt, cu familia pe care și-o întemeiase între timp, cu campaniile militare în cavalerie, cu sejururile la Bologna, vor fi cele care îi vor dezechilibra financiar pe frații Alighieri, cu mult înainte de ultima lovitură dată de exil. „Dulci, plăcute“ rime de dragoste În primăvara lui 1283, exact după prima întîlnire, în timp ce se plimbă pe o stradă din Florența, Dante o vede pe Beatrice însoțită, cum se cade unei femei măritate, de două femei mai în vîrstă, iar ea îl salută
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
alte două destinatare. În roman susține că recursese la aceste femei ca la un fel de „paravan”, pentru a putea să-și țină ascunsă adevărata iubire și pentru a îndrepta în altă direcție atenția curioșilor din Florența; în realitate, aceste rime dovedesc că timp de cîțiva ani, după 1283, Beatrice încă nu apăruse în orizonturile lui sentimentale și poetice. În Viața nouă recurge la aceste expediente și la altele doar pentru că vrea să-și plaseze întreaga producție lirico-amoroasă sub semnul Beatricei
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
romanul). Imediat după ce a scris că le-a trimis sonetul multor poeți faimoși, Dante oferă o altă informație importantă. Spune că înainte de acel sonet se exercitase de unul singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283. Coroborînd datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283. Coroborînd datele deduse din Rime cu informațiile presărate în Viața nouă rezultă o diagramă a carierei lui Dante ca poet în noua limbă, italiana, de la începutul deceniului opt pînă la jumătatea celui următor. Îl vedem într-o primă fază legat de versificatori de formație „curteană
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și ingeniozitatea din primele poezii, figurile fonetice rămîn prezente, în special aliterațiile (trompetele tembele, vechi violoncele), dar nu numai ele: figura fonetică a rimei și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și structura ei prozodică prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
prezintă o mare importanță. Varietățile metrice constante nu șochează: în cele 12 versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
versuri reproduse, înregistrăm 4 tipuri de metri (alexandrin clasic, endecasilab, nonnasilab și octosilab) cu neînsemnate licențe; le acompaniază o melodie iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
iambică neîntreruptă. Interesantă este rima, figură fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
fonetică decisivă: rime ingenioase și agramaticale (tembele - violoncele, noastre - albastre, an - tasmanian) stau alături de rime identice (noastre - noastre), utilizate în permanență de Philippide fără nici un complex; unele versuri nici nu se mai supun exigențelor rimei (Pe cel mai sudic promontoriu). Rimele înglobează și alte semnificații: în mijlocul strofei, noastre rimează cu visurile-albastre, sintagmă ce reunește cuvintele-cheie din întreaga poezie a lui Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
mitraliază cu sulfurosul lor „dor”. Din acest motiv, sunt șocat că ființe care ar trebui să fie asemeni mie se dovedesc a fi niște suboameni. Iar animalitatea lor e cu atât mai respingătoare cu cât e pusă nu doar în rimă, ci și pe note muzicale. Și, în plus, finanțată de la bugetul de stat.
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]