653 matches
-
erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de sunetele ce răzbăteau dinspre Cirque Fantastique din Central Park. Ei bine, nici Rhyme nu era prea bucuros din cauza asta. Ațipise de vreo zece minute, doar pentru a fi trezit de un ropot sonor de aplauze venit dinspre cort. - Ar trebui să li se impună o oră de stingere, mormăi Rhyme către Sachs, care era întinsă alături de el în pat. - Aș putea să trag în generatorul lor, să știi, îi răspunse ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
propus să trageți niște sfori pentru mine? Să dați niște telefoane la primărie? Amelia nu va afla niciodată. O să îi spun omului meu să își țină gura... Se eschivă. - Da, mi-a spus. Îl știi pe Lon. Muzica se opri. Ropotul de aplauze umpluse noaptea. Urmă vocea maestrului de ceremonii, slabă dar evocatoare. Îi spuse: - Am auzit că ar fi putut să facă toată chestia să dispară. Să îl depășească pe Ramos. - Probabil. Are bătaie lungă. Sachs întrebă: - Și ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
luceau stins ca două săbii nesfârșit de lungi. Uneori se uita în stânga, dar ceața înghițea zarea, și întunericul împreuna cerul cu pământul. Se împiedica de traverse și gâfâia. Pe aici drumul părea mai greu. Când dădu iar în șosea, auzi ropotele râului, aproape, ca niște șoapte stranii... Înainte de a intra în Lunca, la gura drumului spre front, se opri brusc, parcă I-ar fi izbit un pumn în piept. Și în creieri îi zbârnâi întrebarea: " Adică unde mă duc?... Unde?" Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
seară și cu toții credem că merită aplauzele noastre. Spre oroarea mea, David Stronge a continuat să înainteze de-a lungul camerei și m-a luat de talie. Mi-am ridicat capul. Toate privirile erau îndreptate către mine politicos și un ropot de aplauze le însoțea. David Stronge era deja transpirat și emoționat. Era scârbos. —Să mergem afară, îmi șopti familiar la ureche. M-am desprins din strânsoarea lui și am dat paharul de șampanie pe gât. —Vin imediat, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
este doar unul dintre motivele care mă determină să vorbesc despre acele cutremure ale căror cauze sunt deformate ori refuzate din motive construite altfel decât științific. Este vorba, desigur, de influența...”. Pe când rostea aceste cuvinte, s-a pornit un puternic ropot de aplauze și luminile din sală s-au stins, vorbitorul fiind prins într-un vârtej ce-l răsucea amețitor și care a transformat aplauzele în tunete și lumini. Încerca să-și adăpostească ochii de lumina farurilor puternice care-l orbeau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
râsul tipei din față, un râs ciudat și prost plasat, șușotelile vecinei din dreapta, care cocheta cu soțul, ghinionul de a fi prins niște locuri periferice și la mare distanță de scenă (greșeală pe care n-am să o mai fac), ropotele de aplauze care distrugeau fluența replicilor etc. Cum orașul este mic, piesele de teatru sunt (și) niște evenimente mediatice. E preferabil ca lumea să te vadă, iar pentru aceasta cel mai bine este să intri în sală printre ultimii, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se zbate ca o pasăre speriată. Tâmplele și urechile sunt agresate de niște ropote aidoma celor făcute de copitele unui cal în galop. În nici un caz nu se pune problema să plecați până nu vă vede un medic, zice Ciprian. Nu se poate pune problema unei plecări imediate !, adaugă Dragoș. Nici vorbă ! Plec deîndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic, mă tem, ca lucrurile să se termine cu bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scaunul din dreapta ferestrei, de lângă lampadar. — Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana ridică ceva lucios care, În lumina Întreruptă a trenului care, de data aceasta, venea din direcția opusă, se văzu doar o fracțiune de secundă. În ciuda ropotului liniștitor al șirului de vagoane, nu-mi era greu să disting vocea. — De ce nu luați loc? Mi-am cântărit opțiunile. Când, Într-un final, mi-am dat seama că n-aveam nici una, mi-am pierdut și ultima picătură de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment din timp. O feliuță de memorie. Cu o privire otrăvită s-a Îndreptat de spate și a ridicat vocea: — A fost un lucru menit să-ți amitească propriile tale cuvinte, stăpână! Mătușa Banu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
road movie la Dorohoi, iată ce-ar fi trebuit el să scrie. Fraza ajunse la urechile mele ca prin vis, nu mai știam din ce direcție ar fi putut să vină și cine ar fi putut să o pronunțe. Un ropot de aplauze salutară apariția unui nou invitat la acel garden party improvizat. eram însă deja ușor amețit de vin și n-am reușit să-mi dau seama cine putea fi acea persoană, după toate aparențele extrem de competentă în ce privește arta de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
piept, își împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi în ciuda ropotului de aplauze care izbucnise ca la comandă pe cînd Balbo înțepenise în poza marțială, " Un destin tragic nimerit în plină comedie, va pieri neobservat bietul Balbo". Deși nu avea nici un motiv să-l creadă, în general Leonard Bîlbîie nu credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat, încît momentul delicat fu uitat pe dată. Balbo trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă ori mai degrabă era imaginea sa în fața oricărei mulțimi care îl asculta?, începu să cuvînteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt! Pentru că nu trebuie să uitați, dacă nu le oferiți șansa dumneavoastră, ei și-o vor crea. Fără a fi datori nimănui." Cuvintele lui Corvino sunară mai tare, mai metalic decît cele ale lui Balbo și peste toate coborî un ropot de aplauze sincere, de o energie care te putea mobiliza chiar dacă nu aveai nici un amestec. Coriolan Popa își împreună palmele, de parcă s-ar fi rugat, de parcă ar fi vrut să ceară o clipă de îngăduință, toată lumea știa că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pauză dramatică. Fran mai că și-l închipui ducând mâna la ureche, în semn că aștepta ajutor din public. — Woodbury Citizen, pentru modul în care a dat în vileag compania de autobuze Wadey’s. Vocea lui fu acoperită de un ropot de aplauze și Fran aproape că izbucni în râs de ușurare. Era tocmai lucrul de care aveau nevoie. Vestea avea să-l facă pe tatăl ei fericit, în ceea ce era poate ultimul an când l-ar putea încânta astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe mormintele sărace. Și în tăcere deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal: crâșmarul Petrache trecea călare pe roibul străinului. Apoi, după ce se făcu liniște, câțiva fulgi, ca niște flori de vișin, începură să joace peste lăcașurile tăcerii. Florile înghețate se înmulțiră, prinseră a curge potop alb, se așternură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ființa. În neștire se așeză la locul lui, în preajma vitelor, pe maldărul de fân, și sta iar cu ochii la stele; și nici nu simțea răceala nopții care trecea ușor peste fruntea-i fierbinte. La câteva zile după aceasta veniră ropote de ploaie cu întreruperi; pe urmă ca niște pâcle se așezară lungile ploi de toamnă. Zările erau închise de un fel de ziduri cenușii. Dintr-un tavan jos de nouri curgea burniță rece, umezind clădirile, adăposturile vitelor și perdelele pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără. Odată cu vântul s-a îndârjit murmurul ordiei de la Amasia. Crainicii trecuți de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuit să existe și un coș cu flori și așa, ca din partea tuturor celor aflători în acest oraș. Dar nu-i. Probabil, l-or fi luat, cumva, cu ei cei care n-au avut răbdare să asculte finalul concertului. Așa că... Ropotele de aplauze izbucnesc cu și mai multă forță. Dirijorul se-nclină și, la rândul său, își aplaudă orchestra. Instrumentiștii se ridică-n picioare și aplaudă și ei. Poate măiestria dirijorului. Poate înțelegerea și căldura sufletească a publicului, atât cât a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
departe, spre fotoliul din spatele sofalei. A fost o mică înfrângere pentru Kutuzov și o mare victorie pentru Iancu. Cu prezența lui de spirit, însă, Marele Komandir făcu un semn ordonanței și Nanone primi un delicat buchet din violete de Parma. Ropotele de aplauze ale spectatorilor impresionați de acest gest nu mai conteneau. Doamna Ledoulx savura meditativ o fondantă. Soțul ei n-ar fi fost în stare de un astfel de gest. Florile erau o cheltuială enormă pentru el. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Aula Universității „Petre Andrei” din Iași, la Congresul Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost entuziasmați și l‐au privit cu admirație și respect, deși majoritatea lor erau tineri. Să aibă profesorul sănătate
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]