899 matches
-
să cedezi o jumătate dacă nu mai mult din sângele tău, cu riscuri majore. Te sfătuiesc să renunți...!!” Atena insistă. „Nu mie teamă... Organismul meu e tânăr, el va respinge orice Încercare de anomalie. Vă rog, domnule doctor, fiecare secundă risipită va Îngreuna salvarea...!!” Gânditor, directorul Înconjură biroul său din lemn masiv privind absent la cele două sertare pline cu cadourile costititoare aduse de fată, apoi privi din nou la Atena, precizând. „Orice tentativă de a salva o viață, este În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum se duc copii la joacă în inimă am partea mea cea mai bună aidoma unui izvor cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din mijlocul zilei, în care eu, îngenunchiatul, Fac cruce pâinii Din care ne vom hrăni Om și nori, Păsări și vânt Și moartea Cel din urmă cuvânt... Ca un condor... Mă sting pe umbra aripii tale poezie, rugăciunea mea Și risipit, mă dau uitării spre a mă ninge cu versuri de iubire... Mă aseamăn unui condor ajuns orb, ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă într-o visare; puse pușca la ochi cu repeziciune, și slobozi două focuri unul după altul. Prin fumul risipit văzu căprioara în fuga-i de vânt în lungul poienii. Înghiți de două ori, frânse pușca cu mânile tremurătoare, și o încărcă iar. Dar prin fumul care se trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opri: auzise geamătul adânc al celui căzut. Întăi stătu în cumpănă; voia să alerge la bordeie, să dea de veste. Apoi se hotărî. Și prin întuneric începu să scurme și să zvârle la dreapta și la stânga trestiile și paiele săivanului risipit. Se oprea din când în când și asculta. Apoi strigă: —Măi Niță, măi, eu-s, măi băiete...! Gemetele lui Lepădatu urmau înainte, dar păreau mai deslușite. Faliboga începu să urle prin noapte răgușit: — Măi oameni buni, măi! n-auziți, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo a fost atacat și asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
frumos - cu floarea. De ce ai aruncat-o, pizdă ce ești? El și-a văzut de drum, cu pași mult mai reținuți, cu umerii țepeni și căzuți. Ea a rămas în urmă și s-a aplecat să culeagă în poala rochiei risipitele petale uscate. Îmi făcusem socoteala că îmi mai rămăsese cam o jumătate de oră la dispoziție. Făcând-o de două ori la dreapta, am ajuns pe trotuarul lui Eighth Avenue un bulevard cu pretenții mai mici, dintr-un cartier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind fără țintă și hotar, al frunzelor risipite doar de frumusețea toamnelor care tot vin. Acum, ajuns aproape de acest capăt de viață, îmi place să-l preiau pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e-o țară pierdută. Suntem Încă În Iași. Piciorul știe foarte bine asta, de aceea dă din cap. Noimann poate să-l urmeze. E singurul om care poate călca pe urmele lui! Piciorul aleargă și adulmecă pietrele roșii ale caldarâmului, risipite ca niște pete de sânge pe asfalt, peste care a trecut cu puțin timp Înainte o Întreagă herghelie de tălpi! De ce sunt pietre pe asfalt? se Întreabă medicul. Ca să te Împiedici de ele, Își răspunde tot el, ocolindu-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă,el a căzut pradă unei nebunii furioase și până într-atât și-a pierdut capul încât nici sabia nu se gândi s-o mai păstreze. Dar el n-avea nevoie de Durindana pentru a face minuni
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă că norocul războiului a șovăit între daci și romani până ce arta, știința și numărul au biruit. Regele Decebal s-a furișat pe vreo potecă de munte spre a aduna cetele risipite și pentru a urma lupta până la sfârșit, pe când supușii lui cei mai de frunte, pileații, au preferat să moară în capitala care nu mai era a lor. Strânși împrejurul unui vas mare cu otravă au ales moartea în locul vieții fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
palatului, iar războinicii intrară În curte. Tabloul era gata. Alexandru Îl Înfășură și Îl strecură la piept. Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am lăsat înmugurită Să te crească alt stăpân, Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat și fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri, Să le număr ar fi fără rost Trupul mi-e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gânduri adunate să se odihnească printre literele toate ... și speranțe-am pus între cuvînt-adunate pe rând am desfăcut gânduri înaripate și le-am așezat între file de carte.... în clipe de răgaz când vei citi printre cuvinte, ai să găsești risipite gânduri, vise și speranțe adunate toate între file de carte ... Curg lacrimi de stele Curg lacrimi de stele pe obrazul de cer și gândurile mele învăluite-n mister s-adună-n inele în zbor spre efemer. Curg lacrimi de stele pe obrazul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce, Oștiri întregi de gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-ai vrăjit Să uit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... REFLECȚII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Dacă împrejurările nu m-ar fi silit să devin scriitor profesionist, poate că tot ceea ce am scris ar fi stat în sertar, și ar fi suferit atâtea modificări și transformări de teme și subiecte de la o carte la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe care lumea s-o ia în râs. Luna zilei a treisprezecea din Luna a Șasea era încețoșată de nori subțiri. Un războinic sau doi călăreau separat înainte, pe când alții îi urmau, la mică distanță. Treisprezece călăreți mergeau în grupuri risipite, de la nord de Râul Yodo, spre Fushimi. Când, în sfârșit, intrară pe o cărare întunecoasă, în adâncurile munților, Mitsuhide se răsuci și-l întrebă pe Tatewaki: Unde ne aflăm? — Aceasta este Valea Okame, stăpâne. Razele de lună, care se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte și de alta a armurii lui Katsuie, ca și cum i-ar fi susținut trupul masiv. Nu vă stă în fire să fiți așa de iute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ariergardă, îl înconjurară cu lăncile și-l aduseră în fața scaunului de campanie al lui Shonyu. Shonyu nu-i lăsă lui Sanzo timp să spună nici o vorbă de prisos, chestionându-l asupra punctelor esențiale ale misiunii. Între timp, de la mal porniseră, risipite, mai multe bărci de pescuit cu fundul plat, înaintând de-a curmezișul apei. Zeci de soldați cu armuri ușoare se aplecau înainte și săreau, unul după altul, pe malul opus. Apoi, prăjinile fură împinse repede pentru a aduce bărcile înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întocmit atunci: „Adecă eu, Dima suiulgiul, împreună cu frate-mieu, Constantin...data-am această adevărată scrisoare la mîna sfinției sale părintelui egumenului...de la sfînta mănăstire Trei Sfetitelor...precum să să știe că, avîndu sfînta mănăstire...un loc de casă cu pivniță de piatră, risipită, pre Ulița Ciubotărească, unde sîntu feredeile, care locu au fostu cumpărătură răposatului lui Vasilie Vodă (Lupu) de la Mihaiu Fortună comisul. După aceea au făcut Vasilie Vodă școale domnești pre acel locu, încă și feredeile (după cum să vădu). Deci, după ce le-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-și prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva, decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambițiile pe care și le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Și nu în aceste câteva miliarde risipite și câteva mii de conștiințe ucise, stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înțeleg să se resemneze." Deci precum în 1937, așa și în zilele noastre, vorba poetului de la Ipotești, „Toate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]