1,124 matches
-
La cel mai mic zgomot, în zori am deschis ochii; tataie se îmbrăca pe întuneric, iar mamaia îl certa să nu mă trezească. Am sărit din pat ca un titirez și am fugit să-mi iau din camera de la drum rochița albă. -Nu te duce, mamă, cu rochia asta bună la câmp, las-o pe când te duci la tuș-ta! mi-a spus mamaie cu părere de rău, când mă chinuiam să mă îmbrac repede. -Lasa-mă, mamaie, că nu m-a
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
-mi era greu deloc să le desfac în piese. Păpușă din carton lucios, primită cadou la șapte ani, era cu totul deosebită de celelalte de până atunci: închidea și își deschidea ochii, avea părul strâns în codițe și purta o rochiță asemănătoare uniformei mele pentru școală. În ziua aceea le-am promis că voi avea grijă de ea, la fel de mult cum voi avea și de abecedar și de caiete. M-am jucat toată după-amiaza cu ea în curte, pe scările de la
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
ușa și am pus-o lângă scări lipită de perete. Din nenorocire în noaptea aceea a plouat până la ziuă. Dimineața, tata a găsit păpușă lângă perete în locul unde i-o lăsasem lui Cartuș la vedere, cu singura deosebire că, în afară de rochița udă, restul era o mână de carton ud cu un pumn de mătase care, cu câteva ore înainte, erau frumoasele codițe. -Nu am să-ți mai cumpăr păpușă niciodată! mi-a spus supărat. -Nici nu vreau alta! i-am răspuns
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și fericită am sărit din pat și am fugit la cutia în care dormea ea în câteva fotografii alb-negru, unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
și fericită am sărit din pat și am fugit la cutia în care dormea ea în câteva fotografii alb-negru, unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
cazul că era obligată să aleagă între noi, își ciulea urechile și dispărea, lăsându-ne să credem că ai ei o chemau. Abia târziu apărea cocoțată pe gard și săbiile între mine și Cameluța erau îngropate. Ieșea în stradă, cu rochițele ei mai lungi decât era nevoie și cu părul strâns în codițe de unde buclele prea ondulate izbucneau afară. Era tot timpul ciufulită și de câte ori își trecea mâna plină de praf prin păr, țipam la ea că o să se umple de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
depus macheta, luptându-se cu nenumărate impedimente. Pentru că nu stia când urmează să susțină prezentarea proiectului Anca a plecat la plajă lăsându-se purtată de valurile mării și ale visării. A fost chemată de urgență și s-a prezentat în rochița de plajă și cu șlapii în picioare. Ceaușescu a ales proiectul ei spre marea uimire a marilor arhitecți ai vremii și chiar pentru Anca. Nu spera chiar într-atat, ca proiectul ei să fie ales din cele 17 care au
UN GÂND PENTRU ANCA PETRESCU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357466_a_358795]
-
strâns/pentru ghicit/țigăncilor din șatră/scoici/ Pun scoica la ureche/și ascult/cum cântă,/râde și jelește marea„.(Rosturile firii) „Vânt țicnit”. Vântul îndrăgostit de fete, ispitit(„L-apucă amețeala,/scuipă-n sân/și-l apucă strănutul.../ ce mai rochițe ridicate-i vedeau ochii!”). Hiperbola, „Un țârâit de greier/sparge/noaptea/și-o preface-n cioburi/de neliniști”, crează o ușoară dezordine în univers și-n microcosmos. Carpe diem zice latinul; bucură-te de clipă, trăiește-o , sugerează poetul. „Azi
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
atâta drum. Știu că veneau de undeva, din munți. Eu reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea. Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca pe cel mai bun prieten. Știam că vor urma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
atâta drum. Știu că veneau de undeva, din munți. Eu reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea.Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca pe cel mai bun prieten. Știam că vor urma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
viitoare. Femeie, te iubim așa cum ești, Plecăm din tine, fiindu-ne mamă, Prin lume simplu călătorești, Până veșnicia iar te cheamă. *** FEMEIA PUDICĂ Ca o salcie pletoasă, Într-un fel foarte sfătoasă, Nu vrea ca să fie nudă, Chiar și cu rochița udă! Referință Bibliografică: Femeie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 487, Anul II, 01 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
FEMEIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358560_a_359889]
-
și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipinduse de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub rochiță. - Minodora! Exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
vrut să meargă mai departe până în ziua cununiei religioase, iar eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
copiilor”. Pe îndelete, înțelegând cu mintea și cu inima fiecare vers al poeziei, am învățat-o și, ținând-o minte, intram cu gândul în odăile cerești ale moșului. A venit și ziua serbării. Îmbrăcată frumos, ca o mică doamnă, cu rochița de catifea vișinie, cu guler alb brodat, - pe care mama nu uita să ne-o cumpere și mie și Ninei în fiecare an de Crăciun, cu ghetuțele lustruite și curate, - pentru că mama ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
iubito, astăzi, timp Să vorbim pe altă temă: Iubirea mea, de-un anotimp,... Flori târzii de crizantemă. E -o toamnă,... ca un vis! Așa-mi spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută, în palmă, Gândeai nebunii. Erai ca o gutuie; Te-aș fi cules de crudă, Dar, dulce-amăruie, Tu m-ai fi pus la trudă. N-
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359442_a_360771]
-
am pornit de mână cu “nebuna” într-o călătorie, ce-mi părea din ce în ce mai dragă. Ajunsă în curtea casei părintești, am văzut o mogâldeață blondă cu părul aproape alb, cu un moț legat cu o fundă în vârful capului, cu o rochiță ce lăsa la vedere jumătate din chiloțelul alb, elegantă foc, că, de, era mezina familiei! Un pui de om vorbăreț, cu un strugure în mână, să fi avut vreo patru ani jumătate. A început să-mi povestească, într-un suflet
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
-ți venea a crede că-mi îmbrăcau trupușorul. Fustița este de o șchioapă. Da. Ați ghicit! Le am și acum, le păstrez cu sfințenie. Mă apucă ideea de mână și mă duce ceva mai încolo. Văd aceeași fetiță cu o rochiță roz, ceva mai cochetă de această dată; avea vreun an mai mult și ziceai că tocmai a ieșit de la salonul de înfrumusețare. Superbu-i păr blond primise-n dar minunate șuvițe negre din partea surorii și a verișoarei. Mai mari cu 14
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
groapă ce pare a fi lăsătura pământului, unde, cândva, cu mult timp în urmă, a fost o fântână... Da, chiar se conturează acum, într-o clipă, acea fântână. O fetiță blondă cu părul precum paiul de grâu, îmbrăcată cu o rochiță albastră, de vreo cinci-șase anișori, cu fundul pe budăiul fântânii, povestește de zor, vrute și nevrute, ținând în mâna stângă un ciubuc de un leu și lingând la el, cu mâna dreaptă ținând țeava pe care este mosorul pentru lanț. Mătușa Safta
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
căci vinovată, prin umbra alb-a firii Mai caut peste umăr și-acum, privirea ta. Sunt gata însă, gata, să termin cu dorința Și fir în patru ițe, să nu desfac, spun drept! Las pân' și obiceiul de-a-mi netezi rochița Sub sânul stâng cu palma să vii, cât te aștept... Presez în mine stele și puncte cardinale, Trasez meridianul altcum și altui timp Ahhh, vocea ce străbate și azi atâta cale, Rămâne veșnic cântul,doar unui anotimp Când mă strigai
HAI VINO, AI PROMIS! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360421_a_361750]
-
murise.Parca timpul se oprise pe loc.William încerca să o facă pe Karon să se trezească,doica intra speriată și vazand-o pe fata jos începu să plângă. Karon se văzu alergând în grădina,atunci când era mică,într-o rochiță roșie de culoarea cireșelor,prințe pomii infloriti.Razele intrau printre frunze cu greu și în aer plutea un is de flori.Vazu floarea cea galbenă lângă un copac lângă o femeie frumoasă dansa.Alergand față se împiedică,dar femeia cu
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
imaginile îngemănează cuvântul acestor alte căi ale accesului spre o lume cu mișcarea ei în timp și spațiu cu tot ce poate fi receptat și reprezentat:” Roșul din basmaua mea/ s-a mutat într-o lalea./ din crâmpei de cer, rochița/ și-a și-a făcut-o albăstrița./ Floarea-Soarelui, mai mare,/ Și-a pus pălării de...soare “(“În grădină “. Pag.21 ). Ca în jocul de-a ceva, ficțiunea naște o lume din cuvinte, în care imaginarul individual se supune imaginarului colectiv
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
noi renaște. Titina Nica Țene DE PAȘTE De Paște soarele e altfel, are o altfel de lumină, mama cu tata parcă-s tineri și parcă nu mai sânt bătrână. Mă văd copil pe Dealul Mare dintr-un sătuc îndepărtat, purtând rochiță înflorată, din sat de parcă n-am plecat. Mă joc cu frații mei pe Beica, râul ce curge-nvolburat, ne salutăm cu voie bună zicând „Hristos a Inviat”! Ce fericită eram, Doamne, și ce departe sânt acum! Am mers așa de
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
spin. Lângă brad a poposit Moș gârbov și obosit, Sacul greu și l-a golit, Darurile au curs lin. Sfântă noapte fermecată, Firea toată-ți cântă, iată, Ție, maică preacurată Și pruncuțului divin! Iarna Iarna este o fetiță Îmbrăcată în rochiță De dantele și paiete Și cu stele mii în plete. Gerul aprig ne-nconjoară, Stăm înfofoliți afară Alergăm, ne jucăm Și obrajii roz pictăm. Uite omul de zăpadă Vin copii să îl vadă Cine oare l-a făcut Așa falnic
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
căci vinovată, prin umbra alb-a firii Mai caut peste umăr și-acum, privirea ta. Sunt gata însă, gata, să termin cu dorința Și fir în patru ițe,să nu desfac, spun drept! Las pân' și obiceiul de-a-mi netezi rochița Sub sânul stâng cu palma să vii, cât te aștept... Presez în mine stele și puncte cardinale, Trasez meridianul altcum și altui timp Ahhh, vocea ce strabate și azi atâta cale, Rămâne veșnic cântul,doar unui anotimp Când mă strigai
HAI VINO, AI PROMIS ! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360095_a_361424]
-
prinde, Printre alți-și face loc. Pe un umăr, chelnărița, Mi se lasă din greșeală; Of, ce ochi are Marița... Pieptul ei mă bagă-n boală! - Ia de gustă vin ales! N-ai să-l uiți, că-i elixir... În rochiță l-am cules; Să-ți mai aduc un clondir? Picolița, dulce.., bălăioară - Cea mai mică - ne privește... Și-mi aleargă sprinteioară; Ah, ce ochi, cum mă vrăjește! - Păcat nu-i, că te-amețește!... Zice juna din guriță: Și o văd
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]