1,944 matches
-
bine... - Așa este George! Credeam că ai cunoscut-o deja... Mă gândesc că aceste două pramatii își bat joc de mine și mă fac la psihic... - Mă mir că nu ai sesizat asemănarea noastră când ai intrat pe ușă! Este roșcata care v-a întâmpinat când ați intrat în apartament... Inițial am avut senzația unui suflet ușurat de povara suspiciunilor și chiar mă gândeam să plec acasă, să las naibii petrecerea asta a burlacilor made în România, și să-mi aștept
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
bine...- Așa este George! Credeam că ai cunoscut-o deja...Mă gândesc că aceste două pramatii își bat joc de mine și mă fac la psihic...- Mă mir că nu ai sesizat asemănarea noastră când ai intrat pe ușă! Este roșcata care v-a întâmpinat când ați intrat în apartament...Inițial am avut senzația unui suflet ușurat de povara suspiciunilor și chiar mă gândeam să plec acasă, să las naibii petrecerea asta a burlacilor made în România, și să-mi aștept
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
frunze tinere (Vâltoarea); Umbrele pădurilor dosnice se împreunau peste Limpejoara secată de arșița verii, încât printre bolovani noroiul uscat era cenușiu spre negru (Valea Proscrișilor); S-au dus ploile, s-au zbicit dealurile și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii ale cornilor (Vâltoarea); Fulgi rari alunecă și se aștern pe pământul înghețat. Pustiu pe uliță, geamuri luminate slab (Nimic deosebit în timpul serviciului meu
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
care se și îndrăgostise de Hărnicel în momentul în care acesta îi înmânase cheia căsuței sale rotunde, cu multe ferestre în formă de cerc și cu acoperiș roșu, lung, de pe care își putea lua zborul ca un avion. Apoi furnicuțele roșcate se mutaseră în minunatul bloc cu sute de camere și zeci de lifturi, săpat în pământ într-o spirală perfectă, de la care porneau o mulțime de galerii întinse prin toată livada, iar fluturașii începuseră să își odihnească aripioarele în pavilioanele
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
adăpostul nopții, porniră în șir indian către partea de livadă în care locuia melcul cel harnic. La lumina lunii, se putea observa o urmă argintie întinsă după ei ca o panglică peste care dădu la un moment dat o furnicuță roșcată întârziată noaptea pe afară. - Ce este asta, sări furnicuța arătând urma unei râme care își scosese capul din pământ în apropierea ei? Seamănă cu mizeria pe care o lasă în urma lor melcii cei leneși. - Da, da, fu de acord râma
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
îi spuneau localnicii, fusese contabilă, o femeie distinsă, întotdeauna cu gust îmbrăcată, foarte pricepută în meseria ei, cu obsesia curățeniei. Casa o cumpăraseră Richtăronii de la văduva unui tehnician dentar, Naumovici, care după moartea soțului și-a ucis câinele, un labrador roșcat, fiindcă n-avea cum să-l ia cu sine, zicea, iar pe mâini străine nu voia să-l lase, și s-a mutat la soră-sa, la Temeswar. Și pe vremea lui Naumovici casa arăta bine, dar, de când o cumpăraseră
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
amenințător. Sper ca mecanicii să-și termine treaba cât mai repede, fiindcă altfel ar fi periculos. Deschid calculatorul și îmi reiau povestea de unde am lăsat-o, incluzând și mărturisirile surprinzătoare a lui Voquin. Soneria mă face să tresar. - Intră! Este roșcatul Bellier. - Îmi cer iertare că vă deranjez, se scuză el, adineauri am primit înregistrările de la căpitan, iar colegii mei au hotărât să vi le încredințez dvs. cu rugămintea să le analizați într-o zi sau două și să prezentați echipei
DRUMUL APELOR, 13 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375473_a_376802]
-
-urile se află acolo, într-o cutie de carton, pe care Grosetto nu ezită să mi-o încredințeze. - Nu strică să arunci o privire, zice, la îmbarcare e forfotă mare, este posibil să ne fi scăpat ceva! - Da, admite și roșcatul Bllier, poate fi similar cu fundul dublu al geamantanelor, unde am dat peste două aparate sofisticate de semnalizare! Interesant mi se pare că geamantanele sunt perfect etanșe și impermeabile! - Aveau de gând, probabil, să le arunce în ocean înainte de intrarea
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru el. - Foarte bine i-ai făcut. Eu am să merg să mă culc mai devreme, să pot termina mâine
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Prin depărtare văd ceea ce a înflorit, Dar, și ce aci prin ea frumos a însorit, Sticlind și în ai ei profund sințământ, Ochii ce prin stele îmi spun al ei cuvânt.. Cu un zâmbet atâta de fermecător, Abțin prin mlădița roșcată să nu zbor, Precum din depărtare privirea-i un omor, Căci mă mistui pe a sufletului pridvor... Să fie simplu cum zâmbești -Frumusețe, Templu de simțire ceea ce-mi inima țese, Prin odorata-i chiar aflată la distanță, De minunata-i
CHIAR...LA DISTANŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372418_a_373747]
-
care erau bătute, pentru a forma o placă sigură, altele, asigurând susținerea celorlalte, dar și siguranța că nu vor plesni sub greutatea corpului, dacă se întâmpla în grabă să treci peste el. Capacul era acoperit cu o bucată de blană roșcată, de capră, bine tăbăcită, pentru a asigura ermetizarea pivniței, mi-a spus baciul, pivnița măsurând în adâncime vreun metru și jumătate, iar în lățime vreo doi metri. De-o parte și de alta a scobiturii, se aflau rafturi cioplite rudimentar
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
să dau apeluri private, sunt timid dar recunosc prefer femeile, așa că am conceput unul universal! Nu contează că este lungană sau cât un dop, nu importă că este plinuță sau i se văd oasele, nu mă interesează că e brunetă, roșcată, blondă sau ... rubicondă, îmi este indiferentă culoarea pielii ... eu am slăbiciune pentru ele! Citește mai mult Am găsit un site de socializare serios! În sfârșit am aflat ce-mi trebuie.Prima dată am ales grupul de femei ... . fiindcă îmi plac
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
să dau apeluri private, sunt timid dar recunosc prefer femeile, așa că am conceput unul universal! Nu contează că este lungană sau cât un dop, nu importă că este plinuță sau i se văd oasele, nu mă interesează că e brunetă, roșcată, blondă sau ... rubicondă, îmi este indiferentă culoarea pielii ... eu am slăbiciune pentru ele!... XXVIII. DEPENDENT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011. Ne-am regăsit la început de vară plângeam întortocheatele vertebre le ascundeam
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
MELANCOLICA, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015. E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rară O-nfioară tot ce o-nconjoară, Fată simplă și modestă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
are nevoie de abajur, Regăsindu-și pacea interioară, Văzându-și toată ... Citește mai mult E frig. E ger. E iarnă.Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasăO cuprinde o profundă angoasă.Ea, o fată cu păr rebel, roșcat,Parc-ar fi fost proaspăt inelat,Cu pletele-i zburlite, ondulate,De șuvițe blonde împăienjenate,Părul mirosind a flori de tei,Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rarăO-nfioară tot ce o-nconjoară,Fată simplă și modestă,Dorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
diverse activități care nu erau stabilite dinainte. Toți se jucau felurite jocuri prin colbul străzii, sau se adunau să asculte povești de la băieții și fetele mai mari. Aici Beldie avea să o cunoască pe Stela, o fetiță drăguță, cu părul roșcat ceea ce o scotea în evidență peste tot. Era un avantaj, dar și un dezavantaj, căci toată lumea știa că este evreică. Pe Beldie nu l-a împiedicat nimeni să se devină prieten cu Stela. De fapt numele ei scris la carte
PRIETENIILE LUI BELDIE DIN FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345917_a_347246]
-
copii. Altruismul suveran al destinelor artiștilor de circ este o neprihană a cavalcadelor albe biciuite în ring, viețile artiștilor de circ sunt fotografii tandre în rame de cărbune, clovnii circului sunt dezdurerați cu pudre, cu părul vâlvoi ca un măturoi roșcat și cu bumbul de nas roșu, trapeziștii circului sunt cămășarii propriilor vieți îmbrăcate de atâtea ori în moarte, fachirii circului sunt râuri zdrobite de stânci, iluzioniștii circului sunt oglinzi pe care se scurg umbrele cumăduva amăgirii, acrobatele circului sunt frumoasele
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
de un violet intens, se subțiară de plăcere. Se spunea că seamănă mult cu tatăl ei, se bănuia ca acesta ar fi Antal, iar culoarea nemaiîntâlnită a ochilor și părului ei, albastrui-violet, s-ar fi datorat tocmai acestei uniuni dintre roșcata regină, Diossippe, și blondul zeu, cu păr azuriu. Talestri se întinse sub plapuma de lână și, surâzând, închise ochii. O așteptau zile grele, știa asta. Referință Bibliografică: VISUL LUI TALESTRI / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1207
VISUL LUI TALESTRI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347854_a_349183]
-
aceeași măsură și de ceea ce nemții mei spun Wasswerjougurt cu miere. Este de fapt laptele acru, acela pe care îl făceau bunicii noștrii la țară, el se și găsește în mici vase de lut ars. Mierea este de culoare brun roșcat închis, lichidă, de fapt nu este miere de albine ci unextras din scoarța unui copac, cu regret, nu am reușit să îl identific. Este însă foarte gustoasă, aromată iar în combinație cu laptele acru rece devine un desert regesc. Ca să
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
mă lăsa! La, li, la, la, la Mama, nu mă lăsa! La, li, la, la, la Daudy, Hanif, prea iubiții mei frați La, li, la, la, la, la, li, la,la...) Cel care a ordonat să fie uciși, un belgian roșcat cu pistrui pe față și cu un singur ochi, s-a răstit la mine „Tais-toi, cabot!” (Taci, javră!). M-am oprit. În următoarea fracțiune de secundă, m-am smucit din strânsoarea negroteiului lungan și i-am aruncat o lovitură de
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
să ațipesc stând pe scaun, în vagonul care se legăna relaxant, pe șine. Am ieșit din metrou și m-am oprit la semafor. În fața mea, așteptând și ea culoarea verde, se afla o duduie. O priveam din spate - păr bogat, roșcat, căzându-i în inele până aproape de șolduri, sacou elegant, de stofă, strâns în cordon pe talia de viespe, poșetă luxoasă, de piele. Urmau o pereche de pantaloni scurți - ce-i drept, groși, dar foarte scurți, atât cât să-i acopere
IATĂ ANUL NOU S-A APROPIAT, DIN CEEER de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348926_a_350255]
-
încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se înfățișa privirii ca o imensă avalanșă de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
o piatră aruncată într-un lac fără fund. Cine mă dușmănește să fie fericit. Dom” colonel. Mi s-a spus că trebuie să mă comport normal. Pensionat fiind, văduv, fără copii, să-mi iau un câine. L-am luat.Mare, roșcat, din spate seamănă cu un leu. Latră rar, dar îngrozitor. Mă urmărește peste tot, ca o slugă-deținut. Îmi aduce papucii la pat, eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
a mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză și cu piciorul în ghips. Nu i se părea o frumusețe. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea gropițe în obraji când zâmbea. Era vânătă la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi și din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]