2,161 matches
-
genere al istoriei artei. Se vorbește, de pildă, de stil romanesc, transpunîndu-se în română termenul englezesc Romanesque: ,perioada romanescă a secolului al XII-lea"; ,biserici în stil romanesc" etc. Echivalentul pentru acest sens este însă romanic ("artă romanică"), în vreme ce termenul romanesc s-a specializat în română pentru cu totul alte semnificații (v. DEX: ,propriu romanului", ,fantezist, imaginar" etc.). Confuzia se întîlnește azi în mai multe texte, aflate sub influența englezei și în ignoranța terminologiei de specialitate românești (formate, mai de mult
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
dar cu care voia să se identifice compensatoriu. Fiul de învățător se revendica adesea din clasa țărănească, avea nevoie de această genealogie (în fond, falsă, neadevărată), pentru a-și asigura credibilitatea realistă de reprezentant al ei. Pentru a autentifica viziunea romanescă din Ion sau Răscoala, Rebreanu, fiu de învățător, se pretindea țăran. Era o identificare vinovată sau, mai bine zis, compensația unei vinovății. În Pădurea spânzuraților ispășirea vinei față de fratele său, Emil, pe care nu l-a ajutat (sau nu l-
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
Ion Simuț (2003) sunt numai o parte din numeroasele volume purtându-i semnătura. Abundența aceasta editorială explicându-se atât prin translarea lingvistică (cărți scrise în franceză și traduse apoi în românește), cât și prin prolificitatea unui autor disputat între construcția romanescă, amplă, formula radical-onirică a prozei scurte și cea pletorică, intens personalizată, a publicisticii curente. Se poate spune că, dacă România se străduiește încă, la cincisprezece ani și mai bine de la Revoluție, să se integreze în Europa, Dumitru Țepeneag a încercat
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
schimbă compoziția epică, reprezentând mici pete de culoare într-un ansamblu de o factură diferită. În pofida fragmentelor decupate din realitate și inserate în text, Dumitru Țepeneag aspiră la o literatură pură, filtrată de mai multe ori, interesată exclusiv de potențialul romanesc al unor scene, pe care le transformă într-un bun propriu. Cititorul e atent, în primă instanță, la reperele și siluetele ieșite din aerul epocii, dar se adaptează, treptat, la ficționalizarea lor, respectând marcajele prozatorului. Balansul între cele două medii
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
1932. Or, romanul O moarte care nu dovedește nimic apăruse un an mai devreme. Nuvelele sînt, de fapt, fragmentele unui proiect scriptural unitar și de durată, continuînd obsesiile din romane. Apoi, Jocurile Daniei, după părerea mea, cea mai radicală formulă romanescă din interbelic și cel mai bun roman holbanian, apare doar menționat. Sînt sigur că Nicolae Florescu ar fi scris un articol mai bun și, în general, e o problemă că nu s-au împărțit scriitorii mai întîi în funcție de specializări și
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală și confiscarea ei afectivă), gelozia, considerată fie benefică fie maladivă într-un cuplu, ni se pare un subiect epuizat, din toate punctele de vedere: social, psihologic, psihanalitic și, bineînțeles, romanesc. A intrat, cred, în arhiva locurilor comune - dovadă că astăzi nimeni nu ar mai scrie un roman axat, în întregime, pe tema geloziei. De aceea, proza lui Ury Benador din Subiect banal și Hilda nu are șanse de a trezi
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
toate tehnicile narative ori travaliile sonore au fost folosite pînă la oboseală, cînd a fost încercat pînă și imposibilul, prozatori și compozitori, laolaltă, cred cu fermitate că numai amănuntele vor conferi de acum încolo merit acelor opere importante în genul romanesc ori simfonic. Și nu e deloc întîmplător că la unii autori de romane aceste amănunte sunt de natură muzicală, așa cum (prin rezonanță?) la anumiți compozitori (nicicum neglijabili), o sumă întreagă de detalii sunt redevabile lumii epicului. Poate că de aceea
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
la Le Dilettante. Editura POL se află, în acest parcurs al prozei de la ermetic la ospitalier, undeva a mijoc. În 2001, la moartea lui Jerome Lindon, directorul legendar al nu mai puțin legendarei edituri Minuit - editura Rezistenței antifasciste, a avangardei romanești din anii 50-70, a scriiturii corpului, a minimalismului, a impasibilității; a lui Beckett, a lui Robbe-Grillet, a lui Monique Wittig și a lui Tony Duvert, dar și a lui Deleuze, Bouveresse și Clement Rosset - romancierul Jean Echenoz publică un volum-omagiu
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
de aproape treizeci de ani, de la debutul său din 1979 cu Le Meridien de Greenwich. Romanul relata povestea cu aromă de suspans a unor oameni singuri, disperați, incapabili de autogestiune; unul dintre ei se sinucide. Combinația de parodie a genurilor romanești populare și de existențialism apres la lettre, conjugată cu o scriitură aproape impecabilă, au putut face din Echenoz ,scriitorul anilor 1980". Patrick Lapeyre debutează cu cinci ani mai tîrziu decît Echenoz, la POL, cu Le Corps inflammable. Este povestea cu
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
-o și Dumitru }epeneag. Dar Lapeyre scrie o literatură mai puțin distantă, mai puțin ludică, mai atașantă - ori de atașament, de afecțiune fugise dintotdeauna, de la Beckett încoace, literatura recalcitrantă. Literatura lui Lapeyre este mai comodă, metaforele revin în discursul lui romanesc fără nici o intenție subversivă; sentimentele, deși expresia lor e ținută în frîu, afluează. Naratorul își protejează tot mai vădit personajele. Despre Martin Page nu se pot spune foarte multe. Succesul său e foarte relativ, scriitura lui nu numai că a
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
se impune) și continuat cu impresionanta și foarte premiata sa carte Israel fără horoscop (Premiul Asociației Scriitorilor din București și, foarte recent Premiul Nicu Palty), pare a fi ajuns la sfîrșit o dată cu publicarea romanului Porunca lui Elohim. Acest impresionant ciclu romanesc este o saga a avatarurilor unui evreu originar din România care, la sfîrșitul anilor '80, se decide să părăsească țara guvernată după logica adesea capricioasă a lui Nicolae Ceaușescu pentru a se stabili definitiv în Țara Sfîntă. Romanele sînt simultan
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
doar la exterioare, ci și la viața interioară a personajelor sale. Zaț, Israel fără horoscop și Porunca lui Elohim, trilogia lui Mirel Brateș, dedicată vieții comunității vorbitorilor de limba română din Israel este o lectură fascinantă. Cărțile din acest ciclu romanesc oferă cititorului român șansa de a trece dincolo de locurile comune referitoare la Țara Sfîntă, de a privi de aproape, pas cu pas, ,filmat cu camera pe umăr", un ținut exotic, aflat la întretăierea tuturor civilizațiilor, un loc în care cutezătoarele
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
debutul acesteia e identic cu începutul romanului scris de Costache Olăreanu, pe care, astfel, tocmai ce l-am încheiat. Întrebarea legitimă este în ce măsură acest complicat (dar aproape banalizat astăzi) construct epic mai reține în el și un alt tip de romanesc decât cel care destructurează romanul. Joaca de-a creația dematerializată pe măsură ce autorul încearcă s-o închege nu poate dura la nesfârșit. Destui scriitori autohtoni, mai ales din generația '80, au căzut în capcana propriei ,abilități", desfășurând iar și iar golul
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
mizeră din corpul ei bovin și urlu în gura mare: ești o grasă idioată, scârbă inumană, monstru infam!" (p. 82). Defectul structural al cărții vine din această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat economic și dezechilibrat mintal"), însă limbajul și psihologia lui, reacțiile și umorile, tonalitatea discursului sunt la limita infantilismului. Ce înseamnă oare ,să vă explorați bestialitatea"? Personajul
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
Destine Literare O carte rară, scoasă la editura „Scrisul Romanesc” în anul 1982. 600 de pagini! Prefața, Vintilă Horia. Poeme sublime, pline de muzică Și subînțelesuri. Cu ar putea fi altfel? Poetul este britanic, născut în Libia, a copilărit în Peru, Columbia, India, Argentina, în Caraibe Și acum locuiește în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ei pe cineva din familie neatins de urgiile comunismului, sa creeze, spre cinstea lor, acest muzeu. Stimate domnule profesor Matasa: Cuvintele Dvs inseamna enorm pentru mine. Va asigur ca in cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc vom continua lupta pentr adevar si onoare. V-as ruga, daca puteti, sa luati legatura cu prof. Ioan Stanomir, presedintele executiv, pentru a vedea ce pasi ar urma pe linia Muzeului Dictaturii Comuniste. Imi amintesc ca la un moment dat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tinerii noștri critici de încredere, postfațator al unei noi ediții a romanului F, certifică rezistența lui în timp, numindu-l ,o carte impresionantă, o carte majoră, care ne poate reaminti, sau învăța, acum când la modă sunt minimalismele și pretextele romanești pentru nombrilism, că în spațiul ficțiunii umanitatea noastră poate fi precizată mai profund decât în oricare altă parte". Circumstanțele, conexiunile sau intenționalitățile oblice ale cărții pot păli, dar rămâne revelația unei profunzimi umane, despre agresiunile istoriei care nasc monștri în
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
Marin Sorescu la impudicul între impudici Adrian Păunescu. Pe de altă parte, condeie defetiste s-au străduit a nega pur și simplu existența unei atari categorii literare, ca și cum avalanșa de producții nu doar memorialistice și jurnaliere, ci cuprinzînd și texte romanești și eseistice de anvergură, precum cele ale lui Lucian Blaga și I. D. Sîrbu sau cele ale lui Mircea Vulcănescu sau N. Steinhardt, ar fi fost ori cel puțin ar fi putut fi tipărite în decursul ,epocii de aur"! Vedem
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
în 22 de capitole care corespund cărților de tarot ce alcătuiesc etalarea Major Arcana (Marea Taină), numerotate de la 0 la 21 și care împreună cu o etalare mai mare (Minor Arcana) de 56 de cărți alcătuiesc Tarotul. Cartea propune o interpretare romanescă a simbolicii ezoterice proprie acestei tehnici de divinație care este tarotul. Acțiunea romanului este plasată la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea (cu o scurtă incursiune în secolul XX), deci în epoca războaielor napoleoniene și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
în toate direcțiile: la istoria propriei sale case, la destinul unora dintre cei prezenți în mulțime, la amintiri din perioada în care era în țară, la logica fuzzy și aplicațiile ei în epoca postmodernă, la modalitățile de înnoire ale discursului romanesc și chiar la versurile publicate ale unui alt reprezentant al exilului. Totul este fragmentar, nimic nu se încheagă, cadrele se schimbă cu repeziciune, cititorul surprins pentru o secundă neatent riscă să nu mai înțeleagă absolut nimic. Prin scrisul său, Constantin
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
miza romanului algebric cade pe arhitectura a construcției, nu pe calitatea materialelor care o compun. Mai important decât poveștile, reflecțiile, amintirile, visele, ideile, speranțele personajelor, este, într-o astfel de scriitură, modul în care toate acestea sunt asamblate în edificiul romanesc. Pentru romancierul Constantin Virgil Negoiță contează în primul rând cum se spune și abia după aceea ce se spune. Or, în mod paradoxal, cititorul de romane este tentat să se raporteze în primul rând la epic, la ce se spune
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
din cea a celui care citește. Dacă i se poate reproșa ceva lui Constantin Virgil Negoiță, cu siguranță ar trebui să se vorbească de excesul de raționalitate și de inteligență abstractă care duce, inevitabil, la vestejirea epicului, inima oricărei construcții romanești. În Concert la Carnegie Hall, Constantin Virgil Negoiță sacrifică povestea, cu bună știință, precum meșterul Manole pe Ana sa, cu speranța că în felul acesta asigură trăinicia construcției. Nu spun că modernizarea arhitecturală a romanului este, în sine, blamabilă. Spun
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
scandalul caselor domnitoare europene, deoarece era un nou tip de monarhie, care decurgea nu din sânge și tradiție, ci din merit - și care a inflamat, cum se știe, generații întregi de tineri de la începuturile secolului al XIX-lea. Două personaje romanești au fost profund stigmatizate de cariera locotenentului de artilerie devenit împărat și stăpân al Europei: Julien Sorel din romanul Roșu și negru și Raskolnikov. Primul este îmbibat și el de ambiție socială și ajunge la crimă - trăgând cu pistolul în
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
e vorba tot de procesul canonizării. Chiar dacă autorul unui text experimental polemizează, cel mai adesea, cu ideea de canon literar, textul său, dacă trece cu brio prin filtrele axiologiei literare, tot în canon ajunge. Spre exemplu, scrierile avangardiste ori structurile romanești indefinite precum Dicționarul onomastic sau Bibliografia generală au intrat în canonul literaturii. Mai mult, există forme de experiment "tare" de tip modernist precum există forme de experiment "moale" de tip postmodern. Însă, atât experimentele moderniste cât și cele postmoderne au
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
pe scriitorul rus sau de a polemiza cu el chiar în textul operei sale". Cîteva pagini mai departe, Elena Loghinovschi restrînge încă mai mult sfera semantică a cuvîntului "dostoievskian", folosit, adesea, impropriu: în fapt, autoarea are în vedere două modele romanești (,romanul în care filiația dostoievskiană marchează, într-un fel sau altul, unele dintre elementele fundamentale ale artei scriitorului și acela în care apare Ťumbrať lui Dostoievski"), pe care le identifică și analizează în opera lui Liviu Rebreanu (Ciuleandra), Gib I.
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]