18,520 matches
-
Anghel a început prin a spune că are "sentimentul inutilității discursurilor" rostite acum și în alte ocazii, căci "nu s-a făcut și nu se face nimic". "A apărut la noi un fel de calofilie a discursurilor", zice. Nu e rostul nostru să vorbim frumos, nici să scriem frumos. Rostul nostru este să spunem adevărul". Scriitorii noștri, adaugă Anghel, au aderat sincer la socialism. Ei trebuie, deci, să fie stimați. De unde provin neînțelegerile? Explicația e falsa mitologie despre scriitori, creată chiar
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
inutilității discursurilor" rostite acum și în alte ocazii, căci "nu s-a făcut și nu se face nimic". "A apărut la noi un fel de calofilie a discursurilor", zice. Nu e rostul nostru să vorbim frumos, nici să scriem frumos. Rostul nostru este să spunem adevărul". Scriitorii noștri, adaugă Anghel, au aderat sincer la socialism. Ei trebuie, deci, să fie stimați. De unde provin neînțelegerile? Explicația e falsa mitologie despre scriitori, creată chiar de ei înșiși. E o mitologie romantică, preluată de
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
a datoriei (...), opțiune datată și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică" a "biografiei" mele care e un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și așezată într-o normă personală: voința de ne-putere. De unde și graba cu care refuz acea parte "publică" a "biografiei" mele care e un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
rugat înecatul privindu-mă fix, Înțepenindu-și privirea de sticlă În pieptul meu Chiar acolo unde palpita vie Constelația inimii. - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul Țintuindu-mă cu globii săi oculari De cristal de rocă. Care este rostul Ochilor voștri larg deschiși, Al orbitelor voastre Ca niște cristelnițe. Ce vedeți voi cu ele? M-a întrebat înecatul Privindu-mă fix Cu ochiu-i sticlos și etern, Pe cine scăldați voi acolo?
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
întorc niciodată de Sorana Gurian, Euridice de Petru Dumitriu, Întâlnirea din Pământuri de Marin Preda. Readucerea lor în atenție s-a vrut înscrisă în acțiunea mai largă de revizuiri în care critica noastră se găsește angrenată. Revizuirile au și alt rost decât numai acela de a disloca ierarhii, de a detrona prestigii false ori uzate de o prea lungă invocare. Dislocările, detronările constituie, firește, aspectul cel mai spectaculos al revizuirilor, dar acestea nu pot fi reduse la atât. Revizuirile critice redescoperă
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam ciudată puse stăpânire pe bagajul meu și pe chitanța mea de garanție. Cât ai clipi, făcu rost și de cufărul meu, ducându-se numaidecât să-l ia de la vagonul de bagaje, iar apoi mă urmă până la ieșirea din gară. Aici puse jos geamantanele, își ceru plata și dispăru îndată ce-o primise. Era cazul, acum, să caut
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
străvezie a mîinilor, în cari cînd la una cînd la cealaltă sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylan" (pp. 39-40). Despre asociațiile magice sau religioase (inclusiv satanice: fiara cu șapte capete din Apocalipsă) ale numărului șapte n-are rost să insist acum. O scurtă paranteză despre narator e poate mai utilă aici. Căci la (re)lectură felul cum e spusă povestea, în egală măsură cu substanța ei (simplu spus: ce se întîmplă în ea), modul cum trebuie luată ea
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
-și făcuse studiile secundare la un liceu din Paris și avea o soție „franțuzoaică", s-a îndreptat spre Franța, la Paris. Unde, „din prima clipă", s-a gîndit „ce se putea face pentru țară"1) - dar unde putea găsi un rost, cunoștințe și, bineînțeles, familia matrimonială. în plus, Neagu Djuvara nu era un „oarecare" refugiat român: numele Djuvara (ortografie occidentală!) fusese ilustrat în Franța de un cunoscut anatomist, Ernest Djuvara, iar alt Djuvara, bunicul autorului, avea o sumă de bani depusă
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani inculți de la Dunăre au pronunțat frumoasa limbă latină, stîlcind-o iremediabil? În tăcerea stînjenită care se lăsase, plină totuși de o morbidă curiozitate, nimeni n-ar
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
scrise și tot tacâmul. NU A VENIT NICIODATĂ NIMENI să ia cățeaua aia. La sfatul unei prietene căreia niște câini îi sfâșiaseră, într-o iarnă, geaca și o mușcaseră serios, mi-am cumpărat un spray paralizant. Am încercat să fac rost chiar și de un dispozitiv d-ăla cu ultrasunete, care cică-i alungă. Am nutrit, la un moment dat, chiar și gânduri criminale. Începusem să mă interesez de unde aș putea lua otravă. Nu mai puteam pur și simplu să trăiesc
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
A plânge-i cuminția lor. Dar lucrul cel mai laș în lume, E un bărbat tânguitor. Sunt versuri dintr-un gazel de George Coșbuc, care mi-a plăcut așa de tare când eram mic, încât l-am învățat pe de rost. Se cheamă Lupta Vieții. Vedeți, una dintre mândriile mele în copilărie era că Sigur, am văzut alți copii plângând la școală și mi-aduc aminte că, de fiecare dată, i-am privit oarecum stânjenit. Nu-mi imaginam cum se pot
Apă și sare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82351_a_83676]
-
părului, dar mie mi-a prilejuit reînvățarea unei lecții prețioase: aceea că oamenii nu trebuie judecați după aparente și nici după funcțiile părinților, ci numai și numai după faptele lor. E o lecție pe care o știm cu toții pe de rost când suntem scoși la tablă, dar de care ne facem prea lesne că uităm atunci când îi judecăm pe alții în sinea noastră. Seriozitatea cu care Daciana s-a construit ca politician și ca om în acești ani mie mi-a
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
performante unor oameni care trăiau sub limita sărăciei, am încredere că Apoi apucă-te și implementează acest sistem. De unul singur, împreună cu alți doritori sau în cadrul unei structuri deja existente. N-ai timp? Fă-ți timp. N-ai resurse? Fă rost de resurse. N-ai autoritate? Fă-ți bine treaba și, cu timpul, o să capeți și autoritate. N-ai curaj? Nu crezi că merită? Nu e treaba ta să faci asta? Atunci mergi liniștit înapoi la profilul tău pe Facebook și
După furie, truda by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82367_a_83692]
-
de care am fost o vreme foarte mândru, ca de o tapiserie meșteșugita care dădea sens și culoare micuței garsonierei pe care o luasem în chirie. Apoi am inceput sa resimt apăsarea volumelor ale căror titluri le știam pe de rost, dar ale căror pagini nu le frecventasem cu adevarat niciodată. La 20 de ani mi-am luat o slujbă cu normă întreagă și am avut tot mai puțină vreme să citesc. În fiecare seară în care mă întorceam frânt de la
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
nu se schimbă singure. Și noi, studenții din străinătate atunci când nu ne întoarcem acasă nu ne întoarcem pentru că ne e frică de sistem și pentru că nu credem că îl putem schimba, si pentru că ” vai, ce bine e acolo, nu are rost să te întorci aici” ( pentru că întotdeauna tot Români vom fi și o să ne fie dor dacă nu de mâncarea mamei, atunci de priveliștea de la cascadă Capră pe Transfăgărășan); nu ne mai întoarcem pentru că ne îndrăgostim de oamenii de peste mări și
Modelul american by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82400_a_83725]
-
cei pe care ne-a învățat să judecăm drept, să dăm fiecăruia ce i se cuvine și să ne facem temele. Sunt lecții simple, dar contează enorm să le primești la vârsta potrivită. Dumnezeu s-o țină în lumina! În rostul meu, tu m-ai lăsat uitării Și mă muncesc din rădăcini și sânger. Trimite, Doamne, semnul depărtării, Din când în când, câte un pui de înger, Să bată alb din aripa la lună, Să-mi dea din nou povața ta
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
fără autorizație.” “Bine, si autorizație de unde obțin?” “Asta io n-am de un’ să știu”, încheie solomonic portarul, cu o undă de prietenie și înțelegere în glas. Îl asigur că n-am făcut încă poze și că o să-mi fac rost a doua zi de autorizație. Încerc să aflu de la el ce e cu șantierul, de cât timp durează, dacă e doar o renovare sau și o extindere, dar mă lovesc de acelasi refuz fără drept de apel: “Asta io n-
Începutul și sfârșitul modernismului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82516_a_83841]
-
legătură cu medicul german Alexander Rienhardt, cel care a scris cartea ”Povețele Maicii Sofronia”. Acest medic avea în 1987 o patologie identică - tumoră pulmonară cu metastaze, în ultimul stadiu - diagnosticată și tratată în Germania. Întrerupsese chimioterapia deoarece nu mai avea rost. Stareța mănăstirii Agapia, Maica Sofronia, o femeie de modă veche, educată la Sorbona, l-a vindecat într-un an printr-un regim alimentar, fizic, spiritual extrem de intens și prin remedii . dr Reinhardt și-a publicat cartea despre vindecarea să în
Un tânăr medic are nevoie de ajutorul nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82511_a_83836]
-
more zen. errata: weather=wether Cine vrea o schimbare trebuie să o facă în stilul de viață.E ca si cum te chinui cu nu știu ce dietă și după aceea mănînci până nu mai poți. Cam așa e cu postul. Odată ce-i înțelegi rostul, nu ai cum să nu te schimbi. Sunt de acord cu tine doar patial. Postul nu înseamnă o alimentație substituita și burtă plină cu fasole care stă să crăpe și tocmai de aceea postul adevărat inseamana o pedepsire în mod
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
bineînțeles) care să îi acopere rușinea neimplicarii, s-ar putea să fie o formă fără fond, iar statistică să bată realitatea :)) Elena-Pai tocmai asta zic.Si eu am mai participat,am mai donat.Dar nu-mi dau seama care e rostul monumentului.Nu fiecare vrea să fie recunoscut cumva. super, bravo și sper că faci astain continuare cred că e pt conștientizare. se creează o poveste în jurul ideii și sper ca prinde și se mai implică oamenii. Cred că statuia nu
Inaugurăm Monumentul Voluntarului Necunoscut by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82573_a_83898]
-
cu adevarat niciodată...Care mi-a explicat Universul și mi-a conturat o viziune asupra lumii, așa cum ea deja există în mine, în exerga...Care are o palmă stânga riguros asemenea cu palma mea stângă...Am realizat după aceea că rostul lui în viața mea a fost de a ma “deștepta”...cu infinită tandrețe, de-a mă iubi “mai mult decât este omenește posibil”, de-a mă simți ca fiind “o zurlie” în care s-a regăsit în “proporții devastator de
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
că se chema Poveștile popoarelor sau Povești orientale, pentru că era o colecție de povești chinezești, coreene, indiene, vietnameze etc. L-am citit și recitit de nenumărate ori în anii petrecuți la Lerești. Pe unele le știam pe atunci pe de rost, dar asta nu mă împiedica să le reiau cu la fel de multă plăcere de fiecare dată. În paginile îngălbenite ale acestei cărți am descoperit voluptatea de a citi povești de dragul poveștii, o boală de care sufăr și acum și pe care
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
sprint, ne dureau fălcile, iar ridurile de expresie din jurul gurii și al ochilor își pierduseră elasticitatea și păreau că nu-și vor mai reveni niciodată la normal. Topârceanu e unul dintre poeții mei preferați, în adolescență îl învățăm pe de rost din pură plăcere și mai știu și azi câteva versuri. Articolele lui Pleșu le știam mai dinainte de-a le fi adunat în volum și le-am citit și apoi cu aceeași plăcere. De ascultat, l-am ascultat citind sau
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
acord cu ideile domniei sale, dar nici împotriva. În mare mi s-au părut utopii, nici macar idealuri. Sigur că ar fi frumos că tinerii să prețuiască iubirea și să se sacrifice pentru țară, dar în condițiile actuale nu ar avea nici un rost. Cât despre repetarea ideilor în diverse materiale mi se pare normală. Dânsul crede în ceea ce spune și e firesc să regăsim aceleași idei în spectacole, prelegeri, cărți. Doar totul este ‘one mân show’. Cred că ai descris perfect senzația care
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]