1,258 matches
-
de așa ceva. Unii se mirau, alții nu știau ce să creadă, ascultau cât ascultau, apoi plecau. Prea puțini erau cei care aveau plăcerea să-l asculte pe Lucas în fiecare zi, ca urmare a faptului că Adevărul sădit începea să rodească în inimile lor. Nicolas fusese unul dintre cei care prețuise de la bun început fiecare cuvânt evanghelic rostit oamenilor de către Lucas, vorbind cu înflăcărare. Îi plăcea de acest om, îl impresiona abnegația lui pentru cauza pe care o susținea. Începu să
FRAŢI DE SUFERINŢĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344102_a_345431]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1269 din 22 iunie 2014 Toate Articolele Autorului TOT OMUL... În viață câte greșeli nu face omul! Este supus să tot păcătuiască, Dar știm pomul oprit; - pomul De ce mai e lăsat în timp să tot rodească? S-a înmulțit și lumea și motivarea Pare să fie corect justificată, Ca pomul să rodească, să nu-și uzeze floarea, Să aibă fiecare ca hrană o bucată. De-ar fi numai atât, n-ar fi încurcătură, Dar omul tâlhărește
TOT OMUL... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343077_a_344406]
-
viață câte greșeli nu face omul! Este supus să tot păcătuiască, Dar știm pomul oprit; - pomul De ce mai e lăsat în timp să tot rodească? S-a înmulțit și lumea și motivarea Pare să fie corect justificată, Ca pomul să rodească, să nu-și uzeze floarea, Să aibă fiecare ca hrană o bucată. De-ar fi numai atât, n-ar fi încurcătură, Dar omul tâlhărește... și violează... În dese cazuri și pe străini îi fură; Că petru el prezentul doar contează
TOT OMUL... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343077_a_344406]
-
să alerge spre apus, Vestind venirea toamnei, Care seceră viața muritoare a spiritelor, Făcându-le să zacă-n întunericul deznădejdii. Duhurile muribunde, stăpânind vlaga pământului, Încep să capete speranță-n găsirea raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face să se abată de la adevărata descoperire a cerului, Creând doar infern și dor de moarte-n sânul teluric. Privesc mereu înmărmurit La fiece nelegiuire perfidă Care cutează să pătrundă-n
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
într-o zi de joacă când i-alergam prin ramuri Cu alți copii de-o seamă, împărtășind noi daruri, I-am rupt un braț din fugă, un braț ce m-a iubit, Un braț care apoi nicicând n-a mai rodit. Și au fost lacrimi multe, și frunzele-i plângeau, Nici îngeri, nici copiii nu îl mai colindau, Doar ramurile-i triste a dor mai fremătau Când micii săi tovarăși pe-alăturea treceau. Trecură apoi toamne și ierni, și veri de-
NUCUL de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343147_a_344476]
-
-și au cuvântul acolo, Culorile-și cos, din frunze, altițe. În broderia urcușului greu, O toamnă începe cusutul pe dos, Și frunzele gem, suspinând-n apogeu, Pământul le îmbracă generos... Ah, toamnă, copleșești ființa, Culorile-ți stropite sunt de călimară, Rodește-n tine vița, se vaietă sămânța, Vreau să te iau cu mine în primăvară. CÂNTEC DE TOAMNĂ Copacii resemnați își leagănă destinul, În crengile, ce plâng, că-i toamnă, Și vine jalea, frunzele declamă Un cânt duios, ce-atenuează chinul
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
Opera sa rămâne că o flacăra aprinsă pentru posteritate. Numele său va străluci în eternitate tocmai prin faptă să culturală de excepție de promovare a valorilor românești în lume, pentru realizarea unei societăți prospere în care iubirea și bunătatea să rodească fericirea. Dacă acum trecem prin multe feluri de crize, va veni vremea când uniți, cu hotărâre și dragoste vom realiza visele marelui român și apostol al iubirii frățești, Artur SILVEȘTRI. În fiecare zi se adaugă noi luptători pentru renașterea acestui
SMERITĂ PREŢUIRE PENTRU ARTUR SILVESTRI,TAINICĂ LUMINĂ A ROMÂNIEI de IONEL MARIN în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343691_a_345020]
-
fiorii veșniciei! Iisus ne așteaptă să-i deschidem ușa pentru Cina cea de taină. Să prețuim cum e firesc sacrificiul generațiilor anterioare și prețuind valorile autentice din toate domeniile vom reclădi un prezent demn,o societate prosperă în care să rodească iubirea și bunătatea. De vrem și ne zbatem putem face ca lumina să plutească în inimile și sufletele noastre. Fiecare OM poate deveni o lumină nestinsă. Referință Bibliografică: Un om,o viață,o...lumină / Ionel Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
cea sfântă. Roagă-te suflete, pentru tine, Roagă-te și pentru ceilalți, Cununa care nu se veștejește Nu vine de la sine, fără osteneală. La ceas târziu din noapte, Laudă Păstorul Cel Bun, Cere și primește Cărările curate, Ca lumina să rodească iubire. Candela aprinsă învinge Întunericul, alungă răni... Strânge în cămările inimii Darurile lui Dumnezeu, minuni Îndreptate spre eterna suflare. MĂRTURISIRE Fascinantă frumusețe, Coboară cu focul iubirii Peste văpăile lumii. Miracol, Omul a fost la-nceput Îmbrăcat cu haină de lumină
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
frânte de dor Pe urmele timpului, astre. Agățat de umerii norilor De la fereastra cerului În rostogolirea iubirilor Apar privirile Lerului. Cu bulgări de frumusețe Ochii din interior se luminează, Păstorul zborului dă binețe Și tot ce oferă durează. Înfloritul Duh rodește Mult așteptata mântuire. Înțelepciunea pășește Spre eterna-i dăruire. FERESTRE DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi prin Rănile zborului, speranță. Îmbrăcați cu haina viselor Pășim pe drumuri neîntoarse. Cătușe sunt patimile ascunse, Cicatrici pe chipul anotimpurilor. Nesmerit, chipul rodește Spinii ce
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Înfloritul Duh rodește Mult așteptata mântuire. Înțelepciunea pășește Spre eterna-i dăruire. FERESTRE DIVINE Sinele, zilele trec șuvoi prin Rănile zborului, speranță. Îmbrăcați cu haina viselor Pășim pe drumuri neîntoarse. Cătușe sunt patimile ascunse, Cicatrici pe chipul anotimpurilor. Nesmerit, chipul rodește Spinii ce-nțeapă sângele. Albastrul din inimă nu-l schimba, În negrul rătăcitor de ecouri Roua stelară din culorile toamnei, Să curețe candela vie. De la fereastra divină a luminii Să nemurească clopotul icoanei... Picuri de timp și de iubire Să
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
vremii, secundele-n cascadă, Te uită-n umbra celui care, nu poate ca să vadă. Să iei aminte dragă prieten, ascultă și privește, Te uită-atent la bobul care, în glie încolțește, În întuneric prinde viață, se-nalță către soare Și-apoi rodește-si dă tributul și-n tină iarăși moare. Toate acestea au o noimă, un rost și o menire, Este minunea creațiunii, un loc de poposire, De-aceea cumpănește astăzi, primește-n dar solia, Predă-te-ntreg lui Dumnezeu, căci El
SĂ IEI AMINTE ŞI SĂ CUGEŢI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377409_a_378738]
-
Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine simt gustul de tămâioasa al toamnelor curgerea timpului Dunărea care imi scade în piept aș rodi la fereastra lumii vie mustind sihastru dacă stăncuțele nu mi-ar fură inima uitată pe glie aerul miroase a nuci verzi este atat de amară viață trăită pe silabe! când pleacă berzele când mor cocorii sufletul meu se întinde în
CLIPE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377449_a_378778]
-
împovărata alteori alerg dar în clipele mele de lumină îți mulțumesc Doamne pentru toate bunele și relele și că și în clipa dintâi mă rog să-mi fii mereu aproape. Doamne, păstrează-ma în grija iartă-mă dacă nu am rodit îndeajuns până la capătul drumului nu mă lasă, ține-mă de mână, de Tine Tatăl meu, fă-mă vrednica! Citește mai mult Eu nu suntdecâtîntruparea unui cuvânt.Vremelnic om.Cum aș putea să nu rămâneu însămicând sămânță meaa fost de Mântuitor
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
când strâmbuneori ridic ochiialteori îi plecuneori mă simt împovărata alteori alergdar în clipele mele de luminăîți mulțumesc Doamnepentru toate bunele și releleși că și în clipa dintâi mă rogsă-mi fii mereu aproape.Doamne, păstrează-ma în grijăiartă-mă dacă nu am rodit îndeajunspână la capătul drumuluinu mă lasă,ține-mă de mână,de Tine Tatăl meu, fă-mă vrednica!... XXXII. HAIKU, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014. Clipă este prietena haijinilor, cuvintele sunt oglindă ei
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreaga creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
2017 Toate Articolele Autorului În dor aprins de absolut Dând frumuseții început, Zidit-a Dumnezeu fecioară Și a numit-o primăvară. Strângând lumina-n cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a
ANOTIMPUL BUCURIEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377611_a_378940]
-
planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor, prin crăpăturile stâncilor, Din iubire cresc rădăcini, prin care să redescopăr, Cum izvorăște, Apa cea vie. Prin a Ta revelație, reînvie întreagă creație, La o primăvară dulce, a Fiul Tău iubit. Glasul
DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377674_a_379003]
-
vreo carte, cuvântul nu-l robi, că-i prea târziu, și-i noapte... mai bine ne-am iubi. pe ramura cerească, ce-mi bate la fereastră, toți mugurii plesnească iubind iubirea noastră... ca mărul de prin curte, prin floare să rodească. Citește mai mult rugină e prin oase,prin carne și prin gânduriși visul îmi tot coasesub pleoape hâde riduri.privesc a neputințăpăcatu-mi din oglindă,iar ultima-mi dorințăprin gări pustii colindă.nu vreau să-mi scrii vreo carte,cuvântul nu
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
vreo carte,cuvântul nu-l robi,că-i prea târziu, și-i noapte...mai bine ne-am iubi.pe ramura cerească,ce-mi bate la fereastră,toți mugurii plesnească iubind iubirea noastră...ca mărul de prin curte,prin floare să rodească.... XXVI. ECHINOCȚIU, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016. două clipe sunt egale ,,unul naște, altul moare," restul este vers în cânt tu strigând femeia-n gând tu în zi, femeia- `noapte tu în frunză
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
pâinii, îi numesc. EROII PÂINII ................................ Ea, doamna noastră, poezia, Unește inimi și trăiri, Sădește-n lume armonia, E mama scumpelor iubiri.FRUMOASA DOAMNĂ, POEZIA Ideeea mortii, PRIN NORII TĂCERII Sunt om și gândesc, Sunt rază de dor, Sunt pom și rodesc, Sunt gând călător... Mulțumesc în gând iubirii Pentru darul ei cel mare, Îi ud floarea moștenirii Și-i rămân mereu datoare. DIN IZVOARELE IUBIRII ................... Mă leagă oamenii frumoși, Mă leagă vatra și cuvântul Și toți vitejii mei strămoși, Mă leagă
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
belșug în casă! Pungile să vă fie pline, Bucate bune s- aveți pe masă! Să fiți buni și sănătoși, Între voi săvă iubiți, Să aveți copii frumoși Și să-i creșteți fericiți! Pământul vostru,sfânt ogor, Tot mai bine să rodească. Bobul de aur ,în cuptor În pace să se rumenească. Liniște să aveți în țară! Românii toți să se adune În vatra noastră seculară Dă-le, Doamne, vremuri bune! Referință Bibliografică: Plugușorul / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PLUGUȘORUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378614_a_379943]
-
ca un arpegiu cu vântul care tremură prin crengi dezvăluind cum frunze cad elogiu alcătuind de iarnă grele cergi pământului ce-ngroapă rodnicia sub patul ruginiu care-o-nnădi poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia oceanului de grâu spre a rodi apoi s-au ridicat în zare cornuri ce trâmbițau sosirea în rafale a hergheliilor de nori și volburi ce greu aștern omătul peste cale ajuns la noi puhoiul de ninsoare se-acordă-ntr-o superbă simfonie cu dansul lin al fulgilor ce-mi
COLINDĂ FULGII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378603_a_379932]
-
Dezbracă-te, e vremea de beție a simțurilor, un festin pe viață! Adormi târziu în noua dimineață, Sedusă de alint și poezie. Dezbracă-te și te așterne-n visul neînceput în somnul hieratic! Sămânța încrustată-n măr tomnatic, îți va rodi! Așa grăi trimisul. *** Referință Bibliografică: Dezbracă-te! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DEZBRACĂ-TE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378632_a_379961]
-
mutra asta supărată. În plus, astă seară trebuie să mă întâlnesc cu Rodica, am stabilit cu ea ora 19, așa că ești binevenit să mă însoțești, la fel și Valentina, care nu vrea să scape ocazia de a o îmbrățișa pe Rodi. Recunosc, mi-a fost greu, eram șocată, deși așteptam gestul acesta de mult și chiar aveam nevoie de un umăr care să-mi ridice moralul, mi-ai lipsit cu adevărat. Mă bucur că ești aici, împreună vom reuși să trecem
EP.24 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378851_a_380180]