1,455 matches
-
fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc despre o adevărată persecuție din partea vandalilor. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire..., cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma, 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința lor decît din scrierile lui Ghenadie, care a fost aproape contemporan cu ei: printre aceștia, Asclepius și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum Eugeni recensione edidit F. Speranza, L’Erma di Bretschneider, Roma, 1978; La tragedia di Oreste, sub îngrijirea lui E. Rapisarda, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964. Studii: D. Kujper, Varia Dracontiana, van Haeringen, den Haag, 1958; D. Romano, Studi Draconziani, Manfredi, Palermo, 1959; F. Corsaro, „Problemi storico-letterari del cristianesimo africano nel V secolo. Studi su Draconzio”, în Miscell. Studi Lett. Crist. Ant. 11 (1961), pp. 5-32; K. Smolak, „Die Stellung der Hexamerondichtung des Dracontius...”, în Antidosis, Festschrift W
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd am analizat literatura creștină din secolul al V-lea, vom împărți subiectele în funcție de zonele geografice, deoarece fiecare dintre ele ajunge să aibă o istorie proprie. Bibliografie. Fundamental pentru un studiu global: B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Biblioteca di Helikon 1, Herder, Roma, 1992. Apoi, în special: P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident, cit.; Idem, Histoire littéraire des grandes invasions gérmaniques, cit.; J. Daniélou, H.I. Marrou, Nouvelle Histoire de l’Eglise. I. Des
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii sînt de o autenticitate îndoielnică sau cu siguranță false. Teofil a compus și un canon pascal pentru anii 380-479, pe care l-a trimis împăratului Theodosius în încercarea - de altfel, nereușită - de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decît prologul, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Theodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul, a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referitoare la liturghie, cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leipzig, 1871; S.G. Mercati, S. Ephraemi Syri opera. Textum syriacum, graecum, latinum..., recensuit S.G. Mercati, I, 1, Roma, 1915; P. Maas, Frühbyzantinische Kirchenpoesie. Anonymen Hymnen des V-VI Jahrhunderts, Kleine Texte für Theologie und Philologie, 52-53, Bonn, 1910; G. Cammelli, Romano il Melode, Inni, Soc. Edit. Fiorentina, Firenze, 1930; E. Mioni, Romano il Melode. Studiu critic și zece imnuri inedite, Paravia, Torino, 1937; Poeti bizantini. Text, trad. it. și comentariu de R. Cantarella, nouă ediție sub îngrijirea lui F. Conca, Rizzoli
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latinum..., recensuit S.G. Mercati, I, 1, Roma, 1915; P. Maas, Frühbyzantinische Kirchenpoesie. Anonymen Hymnen des V-VI Jahrhunderts, Kleine Texte für Theologie und Philologie, 52-53, Bonn, 1910; G. Cammelli, Romano il Melode, Inni, Soc. Edit. Fiorentina, Firenze, 1930; E. Mioni, Romano il Melode. Studiu critic și zece imnuri inedite, Paravia, Torino, 1937; Poeti bizantini. Text, trad. it. și comentariu de R. Cantarella, nouă ediție sub îngrijirea lui F. Conca, Rizzoli, Milano, 1992; Sancti Romani Melodi, Cantica. Edited. by P. Maas and
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
3-8 XII 1978)..., Centro di Studi Umanistici, Messina, 1980, pp. 335-389; L. Cracco Ruggini, „Universalità e campanilismo, centro e periferia, città e deserto nelle Storie Ecclesiastiche”, ibidem, pp. 159-194; Idem, „Pubblicistica e storiografia bizantine di fronte alla crisi dell’impero romano (A proposito di un libro recente)”, în Athenaeum 51 (1973), pp. 146-183. 1. Filostorgios în plină controversă ariană ne poartă istoricul Filostorgios, care a participat la dezbatere ca laic, ceea ce constituie deja un motiv pentru care merită atenția noastră. Atît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
simțiți ai neamului, acolo, cu bună intenție... lasă... că vin studenții noștri... când vor fi profesori... Cu elevii lor... Și or să le vadă... Și or să se mire... oare cum se spune, în latină, fondator? Oare, ce înseamnă, în romana, Obedeanu? Oare, cum se spune, în trei limbi, fântână? Și care o fi fost, oare, cea mai veche meserie, pe un pământ, plin de lavă? Aceea de nevăzător? Sau aceea de neștiutor? Și or să se mire studenții de ieri
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
Anticristului? Ieronim ezită în răspunsul său. El vorbește totuși de o revoltă generală împotriva Romei, traducând cuvântul grec Β≅Φϑ∀Φ∴∀ prin latinescul discessio: Nisi, inquit Paulus, uenerit discessio primum, quod Graece dicitur Β≅Φϑ∀Φ∴∀, ut omnes gentes quae Romano imperio subiacent, recedant ab eis (ibidem). Acest fragment ni se pare interesant, întrucât forma discessio, întrebuințată aici cu bună știință de Ieronim, implică o anumită nuanță încărcată de sens. Urmărind același pasaj la Irineu, observăm că substantivul latin care traduce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
197-233. B. Sesboüé, Tout récapituler dans le Christ, Paris, 2000. Babcock, W.S., Tyconius : The Book of Rules, Atlanta, 1989. Badilita, C., L’Apocalypse de Jean et la littérature apocalyptique judéo-chrétienne București, 1998. Badilita, C., „L’Anticristo e l’Impero romano : Ireneo e Ippolito. Saggio sul «male katechontico»”, în Il Dio mortale. Teologie politiche tra antico e contemporaneo, P. Bettiolo et G. Filoramo (éd.), Brescia, 2002, pp. 135-161. Badilita, C., Manual de anticristologie. Studii, dosar bilic și traduceri, Iași, 2002. Barbuto
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l’histoire universelle avec un bref récit sur l’Antichrist, 1900 (trad. franç. de B. Marchandier et F. Rouleau, Paris, 1984). Sordi, M., „Dionigi d’Alessandria, Commodiano ed alcuni problemi della storia del III secolo”, în Atti della Pontificia Accademia Romana di Archeologia (serie III) Rendiconti, 35, 1963, pp. 123-146. Spineto, N., „Le mythe”, în Encyclopédie des religions, sous la dir. de Fr. Lenoir et Y. Tardan-Masquelier ; conseiller scientifique, M. Meslin..., Paris, 1997, pp. 2163-2185. Stanca, D., Apocalypse inaccomplie, București, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici la plecare și nici măcar nu răspundea saluturilor. Înainte de începerea lucrărilor pe Istmus, a spus cu voce tare, în fața unei mulțimi considerabile, că dorește reușita întreprinderii pentru sine și pentru poporul roman, fără a menționa senatul”. . Atti della Pontificia Accademia Romana di Archeologia (serie III) Rendiconti 35, 1963, pp. 123‑146. Autoarea confruntă două atitudini opuse: cea alegorică, optimistă, reprezentată de episcopul Alexandriei, Denys, și cea milenaristă și pesimistă reprezentată de Commodian. O încercare anterioară a fost făcută de J. Gagé
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eficace despre Asia. Dar vechii resemnări Îi pot alătura În sfârșit mulțumirile pentru boierul Constantin Cornescu Oltelniceanu, care și-a vândut acum 170 de ani cele câteva moșii pentru a-și cumpăra noile volume din Journal Asiatique: răscumpărate de la Dionisie Romano (care voia să scrie la 1854 o istorie a religiilor) și de la Dimitrie Papazoglu (care le-a expus Într-un muzeu personal), donate bibliotecii Academiei (care le-a făcut o primire proastă - din ignoranță), ele au rezistat diferitelor calamități. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu știa (Încă?) nimic, cumpărase zeci de volume, printre care și cele cinci În care se discutau descoperirile arheologice ale lui Honigberger În Afganistan (1835-1839), iar volumele din Journal Asiatique ale lui Oltelniceanu au făcut parte din fondul episcopului Dionisie Romano, donat În 1867 În una din primele ședințe ale Academiei bucureștene 1. Ocolecție Întreagă din JA avea să trimită Eliade de la Chicago, pentru Biblioteca Centrală Universitară din București, completând un fond postbelic aflat la aceeași bibliotecă a Academiei (ambele colecții
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doctoratul în 1979, la Universitatea din București, cu teza Opera lui Mihai Ralea. Bursier al Universității din Perugia în 1980, conferențiază despre raporturile româno-italiene la Napoli, Roma, Genova, Florența, Torino. Va fi, din 1991, director al editurii și revistei „Virtus Romana Rediviva” din Iași, și, scurt timp, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1995 beneficiază de o bursă de studii la Arhivele Vaticanului. Colaborează cu cronici literare, eseuri, note de călătorie la „Iașul literar
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
și dogmatici. Un spirit, pe scurt, rebarbativ, incomod, care-și pune mereu la încercare dușmanii, ca și prietenii... Îl prețuiesc mult ca scriitor și, la ora actuală, mi se pare a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa) îl arată încercând o altă formulă romanescă printr-un fel de reconciliere perversă cu epica de tip realist. „Perversă” pentru că autorul substituie canonului realist mijloacele autoreferențiale și fantasmele onirice din proza lui mai veche
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
de asigurarea participării comunitare și de contribuția cu resurse proprii (cotă-parte) la dezvoltarea proiectului. Voi lua aici exemplul FRDS, care acordă finanțare și asistență tehnică pentru două categorii de proiecte (pentru mai multe detalii, vezi http://www.frds.ro/index(romana)/applicants/MINE Tip.html): a) proiecte de dezvoltare socială pentru comunități rurale sărace și grupuri dezavantajate: Mica Infrastructură Rurală (MIR), care vizează întreaga participare a satului și o contribuție de cel puțin 10% din suma cerută drept finanțare de la fond, această
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
b) proiecte de dezvoltare socială pentru comunitățile miniere (pentru mai multe detalii, vezi și Manualul de operare al subcomponentei Schema de dezvoltare socială pentru comunitățile miniere (SDSCM) din cadrul părții B: Atenuarea impactului social, 2004, http://www.frds.ro/indexuri/applicants MINE(romana).html). Ciclul de dezvoltare și implementare a unui proiect Această secțiune urmărește, pe de o parte, să sublinieze ciclul dezvoltării unui proiect susținut prin fonduri sociale, iar pe de altă parte, să furnizeze o schemă generală de realizare a unui
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
marile reparații și restaurări ale ruinelor la Roma, Verrna și Ravenna de către Theodoric, la Geneva de către Gundebad, la Merida de către Eurit și la Cartagina de către mai mulți prinți vandali 17. De fapt, era vorba de o restabilire a străvechii pax romana 18. Toate acestea antrenau și respectul față de școli, cercurile de cărturari și educatori. Instruirea elementară pare să se fi desfășurat mai ales în familiile aristocrate. Vechiul magister ludi, atât de important în Antichitate, pare să-și fi pierdut importanța publică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
luat însă sfârșit în 535, când francii au anexat statul burgund și au ocupat Provența. În același mod Iustinian a recucerit Africa vandală și a atacat Italia cu gândul de a restaura Imperiul de Apus. Așadar a existat o pax romana, benignă pentru școli și educație, între 480 și 533; adică peste o jumătate de secol de liniște care a contribuit enorm la supraviețuirea școlii antice. 19. P. Riché (op. cit., p. 23) se întreabă: „Nici un text, nici o inscripție nu mi-l
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487, 490; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 234-235; Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, VII, Cluj-Napoca, 1993, 372-376; Poantă, Dicț. poeți, 129. M.Dr.
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Bun cunoscător al literaturii bisericești, M., întovărășit cu ierodiaconul Dionisie Romano, scoate o „gazetă religioasă și morală”, „Vestitorul besericesc” (1839-1840). Scrieri morale în fond, subsumându-se concepției sale pedagogice, sunt Meditații religioase (I-II, 1839-1840) și Urmare lui Iisus Hristos (1845), o traducere corectă din Thomas a Kempis, accesibilă, deși într-
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
întreține o permanentă corespondență cu oameni de știință români și străini, cu Martha Bibescu și alți scriitori, participă la congrese științifice internaționale. Va fi ales membru al unor instituții științifice de prestigiu: Reale Società Romana di Storia Patria, Pontificia Accademia Romana di Archeologìa, Numismatische Gesellschaft din Viena, e profesor agregat la Sorbona. Presimțindu-și sfârșitul, își lasă averea, prin testament, Academiei Române, iar biblioteca o donează Școlii Române din Roma. În 1909 i s-a acordat Premiul Academiei Române. Titluri de permanentă referință
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Ilie T. Echim. La numărul 31-33/1945 direcția e asigurată de E. Boșca-Mălin și Ion Costan. Din redacție au mai făcut parte George Sbârcea, Iustin Ilieșiu, Octavian Ruleanu ș.a. Fără să lanseze un program explicit, dar apărând sub deviza Virtus romana rediviva, publicația are un caracter cultural larg și, așa cum o arată diversele ei rubrici - „Luminișuri”, „Scormonind trecutul”, „Maramureșul voievodal” -, este consacrată în primul rând valorilor și tradițiilor regionale, restituite și comentate în numeroase articole pe teme istorice, folclorice, pedagogice ș.a.
PLAIURI NASAUDENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288838_a_290167]