3,147 matches
-
cu rugăciuni către Domnul// schimbă culorile după cum o dor șalele blestematele reume/ nu știi cînd vine rîndul brîndușii/ al măceșelor din tufele cu petale puține/ unde pui indigoul scorușilor verdele iazului” (Miludia croșetează din zori pînă-n seară). Același gust pentru rostirea severă transpare într-o suită de paradoxuri: „cunoașterea lui Dumnezeu/ stă chiar în necunoașterea Lui”; „stînga mea mereu mîna dreaptă a Zeului”; „au plîns la greu precum doar ar fi rîs”. Autoarea își dă în vileag preferințele livrești cu scopul
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
e adoptat un ritm alert, poporan, ochiul citadinului speculează subtilitatea pe care o poate obține din materia ce i se prezintă, urmărește șansele unei caligrafii. Tot mai frecvent accentul cade pe jocul expresiei care se autonomizează (Localisme). Ori intervine o rostire conceptuală, ușor didactică în chip intenționat, ca spre a lămuri lucrurile mai complicate unei conștiințe fruste (În spre 50 de ani). Renunțînd la mărturisirile de primă instanță, Aurel Rău își trece experiențele interioare printr-o grilă estetă, oferindu-ne figuri
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
de către performer fără logică, dar cu abilitate acrobatica, în timp ce ținea pe capul aplecat în diferite poziții un pahar cu apă. Manevrele erau întrerupte de flashuri de lumini și de fragmente de muzică rock și către final au fost acompaniate de rostirea câte unui concept filozofic, care, bineînțeles, cădea în deriziune. Două piese consistente, realizate prin mișcări cu o valoare plastică pregnanta, dar total diferită, au fost cele ale lui Cecilia Lisa Eliceche (Italia/Belgia) și ale lui Thomas Steyaert (Belgia) și
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
șase luni, la capătul căreia, renăscînd prin ajutor chimic dat creierului (providențialele antidepresive din familia Prozacului), Dan Iacob a început o nouă viață: bibliotecar în Piatra-Neamț, cu coordonarea a două cercuri culturale: un atelier de teatru-lectură și un cenaclu de rostire artistică. Cum spune subtitlul cărții, ne aflăm în fața unui jurnal de idei, de dispoziții și lecturi, din care cele mai reușite pagini privesc stările de spirit: sentimentul ratării și haloul de frămîntări născute din el. Din acest motiv, privindu-se
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
lui G. Coșbuc!): copiat și reluat în sute de variante, textul circulă cu versul deformat: „Și, pe brânci, târâș, grăbiș,/ Se strecoară pe furiș”. Nu numai o verificare în ediții argheziene serioase, dar chiar și simpla ascultare a textului în rostirea autorului (înregistrarea circulă pe internet) i-ar putea convinge pe cititori că forma autentic argheziană e, așa cum trebuia să fie, grăpiș.
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
cu oamenii săi și în care face și desface compute”), comput (sau cumpăt) etc. Cum se știe, recuperarea spectaculoasă a distanței dintre cuvintele vechi și cele moderne l-a fascinat pe Noica: unul din capitolele cărții sale Cuvânt împreună despre rostirea românească (1987) are titlul Cumpăt, computer și cumpătul vremii. Istoria verbului a conta este scurtă, dar nu lipsită de interes; iar limitarea sa actuală la unele sensuri abstracte trebuie păstrată, chiar într-un spațiu internaționalizat, în care apropierea (formală, semantică
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
presărată cu tropi paroxistici, care e tipică eseisticii galice. De fapt, gînditorii francezi de după al Doilea Război Mondial au cîteva trăsături care descind toate din același tipar spritual. Mai întîi, e vorba de tonul emfatic, de declamație apodictică care promite rostirea unor adevăruri definitive, cînd de fapt tăria sunetului are menirea de a ridica pulsul unor idei dezamăgitor de comune. În al doilea rînd, folosirea etimologiilor ca paravan de prestigiu menit a ascunde banalitatea gîndurilor și’în al treilea rînd, cultivarea
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
comportă grupurile de adolescenți când sunt constrânși să stea împreună? Tac ce tac, apoi izbucnesc fără motiv în râs, se îmbrâncesc, strigă vorbe disparate. Nu se simt confortabil în societatea tradițională. Începutul unei prietenii nu se mai traduce eventual prin rostirea numelui de buletin și a unei strângeri de mână, ci prin dezvăluirea identității de messenger sau a adresei de skype care permite întâlnirea pe net. Momentul lor de umanizare se petrece în fața computerului. Evoluăm către o lume a siguraticilor conectați
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
stingerea. Trandafirul acoperă totul, e un semn total, integrator, peste ochii închiși sau uimiți, de ceea ce văd deschiși dincolo, roza dantescă, infinitul iubirii. Concilierea, pacea, iertarea - sugestii fine, subtextuale. Univers floral, specii cunoscute de toată lumea, la Baconsky, dar înnobilate de rostirea vrăjită parcă, flori în straturi, solemne, oricum, contemplate în grădină sau poate duse la morminte, cum se obișnuiește de Ziua tuturor defuncților în Ardeal, la 1 noiembrie. Ziua consacrată celor duși dincolo e, de fapt, 2 noiembrie, dar, după apusul
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
pe mâna Floricai Sandu. Profesoara a fost cea care a reușit să îl "demutizeze". Stând ore întregi față în față cu discipolul ei, aceasta îi simțea mișcările feței când pronunța fiecare literă în parte, de unde anume pornea aerul la fiecare rostire. Pe parcursul a doi ani, Vasile a învățat alfabetul, iar în alți patru ani a reușit să învețe toate cuvintele. A urmat gimnaziul și liceul, iar la examenul de bacalaureat a luat nota 9,33. Vasile a urmat și Facultatea de
Portret: Cine este Vasile Adamescu () [Corola-journal/Journalistic/67435_a_68760]
-
unui an prost de J.M. Coetzee este cel mai îndrăzneț ca experiment: o partitură pe trei voci (doar două la început), care în fiecare pagină exprimă păreri, înregistrează fapte și dezvăluie emoții. Se desprinde și povestea care leagă între ele rostirile diferite: un scriitor australian celebru (purtând aceleași inițiale, J.C., ca autorul; proiecție sau alter-ego?) primește oferta unui editor german să participe la scrierea unei cărți - Opinii tranșante, formulându-și părerile în probleme care îl interesează. O fată atrăgătoare, Anya, întâlnită
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
adâncul vreunei cafenele, unde... nu trage curentul. Evocând aceste întâlniri, Kraus realizează și câteva schițe de portret în care-i remarcă ținuta ascetică, traiul modest, orgoliul însingurării, chipul "slab, de țăran, cu ochi mari, albaștri, strălucitori, măcinat de vreme, osos", rostirea sacadată, cu formulări "incisive și precise", însoțită de gesturi expresive, umorul negru, care, totuși, "te încălzește". În 1984, prietenia lor pare a cunoaște un ușor reflux. În ianuarie, lui Kraus i se pare întinerit, " Totuși neobișnuit de distant și de
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark Twain, se cuvine dublată de înțelepciunea de a o folosi cu rezerve. Nu tot ce-ți trece prin cap trebuie să devină, de îndată, rostire cu voce tare. Între oameni sunt mereu lucruri care se tac- din delicatețe, din bun simț, din discreția elementară a conviețuirii, din respect pentru privacy. Nu sunt de partea celor care, de pildă, punând între paranteze opera, aleg să scotocească
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
tăcut și dintotdeauna presimțit / în fiecare din noi? (mărturisire). Dar autoscopia ce ne-o aplicăm n-are cumva la rîndul său o latură dezamăgitoare? Nu conține o cursă? „Conștiința, socotește poetul, este o lamă cu două tăișuri", unul fiind chiar rostirea omenească în care se transpune. Alternativă a indicibilului, limbajul însuși e un compromis cu contingentul, un pact cu „macularea" sau măcar cu „inutilitatea". Un factor ce ne adîncește despărțirea de Întregul divin. Arborii ne oferă o lecție, grafiind „în tăcerea
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
nu există corespondent pentru o idee greșește, căci de fapt nu cuvîntul lipsește, ci ochiul celui care îl poate recunoaște. În plus, fiecare cuvînt aduce la viață entitatea pe care o semnifică. Cînd spui trandafir, înger sau demon, prin chiar rostirea lor în mintea ta se naște ceva: prezența unei imagini și tresărirea unei intenții: vrei să miroși trandafirul sau să atingi îngerul. În schimb, rostind un cuvînt, nu poți niciodată să desființezi entitatea la care se referă cuvîntul. Ceea ce e
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
strălucitoare și voit kitsch. Că umorul negru al autorului este dus mai departe pe scenă, că este dublat de umorul acid al lui Afrim, de ironia lui acută, drastică, acuzatoare, într-un fel. Pe care, uneori, o salvează în simplitatea rostirii absurdului, într-o mișcare ca un zbor fin, care ar putea să-i ridice pe actori și să-i ducă undeva, departe, unde numai complicitatea regizor-actor poate să știe. Formula de cabaret a spectacolului nu exclude transa. Și nici cheia
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
popularitate, mai ales în titulaturi, în care l-a substituit, foarte adesea, pe tradiționalul director. Pe cât de ridicată este frecvența în uz a cuvintelor manager și management, pe atât de instabilă este pronunțarea lor: se oscilează, în continuare, între o rostire mai apropiată de originalul englezesc (cu accentul pe prima silabă și cu litera a pronunțată ca e, respectiv i) și una care reflectă mai mult regulile românești ale corespondenței dintre scris și pronunție (precum și preferința pentru accentul pe penultima silabă
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
va ucide meseria de ziarist. L.T. Adevărul și onestitatea față de dumneavoastră și față de cititori ori față de cei care vă ascultă, luciditatea și discernământul sunt reperele la care nu ezitați să faceți referire, direct sau indirect, în textele literare. Cât costă rostirea pieptișă a adevărului și onestitea față de tine și față de celălalt, fie lector, fie auditor? Care este prețul lucidității? M.V: Prețul lucidității? Să vedem care a fost prețul lucidității în ce mă privește, păstrarea distanței față de toate „ispitele" reușitelor apreciate
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus sau scris. Retranșat în propriile
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
înspre relieful fragil, inconstant, halucinant al imaginarului. Prin versurile sale din această carte, pliate pe elementaritate și pe tonalitățile amintirii elegiace, Eugeniu Nistor își asumă o identitate lirică inconfundabilă și legitimă, definindu-se ca un poet de autentică trăire și rostire.
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
a schimbat însă existența chinuită. E de presupus că moartea sa timpurie, la nici 55 de ani, nu e fără relație cu caracterul ingrat al acesteia. Radu Petrescu era un om scund, cu o înfățișare resignată, oarecum ștearsă, cu o rostire molcomă de parcă ar fi adoptat, cu o ironică bunăvoință, condiția de ins perpetuu marginalizat. Într-o amplă și foarte aplicată cercetare pe care i-o consacră, Nicolae Berindeiu îi oferă următoarea caracterizare: „Devine din ce în ce mai clar că Radu Petrescu își transfigurează
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
teatru și film dar și de muzică clasică, jazz și musical, de astă dată, datorită evoluției sale alături de o dansatoare, l-am putut urmări, într-un cadru și mai larg, în ambele ipostaze, de actor și de dansator. Gestica, privirea, rostirea rezonau profund cu personajul. Puțini actori își pot permite să spună „Eu sunt Dumnezeu”, fără să fie penibili, ci convingând că personajul interpretat credea în ceea ce spune. Tot convingător a fost și atunci când, ghidat de Mălina Andrei, a preluat modulări
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
minții. Un spectacol al culturii autentice. Am stat la Sibiu la cîteva repetiții la Cumnata lui Pantagruel. Mințile mi-au fost luate de nebunia debordantă dintr-o sumă de vise din cea mai fantastică pledoarie pentru forța cuvîntului, în absența rostirii lui pe scenă. Delirul verbal al lui Rabelais se reface din delirul fiecărei povești, din fiecare scenă, din ritmurile îndrăcite ale mișcărilor, din sonorități ce vin din foșnetul unor pași, al sutelor de furculițe prăvălite din cer, din mugetul unui
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
depinde de locul în care și de forța cu care „ciupești” corzile, căci universul este o simfonie care acceptă oricâte orchestrări. O știa și Rilke: „Lucrurile-s trupuri de viori, / în care întunericul vibrează”. Dar și Saussure, după care vorbirea/rostirea (parole) „execută” limba (langue), așa cum muzicianul execută o partitură. Realitatea poate fi interpretată în infinite moduri, nu există o adevărată realitate, ci doar una dependentă de modelul avansat la un moment dat. Tot ce știm este o rețea de imagini
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
De la un capăt la celălalt, Caietele (amestec de jurnal, memorii, eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de copil, fascinația cuvintelor. Fără îndoială, poate fi fructuoasă o stare de veghe în fața limbii, o conștientizare repetată a faptului că dincolo de rostirea simplă și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]