757 matches
-
armată 288. Lovitura militară din 9-10 noiembrie 1799, înlăturând Directoratul (1795-1799), a deschis "epoca napoleoniană" și "lupta pentru Europa". Prusia și Austria vor eșua lamentabil în încercarea lor de a se implica prin forță în problemele interne ale Franței, declanșând riposta armatelor Revoluției. În fața repetatelor victorii, puterile europene se înclinau pe rând în fața lui Napoleon. Relațiile dintre Prusia și Franța nu s-au schimbat decât după Marengo, cea dintâi înțelegând să nu mai mențină starea de război cu francezii. Regele Prusiei
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Dubcek a făcut o eroare politică: i-a primit la Praga, succesiv, pe Tito (9-11 august) și Ceaușescu (15-17 august). Ambii s-au bucurat de primiri triumfale. Pentru sovietici, apropierea dintre Praga, București și Belgrad însemna o posibilă "Mică Antantă". Riposta a fost imediată. Trupele ungare, germane, poloneze, bulgare și sovietice au intrat pe teritoriul ceh prin toate frontierele: 400000 oameni, 27 divizii, 6300 de tancuri și 800 de avioane au participat la invazie. Praga a fost ocupată în câteva ore
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
că trecerea descriptivă poate de fapt să se resoarbă într-o denumire unică, de exemplu "crâșma lui nea' Colombe", care îi asigură unitatea. Această echivalență globală între o temă-titlu și seriile lexicale, care se opune dinamicii romanești, suscită inevitabil o ripostă din partea celui care face descrierea, care adesea se străduiește să confere dinamism descrierilor sale. Această impresie de mișcare poate fi dată de "mărci de integrare liniară" (mai întâi..., apoi..., în sfârșit...), însă acesta este cel mai brut procedeu. În fragmentul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pare că Lucian Valea procedează în aceeași manieră în încercarea de a ne convinge de contrariul celor afirmate de colegul său de generație. Astfel, se menționează, că atitudinea din replica dată articolului apărut în Chemarea Vremii este una politică, dar "riposta nu apare așadar în contextul unei orientări generale, ci legată de un eveniment"98. Pentru a realiza demitizarea propusă, Lucian Valea e nevoit să șarjeze, extinzând mitul Albatros și în zona realului. În aceeași lucrare se prezintă pe scurt și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Massive Retaliation (adoptată în cadrul politicii New Look NSC 162/2 și menținută până în 1960; ea a fost preluată și de NATO după retragerea Franței din structurile militare integrate -, care o păstrează ca doctrină oficială până în 1968), concept care presupunea o ripostă imediată cu arma nucleară la orice atac asupra Statelor Unite și indica faptul că echilibrul de forțe a fost afectat, reprezentând, practic, prima utilizare a armelor nucleare ca element de politică de apărare. Strategia represaliilor masive consta în a riposta, chiar
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
folosirea armei atomice pe teritoriul Uniunii Sovietice 43. Acest atu este pierdut în următorii ani când URSS testează arma nucleară (în 1948) și dezvoltă bomba cu hidrogen (în 1949), ca urmare, credibilitatea doctrinei represaliilor masive este erodată de posibilitatea unei riposte nucleare a URSS la un atac nuclear al SUA. Soluții ca represalii masive au fost treptat înlocuite de represalii graduale ale unor doctrine noi, realiste, care înțelegeau că situația e caracterizată de un joc de sumă nenulă, negativă în speță
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
vulnerabilitatea reală sau potențială a SUA, missile gap, iar NATO în 1968) se elaborează, în manieră realistă, doctrina răspunsului flexibil (flexibil response doctrine), autori fiind generalul Maxwell D. Taylor în lucrarea Uncertain Trompet, 1957, și, ulterior, H. Kissinger) care diferenția riposta în funcție de amenințare, de interesele aflate în joc. Pentru prima dată se face deosebirea între două tipuri principale de atacuri nucleare, cel strategic lovirea cu un vector nuclear a unei ținte esențiale a adversarului și cel tactic utilizarea armelor nucleare tactice
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
SUA ar riposta, inițial, la un atac convențional sovietic, cu arme convenționale, dacă URSS ar utiliza arme nucleare tactice (de rază scurtă de acțiune), SUA ar utiliza același tip de armament, iar, în final, ar recurge la arme nucleare strategice. Riposta progresivă este sever criticată pentru că admite ideea unei lupte nucleare, ceea ce este contrar, prin natura sa, conceptului de descurajare nucleară. În acest cadru, armele nucleare au, mai degrabă, rolul de a câștiga războiul, decât de a-l evita 46. Ca
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
aceea, pe lângă un război nuclear general, se preconiza și unul nuclear limitat, adică simultan cu întrebuințarea nelimitată a mijloacelor strategice, era varianta întrebuințării lor numai împotriva obiectivelor militare pentru distrugerea potențialului militar, în principal, strategic, nuclear și zădărnicirea loviturii de ripostă. În 1980, administrația Carter a emis Directiva 59, în care era expusă concepția întrebuințării forțelor nucleare ale SUA, completată cu directivele 53 și 58 care defineau sarcinile pentru pregătirea țării pentru eventualitate unui război nuclear, cu mizarea pe un război
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
sovietică era dezvoltată de către mareșalul V. D. Sokolovski și făcea referire la reacția masivă și totală a URSS la un eventual atac al SUA asupra sa sau a blocului comunist. Ulterior, conceptul descurajării nucleare suportă unele amendamente ca reacție la riposta flexibilă adoptată de SUA admițându-se posibilitatea unei faze de război convențional în care loviturile nucleare să fie concentrate într-un spațiu limitat la un anumit teatru operativ. Doctrina Brejnev afirma că, în cazul escaladării unui conflict cu SUA, URSS
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
celeilalte părți. În această ecuație era important ca, în situația în care una dintre părți decidea să execute, prin surprindere, un atac nuclear, partea atacată să dețină capacitatea de a răspunde în aceeași măsură, indiferent de amploarea atacului. Rolul asigurării ripostei nucleare va reveni, în principal, submarinelor, mai greu de localizat și de distrus. Potrivit teoriei descurajării, existența de cealaltă parte a unor forțe care supraviețuiesc unui prim atac pot face ca atacatorul să fie, rațional, descurajat în atacul său. Întrucât
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
exercitarea de presiuni pentru un forum permanent de securitate eurasiană 99. În schimb, conform liniilor de gândire ale realismului ofensiv, John Mearsheimer susține că, într-o epocă nucleară, marile puteri trebuie să dețină un factor de descurajare acesta oferind posibilitatea ripostei în cazul unui atac nuclear, precum și forțe convenționale masive. Armele nucleare sunt cele care reduc în mod semnificativ probabilitatea unui război între marile puteri, astfel că, (...) dat fiind că oceanele limitează capacitatea armatelor de a proiecta puterea, iar armele nucleare
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Să ai riposta pe măsură. — Deci, nu sunteți de acord cu afirmația că suntem mai catolici decât papa, în Europa, deoarece ne-am trimis un fost premier la închisoare. Nu, nu. Eu susțin ideea că abia acum societatea românească are riposta normală și adecvată. — Este România mai coruptă decât alte state? Are corupția în gene? — Mi-e greu să spun asta. Tipul de corupție este dat de gradul de dezvoltare economică sau de gradul de consolidare a unei democrații. Autori cu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
ciudat, în condițiile în care numărul acțiunilor și manifestărilor anticeaușiste cu caracter propagandistic lua, de la o zi la alta, tot mai mari proporții, ceea ce, logic, ar fi impus înăsprirea măsurilor de sancționare. Dar, organele de securitate se mulțumeau cu asemenea riposte lipsite de cea mai mică fermitate, de parcă s-ar fi aflat întro anumită stare de așteptare. Știa conducerea Departamentului Securității Statului ceva de care noi, cadrele de execuție, nu aveam știință? Eu sunt convins că da! Un ultim argument: În
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
de standarde și criterii, de pedepse și recompense, le rămânea străină elevilor, sau măcar indiferentă, strivită sub impactul adevăratei realități, aceea de dincolo de zidurile școlii. Pe fondul lipsei aparente de reacție din partea acestora s-a construit teoria conform căreia eventualele riposte nu se puteau încadra decât în zona circumstanțialului și a episodicului. Câmpul educativ școlar era prezentat ca unul omogen, înscriindu-se firesc sub zodia armoniei și a compatibilităților; în acest context, conflictele reprezentau doar aspecte patologice, marginale. Ulterior, riposta și
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
eventualele riposte nu se puteau încadra decât în zona circumstanțialului și a episodicului. Câmpul educativ școlar era prezentat ca unul omogen, înscriindu-se firesc sub zodia armoniei și a compatibilităților; în acest context, conflictele reprezentau doar aspecte patologice, marginale. Ulterior, riposta și actele de violență ale elevilor au fost înscrise printre constantele inerente realității școlare. În acest sens, autorii Agresivității în școală notează: "Astfel, dacă la nivelul anilor '70 vandalismul și violențele școlare erau interpretate ca fiind fenomene disfuncționale, indezirabile și
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
există câteva recomandări pentru profesorul care a hotărât că se impune pedepsirea unui elev: • nu recurge la amenințări, acționează; • nu folosi sarcasmul, ridiculizarea sau crearea unei situații stânjenitoare pentru elev; acestea produc resentimente, înstrăinează clasa de profesor și pot determina riposte; • nu pedepsi la mânie și nu atinge elevul la mânie, este importantă menținerea calmului indiferent de situație; • nu aplica pedepse umilitoare din punctul de vedere al persoanei sau al colectivului; nu "muștrului" un elev în public, nu prelungi incidentul; • nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
care am vrut să-l instituim în presă, laudele constante cu privire la învingător, efuziunile de mulțumire, coloanele de apoteoze ridicate la cel mai mic semn de bunăvoință, atenția în insultele cu privire la Anglia, toată această emulație veselă în servilitate incită publicul la ripostă. Campania care constă în a convinge Franța de fericirea de a fi fost învinsă oferă puține șanse de succes. " Le Jour-Echo de Paris au fost primele care s-au autolichidat pe 31 martie 1942. Invazia Germaniei în zona de sud
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
pe care avem clauza de amânare în tratatul cu UE. PSD demonstra astfel că deține încă suficiente pârghii pentru a paraliza mișcările puterii exact atunci când aceasta începuse să se miște în direcția așteptărilor propriului electorat. La un asemenea atac politic, riposta a fost tot una politică: guvernul și-a anunțat demisia, ca prim pas spre declanșarea alegerilor anticipate. Pesediștilor le-a înghețat zâmbetul pe față. Dacă lucrurile intrau în linie dreaptă, în trei luni alianța liberal-democrată s-ar fi putut consolida
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
fler, încât să te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
al. (Donnerstein și Donnerstein, 1973; Donnerstein, Donnerstein și Barrett, 1976) arată că în absența posibilității victimei de a riposta, subiecții de culoare albă agresează mult mai violent victimele de culoare neagră decât pe cele de culoare albă. Atunci când victima poate riposta sau comportamentul subiecților este direct observabil și chiar în absența insultelor, agresivitatea este mai degrabă îndreptată împotriva victimei de culoare albă. Aceste rezultate sunt considerate consecințe ale "regresiunii rasiste": în absența altor factori ai agresivității, indivizii se comportă astfel pentru
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pe de altă parte, nu declanșează fantasme, pentru că el propune deja o istorie. Subiecții sunt astfel mai puțin angajați, ceea ce face ca starea de activare să nu dispară. Nașterea fantasmelor îi îndepărtează pe subiecți de cauza furiei, diminuând astfel eventualitatea ripostei. Totuși acest gen de efect nu se produce decât în cazul unei provocări moderate, pentru că subiectul foarte furios nu va imagina, ci se va răzbuna. Pentru a-și verifica ipotezele, Zillmann a folosit, pentru jumătate dintre subiecți, un film erotic
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
măsurarea agresivității se face prin luarea în calcul a duratei șocului. Alteori cercetătorii folosesc sunete neplăcute, cuvinte necuviincioase sau o lumină puternică în locul șocurilor electrice. Procedura lui Taylor oferă mai multe avantaje. Victima nu este în totalitate vulnerabilă, ea poate riposta, fapt ce diferențiază această procedură de procedura lui Buss și Berkowitz. Ea permite de asemenea modificarea comportamentului victimei și, în consecință, studierea modificărilor comportamentului subiectului. În cadrul procedurii se poate reacționa pro-activ (creșterea nivelului de șoc de la o probă la alta
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
vorbitor. Nu-i așa?, Nu credeți? + o afirmație Locutorul îl invită pe interlocutor să-și asume rolul de vorbitor. Sunt complet/perfect de acord. Locutorul 2 preia cuvântul prin încurajare. Prostii, nu sunt de acord... Locutorul 2 preia cuvântul prin ripostă. Nu cred./ Până acum nu am făcut niciodată așa.34 Locutorul 2 respinge mesajul locutorului 1. Nu știu/chiar nu știu... Locutorul dorește să cedeze cuvântul. De asemenea/și/mai mult/în plus... Locutorul dorește să păstreze cuvântul. Pe de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
noroc, vagabondaj, mici furturi de la familie, rude sau prieteni, vizionarea de filme și practicarea unor sporturi "violente". Aceste asociații marginale de copii ratați și frustrați se transformă în bande criminale, în "subculturi bazate pe crimă și violență" doar atunci cînd riposta societății împotriva lor este mare. De-abia în această fază se manifestă refuzul societății, al normelor sale, al valorilor și al participării sociale. Azvîrliți din interiorul familiei, neînțeleși de cadrele școlare, respinși de societate atunci cînd ultima lor speranță de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]