1,479 matches
-
lui Garibaldi spre statul papal drept circumstanțe favorabile pentru a perturba atenția guvernului. Raidurile sale s-au extins până la Avellino, Campobasso, Foggia, Bari, Lecce, Ginosa, Castellaneta și a colaborat și cu alți bandiți ca Angelantonio Masini și Sergente Romano. Sergente Romano i-a propus să-și unească trupele , să mearga la Brindisi, să ocupe Terra d'Otranto pentru bourboni, dar Crocco refuză. În fața aparentei invincibilitate a oamenilor lui Crocco, a intervenit Legiunea maghiară în ajutorul gărzilor naționale și a armatei. Luptele
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
1903) ("Ultimii jefuitori din Basilicata:Carmine Donatelli Crocco și Giuseppe Caruso" ). Lucrarea a fost republicată de mai multe ori după război de către mai mulți autori, cum ar fi Tommaso Pedio (Manduria, Lacaita, 1963), Mario Proto (Manduria, Lacaita, 1994) și Valentino Romano (Bari, Adda, 1997). Cealaltă versiune a autobiografiei , ce nu a suferit nici o revizuire lingvistică, a fost publicată de către antropologul Francesco Cascella în opera "Il brigantaggio: ricerche sociologiche ed antropologiche" (1907), cu o prefață de Cesare Lombroso. După cum s-a menționat
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
romane au intrat în centrul slab a lui Hannibal, dar mercenarii libieni le-au rupt flancurile. Atacul de cavalerie a lui Hannibal a fost irezistibil, și Maharbal, comandantul cavaleriei lui Hannibal, care a condus cavaleria numidiană în dreapta, a spulberat cavaleria romana ce se opunea. Cavaleria grea iberică și galică a lui Hannibal, condusă de Hanno pe stânga, a învins cavaleria grea romană, iar apoi, atât cavaleria grea cartagineză și cea numidiană au atacat legiunile din spate. Ca urmare , armata romană nu
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
În revistă au fost publicate și contribuții (sau interviuri) cu Sergej Baburin, Vishnu Bhagwat, Massimo Campanini, Franco Cardini, Noam Chomsky, Michel Chossudovsky, Alain De Benoist, Henry De Grossouvre, Aleksandr Dughin, Vladimir Jakunin, Gianfranco La Grassa, Khaled Mashaal, Thierry Meyssan, Sergio Romano, Vinod Saighal, Israel Shamir, Webster Griffin Tarpley, Ghennadi Ziuganov și Danilo Zolo.ref>http://www.eurasia-rivista.org/autori</ref> Fiecare număr al revistei cuprinde circa 250 pagini și conține cinci secțiuni: Editorial (semnat întotdeauna de domnul director Tiberio Graziani), Continente
Eurasia (revistă) () [Corola-website/Science/318481_a_319810]
-
fie definitivat. Publicațiile dinainte de 2009 sunt scrise cu grafia limbii maghiare, plus literele „ă” și „î”, dar în gramatica din 2009 se propune altă grafie, parțial diferită. Totuși, în materialele online se folosește tot grafia propusă inițial. În Croația, revista "Romano akharipe - Graju alu căganjilor - Glas Roma", apărută în anii 1994-1999, publica și texte în limba băieșilor. Revista a reapărut în 2003 sub titlul "Graju alu căganjilor - Glas Roma". Prima carte din Croația în limba băieșilor a fost un catehism catolic
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
a unui număr de fortificații pe râul Olt, cunoscute sub denumirea de "Limens Alutanus", construite în perioada 106-271 d.Hr. a dominației romane a Daciei. Acestea, de la nord la sud sunt: "Pons Vetus" (Câineni), "Proaetorius" (Racovița), "Arutela" (Călimănești|Bivolari]]), "Castra Romana" (Sâmbotin), "Buridava romană" (Stolniceni), "Pons Aluti" (Ioneștii Govorii) și "Rusidava" (Drăgășani). După retragerea romană din 271, cu toată influența nefastă a năvălirilor popoarelor migratoare, pe teritoriul acestui județ s-a semnalat comunități puternice daco-romane la Costești, Goranu, Inătești, Ioneștii Govorii
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
valahilor a făcut unirea propusă (Martin Felmer, "Schriften", ed. Adolf Armbruster, București, 1974, p. 165). De asemenea pastorul lutheran din Sebeș, Andreas Gunesch, a notat că în luna mai 1697 „Valachici nostri ab Ecclesia graeca et orientale deficientes transeunt ad romano catholicam” (Johannes Trautsch, "Chronicon", Coronae, 1848). Alt contemporan cu evenimentele, Andreas Illia, nota că „Hic Teophilo Valachorum id temporis Anthisti autor fuit a 1696 ut ejurato cum suis schismate romane Ecclesia reconciliaretur”. Ca și în cazul unirilor precedente, situația care
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
l-a înlocuit. A fost și acuzat de practici afaceriste ilicite. În 1996, coaliția interimară, formată din Lega Nord și formațiuni de centru-stânga a fost înlocuită, prin noi alegeri politice, de un guvern de centru-stânga (fără Lega Nord) condus de Romano Prodi. În 2001, Berlusconi a candidat din nou pentru funcția de prim-ministru și lider al coaliției de centru-dreapta "Casa delle Libertà" (Casa Libertăților) care include, alături de "Forza Italia", "Alleanza Nazionale" (Alianța Națională), CCD, Lega Nord și alte partide. De
Silvio Berlusconi () [Corola-website/Science/296697_a_298026]
-
al unei monarhii sacre și instituise un fel de monoteism solar, religia lui "Sol invictus", drept cult oficial al Imperiului. Acest teism solar a fost religia casei lui Constantin și a pregătit calea acceptării creștinismului. Sfântul Imperiu Roman, "Sancta Respublica Romana", n-a fost creația lui Carol cel Mare, ci a lui Constantin și Teodosiu. Odată cu sec. V el devine o adevărată teocrație, iar împăratul, un fel de rege-sacerdot. În secolul al III-lea, în timpul lui Dioclețian, care a dus până la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
treptat Valea Rodnei, Valea Șieului, Valea Bârgăului și a Someșului. Astfel s-a format ean purtand numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Emblema sigiliului, la înființarea regimentului, înfățișa imaginea vulturului imperial austriac și inscripția Virtus Romana Rediviva - virtutea romană reînviată. În nenumărate rânduri, Districtul Năsăudean a fost vizitat de către persoane importante: împărați și membri ai guvernului provincial, episcopi, generali și alți demnitari civili și militari. Dintre toate, de neuitat au rămas vizitele Împăratului Iosif al II
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
Asociația Scriitorilor din Ath - Belgia cu ocazia Sărbătorii ’’Poesie en Campagne’’, “Résu” din ianuarie 1995 (Franța), apărută după prima ediție a Festivalului International ”Copilul-poet”, “Cuvântul adevărului” (vol. X, no. 1-2, 2007), care apare în Canada, sub conducerea scriitorului, de origine romana, Constantin Clisu; inclus în ediția aniversară bilingvă a "Antologiei Lirice" dedicată Serilor de Literatură ale Revistei "Antares", 2008. Doctor în Științe Agricole si Silvice, specializarea Management-Marketing Agricol; expertiză în producerea, păstrarea, conservarea, desfacerea și manipularea produselor agricole de origine vegetală
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
19 noiembrie forțelor sovietice au atacat pe flancul nordic al forțelor Axei, unde și-au început ofensiva. Deși unitățile românești au reușit să respingă atacurile în primul rând, până la sfârșitul anului din 20 noiembrie armatele a treia și a patra romană au bătut în retragere. Forțele germane mobile nu erau îndeajuns de puternice pentru a face față avangardei sovietice mecanizate, în timp ce armata a șasea nu a reacționat suficient de repede pentru a neutraliza forțele blindate germane la Stalingrad. În loc de a încerca
Operațiunea Uranus () [Corola-website/Science/302345_a_303674]
-
este socotit deschizătorul de drum în pictura din perioada timpurie a Renașterii. Ciclul de fresce în "Cappella Brancacci" din biserica ""Santa Maria delle Carmine"" din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil. Și Paolo Uccello (1397-1475) - ""Battaglia di San Romano"", ""Il Condottiere Giovanni Acuto"" - este fascinat de potențialul perspectivei în pictură. Alți maeștri din această perioadă sunt călugărul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris și lucrări teoretice în domeniul matematicii și perspectivei
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
nivel de succes și recunoaștere de neobținut lucrând doar în circuitul cluburilor de comedie. Exemple în această privință sunt Woody Allen, Jerry Seinfeld, Bob Newhart, Bill Cosby, Martin Lawrence, Eddie Murphy, Chris Rock, Ellen DeGeneres, Robin Williams, Jim Carrey, Ray Romano, și recent Dane Cook. În Olanda, un fenomen similar este “conferința”, care este similară cu stand-up comedy, dar durează în general o oră sau două. Performerul este numit “cabaretier”, dar numărul nu este chiar de cabaret. Există o tradiție veche
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
Alban Fournier, va fi apoi redată, aproape identic, în unicul său roman, publicat în 1913 sub semnătura : ""Le grand Meaulnes"" (tradus în limba româna cu titlul ""Cărarea pierdută""). Tradus în limba română în 1945 la Editura Gorjan (prima traducere in romana a fost in anul 1942, de catre DOMNITA GHERGHINESCU-VANIA, cu drepturile rezervate "Editurii Gorjan" , copyright by Emile-Paul Freres-Paris, nr.4010 /1.e5.42/) romanul Cărarea pierdută a beneficiat de ilustrații realizate de artistul plastic Fred Micoș și a avut cronici literare
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
care astăzi formează limbile romanice, limba populației mai reduse ca număr din Anglia a dispărut fără a lăsa aproape nicio urmă în teritoriile cucerite de saxoni. Noile popoare au schimbat puternic societățile existente, inclusiv legile, cultura, religia și economia. "Pax Romana" oferise siguranță meșteșugarilor și negustorilor, precum și un mediu propice pentru crearea de legături îndepărtate. Dezagregarea Imperiului a însemnat înlocuirea autorității Romei cu cea a nobililor locali, unii membri ai elitei conducătoare romanizate, alții ai culturii străine. În Aquitania, Gallia Narbonensis
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
în stil parizian, balcoanele neglijate o fac pe autoare să spună: „orașul e parcă îmbrăcat cu un costum șifonat”. Sugestivă imagine! Livia Nemțeanu a trecut prin locuri străbătute odinioară de călători celebri: La Perousse, Thor Heyerdal, compatrioții noștri Mihai Tican Romano sau Iuliu Popper care, în Patagonia și țara de Foc a bătut moneda de 5 gr aur, monedă ce-i poartă numele și azi. Cred că puțini vor fi fost românii care să fi ajuns pe meleagurile străbătute de neobosita noastră călătoare
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
Consolatrice". Louisa a fost singura soră bună a Prințului James Francis Edward, "Pretendentul Bătrân", și era cu patru ani mai mică decât fratele ei. Cei doi frați au fost crescuți împreună în Franța. Tutorele Louisei a fost un preot englez romano catolic, Părintele Constable, care a învățat-o latină, istorie și religie. Guvernanta ei a fost contesa de Middleton soția nobilului iacobit Charles, Conte de Middleton. În vara anului 1701, regele Iacob s-a îmbolnăvit grav și a părăsit Saint Germain
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
XIV-lea, Charles, Duce de Berry (1686-1714) și cu regele Carol al XII-lea al Suediei (1682-1718). Nici una nu a avut loc, prima aparent din cauza poziției echivoce a Louisei Maria și a doua deoarece tânărul rege al Suediei nu era romano catolic. În aprilie 1712, atât James Francis Edward cât și sora sa s-au îmbolnăvit de variolă. În timp ce Pretendentul Bătrân s-a vindecat, Louisa Maria a murit la 18 aprilie (8 aprilie pe stil vechi) și a fost înmormântată lângă
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
(11 martie 1725 - 13 iulie 1807) a fost cardinal romano catolic și al patrulea pretendent iacobit la tronul Angliei, Scoției și Irlandei. Spre deosebire de tatăl său James Francis Edward Stuart și fratele său Charles Edward Stuart, Henry nu a făcut nici un efort să capete tronul. După decesul lui Charles în ianuarie
Henry Benedict Stuart () [Corola-website/Science/322332_a_323661]
-
nu l-a recunoscut pe Henry ca fiind conducătorul Angliei, Scoției și Irlandei, însă se referea la el numindu-l Cardinalul Duce de York. Și-a petrecut viața în Statele Papale și a avut o carieră lungă în clerul Bisericii Romano Catolice; a devenit decan al Colegiului Cardinalilor și cardinal-episcop de Ostia și Velletri. În tinerețe a fost numit de tatăl său Duce de York (în nobilimea iacobită) și acesta este titlul sub care a fost cel mai cunoscut. După decesul
Henry Benedict Stuart () [Corola-website/Science/322332_a_323661]
-
Padova, unde a obținut un doctorat în drept. La Padova se convertește de la calvinism la Biserica Romano-Catolică. Se întoarce în Polonia în 1562. Încă de pe vremea studiilor s-a arătat deosebit de interesat de politică. În 1563 scrie scrie "De senatu Romano" (Despre Senatul roman), un studiu asupra sistemului republican al Romei antice, ale cărui principii constituționale ar fi vrut să fie aplicate și în politica Uniunii polono-lituaniene. După întoarcerea în Polonia a fost numit secretar al regelui Sigismund al II-lea
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
regatelor europene, inclusiv Franța. El le-a căsătorit pe fiicelor sale, Elvira, Urraca și Theresa cu Raymond de Toulouse, Raymond de Burgundia și Henry de Burgundia. În Consiliul de la Burgos în 1080 ritul tradițional mozarabic a fost înlocuit cu cel romană. La moartea sa, Alfonso al VI-lea a fost urmat de fiica sa, Urraca văduvă, care sa căsătorit mai apoi cu Alfonso I de Aragon, dar aproape imediat a căzut, și Alfonso a încercat fără succes să cucerească terenurile soției
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]
-
ca tehnică de reprezentare, ea a rămas în esență neschimbată de-a lungul multor secole ce i-au urmat. Opera lui Eschil, Sofocle și Euripide a exercitat o puternică atracție și influență asupra literaturii dramatice din epoca elenistă, a celei romane și alexandrine, ea constituind de asemenea un izvor de inspirație pentru marii autori de tragedii ai Renașterii și ai epocii moderne.
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
fondatorii protestantismului, inclusiv Luther și Zwingli, ca și de către John Wesley, un lider al bisericii metodiste din secolul XVIII. Într-adevăr se pare că majoritatea credincioșilor din perioada de început a creștinismului nu au pus la indoială această doctrină. Biserica romano catolică, citând pe Ieronim, susține că "adelphoi", erau verii lui Isus, dar biserica ortodoxă de răsărit, citând pe Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, susține că aceștia erau copiii lui Iosif avuți cu o primă soție ce a murit
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]