7,490 matches
-
urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Azi scriu pentru tine retras și timid, cu mâini tremurânde slăbit și...livid. Am scris două rânduri și m-am oprit, ca multe din gânduri mi s-au risipit. Voi scrie și mâine de voi mai putea, tot ce-am a-ți mai spune iubita mea. Aș vrea să citești tot ce-am depanat, e doar pentru tine sub anonimat. Am vrut să te uit nicicum n-am putut
SUB ANONIMAT de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380124_a_381453]
-
praf propria-mi gândire și năucă mă îndrept spre altă poartă fiecare treaptă îmi sărută tălpile goale cu mușchiul unei inimi pe care o cunosc dar nu-i aud bătăile mereu și știu că pierd și știu că mă pierd risipindu-mi propria-mi inimă pe sub tălpile oamenilor indiferenți... împiedicată să mai dureze clipa cuvântului dintâi mă absoarbe nerăbdătoare reînnoindu-mi bătaia inimii adăugându-i încă o bătaie încă un tril al adâncurilor subconștientului liberă să cânte clipa cuvântului dintâi îmi
CLIPA CUVÂNTULUI DINTÂI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380114_a_381443]
-
bani frumoși, dar ar fi vrut, să o vadă cu un bărbat lângă ea, să o vadă la casa ei, știa că nu are pe nimeni, asta o durea. Ar fi vrut, să o vadă trăindu-și viața și nu risipindu-se doar în muncă. Olga și-a sărutat mama pe frunte apoi a părăsit bucătăria, din urmă a auzit pe Marina strigând: -Mărită-te, îți cresc eu copiii! Nu a răspuns, a intrat în dormitor, poate și ea își dorea un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
am noroc că-s rătăcit de suferința de-a fi departe de la voi mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: doar doină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380205_a_381534]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂND IUBIREA NU MURISE Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului CÂND IUBIREA NU MURISE - Frunze purtate de vânt Prin păduri se risipesc... Mult mi-e dor de-al tău sărut, Să-mi șoptești:„Cât te iubesc!” Iar în zori când mă trezesc Vântul e cuprins de dor... Dragul meu, îmi amintesc, Soare cald, strălucitor, Raza ochilor senină Îmi da vraja altei vieți
CÂND IUBIREA NU MURISE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380248_a_381577]
-
Simt bruma rece, ce-mi aduce toamna, Văd frunze care mor, arzând de dorul tău. Și cât aș vrea să înflorească iasomia, Salcâmul să-mi spună „bună dimineața” Vântul mă-ngheață, și-mi spulberă magia Și-n patru zări, se risipește în eter, speranța. Și codru-i încă cenușiu, Crenguțele golașe încă plâng Prin suflet, bate-un vânt pustiu, Iar visele, încet, încet se sting. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380256_a_381585]
-
mă simt deplin de ce să jinduiesc la încă ? Nu-mi pasă că e iarnă și că înnămețit în dânsa sunt, căci orice viscol îl înfrunt, de-o vreme,fără nicio frică. Numai tristețea... Altar de plumb, arhangheli de carton, tămâie risipită în mirare unde e viu isonul monoton ce sângeră în sfeșnice și doare. Nu am crezut, dar astăzi cred febril că arcuirea gândului e-o strună care vibrând în tristul inutil de-abia când nu mai existăm răsună. A fost
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
Toate Articolele Autorului Îmi trec mâna ușor prin păr și dibui aripile păsării speriate, fragilă și obosită de zbor, între două lumi prinsă de picior cu o frânghie de vise, să nu scape. Și iată! Doar visul e liber, pasăre risipită între lumi înaintând. (pictură: Elena Oleniuc - Copil și pasăre) Referință Bibliografică: Libertate / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LIBERTATE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380275_a_381604]
-
ca noi oameni necalificați și fără studii. El este nădejdea noastră de a ajunge mai departe decât noi sau ca ceilalți frați și surori. Un tânăr atât de talentat cum era el... N-am vrut să îl lăsăm să se risipească. Dar el a făcut ce a vrut, dialoga cu sine doamna Gheorghița, privindu-i cu admirație pe cei doi tineri. Bucuria mamei de a-l vedea pe prâslea în sfârșit băiat mare, nu mai era umbrită de gândurile că fiul
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
De tot cu raze sângera / De-mi sparse osul de sub frunte...” Pentru Nichita, „Istoria este un mormânt”, în sensul că-n ea (în marea carte a lumilor) se conservă Totul. În ea „se-nmulțesc singurătățile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silabă”. Dac-o spune NICHITA - putem a-l și crede: „Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” (Teremia) Și-acolo, „secunda” vieții sale
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
gât o inscripție prin care era numit mincinos și calomniator. Astăzi, slavă Domnului, cu cenzura am cam lămurit-o, dar nu cred că vom reuși să ne lămurim pe deplin câtă răspundere pentru cuvântul tipărit trebuie să poarte cei care risipesc „cu generozitate talent, emoție, inteligență, cultură în această neîndurată profesie”, ca să-l cităm tot pe Pamfil Șeicaru. Ne-am asumat răspunderea să ne numim „Argeșul”, fiindcă toți „aparțin” cuiva, am ales cu alte cuvinte să aparținem spiritual spațiului unde s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
care-i onorează pe inimoșii săi realizatori și compensează prin valoare dificultățile multiple pe care le întâmpină nu doar în plan financiar, ci poate mai ales datorită numărului tot mai redus al reprezentanților spiritualității bucovinene, obligați de soartă să se risipească în lume și să-și asume destine pe diverse meridiane. Tematica acestui număr, realizat în condiții grafice deoasebite, este generoasă. Dincolo de diversitatea subiectelor și de calitatea textelor, Mesagerul bucovinean transmite cititorilor o stare de melancolie, pe care autorii articolelor nu
„MESAGERUL BUCOVINEAN” LA O NOUĂ EDIŢIE [Corola-blog/BlogPost/94136_a_95428]
-
fi mai ușor să se refugieze la Brașov. Consfătuindu-se și cu o parte dintre dregătorii săi, aceștia l-au sfătuit să rămână pe loc. Referindu-se la informația primită de la medicul Antonio Corai (Corea), stolnicul Constantin Cantacuzino, „pentru a risipi orice bănuială din partea domnului, îi spuse cu un aer indiferent că grecului i-ar fi trebuit bani, sărbătorile pascale fiind aproape”. Lăsându-se convins de netemeinicia informației primite, domnitorul a distrus scrisoarea fără a răspunde medicului binevoitor, care nu-i
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
Ție, Nichita, „nervură” a bobocului înmiresmat, de Ziua Ta, astăzi, 31 martie 2015 - întru slăvirea unui binecuvântat 31 martie 1933! Da, aparținem unui timp, care tresaltă-n unduiri călătoare, topindu-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
De tot cu raze sângera / De-mi sparse osul de sub frunte...” Pentru Nichita, „Istoria este un mormânt”, în sensul că-n ea (în marea carte a lumilor) se conservă Totul. În ea „se-nmulțesc singurătățile”, iar fiecare trecere se va „risipi” sub câte o „silabă”. Dac-o spune Nichita - putem a-l și crede: „Secunda vieții mele / mi-a luat-o un vultur în plisc .../ Secunda vieții mele / vulturul a dus-o sus în stele...” Și-acolo, „secunda” vieții sale a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
este mult îmbogățita și diversificata față de cea din antichitate, ca urmare a înmulțirii faptelor noastre condamnabile, incepand cu perturbarea echilibrului natural, a intervenției omului în cele mai nedorite activități de producere a substanțelor chimice și chiar radioactive pe care le risipesc apoi pe pământ, în ape, făcând să piară, ori să sufere mutații genetice toate viețuitoarele, inclusiv el, și terminând cu violența, ura, războaiele interminabile cauzatoare la rândul lor de lipsuri privațiuni, dereglări nervoase, cancer.. Unele boli din vechime aproape au
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
acestei nopți de vaer planetar Să simți cum ma îndumnezeiesc Când mă poartă fluidul tainic, nevăzut Spre poala mantiei Tale de stele Cu uimirea pe umeri, pe gene Bântuia de extaz În mijlocul atâtor candele aprinse În fața minunii că Te descopăr Risipit Dincolo de visele mele Străveche adiere mă poartă Spre inima mea Aici te găsesc Bob de mărgăritar Cristal acoperit de petalele iubirii În adâncul cel mai ascuns În chiar adâncul din mine! Dr Costin Laurențiu Chițimia - asist univ Facultatea de Medicină
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
suflându-i aer cald în barbă. - Auzi șefule, vezi nasturile acesta... ? Cerber se uită spre indicația lui Jalea dată de degetul arătător. Din instinct duce mâna dreaptă spre cap și trece prin par de câteva ori degetele întinse încercând să risipească o tensiune ce se tot acumulează sub calota craniana. - Acesta nu este un nasture...este o cameră de filmat în funcție cu care am realizat un mic filmuleț... cu tine, cu mine, chiar acum...tu poți distruge chiar acum acest
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
iar toamna totul a uscat și vântul geme în a lui gene... privesc și mă frământ cum să-l alint că-n zori de geamul meu o frunză s-a lipit tăcerea ei mi-a dat fiori visul mi-a risipit. Candori... Referință Bibliografică: CANDORI / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
CANDORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378256_a_379585]
-
pe nevăzute pânze O fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a destrămat, Am sperat că undeva sufletul pereche Nu mai vrea să rămână-n anonimat Și am rămas doar cu iluzia mea veche... Toamna a risipit a timpului petale, Sub greutatea anilor rămâne tăcerea Care însoțeste veșnic a mea cale Și pune pe cutele frunții, durerea... Referință Bibliografică: Melancolie... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor
MELANCOLIE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378272_a_379601]
-
pe uscat Când marea plânge timpul care fără veste a plecat.... Și plânge marea când lovește tare geamandura, Lacrimile, adună toată furia și ura Că nu e lăsată, pământul să-l sărute Și să-l cuprindă cu brațele ei nevăzute... Risipește marea lacrimile-n depărtare Și vântul o ajută , când bate tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea
LACRIMILE MĂRII... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378274_a_379603]
-
în zadar țipă... Șaizeci de anotimpuri am adunat, povești cu primăvar-am depănat vara m-a-mbrăcat cu căldură ș- am uitat a timpului măsură, a venit apoi toamna ruginie și, am intrat într-o tristă agonie... Iar iarna cu fereia de stele risipite pe a părului inele , îmbracă în culori imaculate zilele urâte, nopțile uitate... toate-s iluzii ascunse de vreme rătăcite printre rânduri de poeme... Referință Bibliografică: Încă un an... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04
ÎNCĂ UN AN... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378275_a_379604]
-
mult mai bine, Singurătatea nu este o grea povară Pentru anii adunați ca pe o comoară? Dar de cei care te prețuiesc nu îți pasă Viața e scurtă și s-o ignori nu te lasă, Nu regreți secundele de vânt risipite Fără sentimentul iubirii împlinite? Referință Bibliografică: De ce ? / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2308, Anul VII, 26 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DE CE ? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378277_a_379606]
-
evite lenevia („cine nu muncește nici să nu mănînce” - cum zice Apostolul Pavel), să fie cinstiți în afaceri, integri, să nu însele, să economisesca și să investească, să-și țină cuvîntul dat, să-și gandeasca bine prioritățile vieții, să nu risipească, să fie perseverenți, si sa cinstească pe Dumnezeu, Biserica și pe semeni din venitul lor. Au știut totdeauna să nu fie nepăsători față de săraci ori față de cei care din diverse motive nu au putut munci, ori au avut nevoie de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93673_a_94965]