5,386 matches
-
o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-are nici o obligație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare specialistă în descifrarea viselor de noapte, să nu te îmbolnăvești, că așa visai eu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în gol tăvălugul, Alexe își va regrupa forțele și va porni cu precizie către ea. Ce anume, mă, nu se poate? Ceru el cu fermitate o precizare. Și cum femeia nu-i răspunse, continuă: Înțeleg ca atunci când cineva face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana, căreia îi interzisese s-o mai viziteze acasă, o văzu oscilând între cei patru pereți ai camerei, nehotărâtă parcă, s-o apuce la dreapta sau la stânga. Și mai departe, mai departe? se întrebă Carmina. Fana? întrerupse Sidonia tăcerea și roti țigara în suportul de alamă ca să-i curețe bine scrumul, își îngustă și mai mult ochii și mănunchiul de riduri să mută în jurul orbitelor, Fana s-a măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brațul abia atingând-o cu vârful degetelor. Știu, i-a răspuns Carmina și i-a zâmbit încrezătoare, să fiu foarte atentă. E vreun complot organizat împotriva mea, s-a alertat Ovidiu, privindu-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este foarte îngrijorată în privința Fanei, asta-i. Ei, a scuturat mâna a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui de a participa la sărbătorirea mirilor se dovedise hibridă, dar era de apreciat bunăvoința de care dădea dovadă. Uneori Carmina se gândea cu uimire la existența lui atât de puțin cunoscută, la universul mic sau uriaș, prin care se rotea neștiut de cei prezenți în casa aceea, apărat de atitudinea Sidoniei care-l credea terminat și-l ignora, gustând în felul lui, ascuns după pavăza oferită de soția sa, din nesperata libertate a celui neluat în seamă. Și dacă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noptieră, a privit pe fereastră în curte, a rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o la nas s-o miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-l copie. Avea un sistem vechi de a copia o broderie care pe ea o uimea și o umilea deopotrivă. Așeza pe broderie o coală de hârtie, lua o lingură, îi plimba căușul pe la rădăcina părului apoi presa și rotea peste model, iarăși freca căpușul lingurii la rădăcina părului și iar presa asupra lucrăturii, până când, pe hârtie, încet, încet se imprima desenul, grăsimea luată din păr pe căușul lingurii trasa formele mai bombate ale broderiei, ale lănțișoarelor de legătură, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează mai departe cu degetele ceafa, coboară spre gât, spre vertebre, își rotește degetele încet, încet, îi percepe porii curați, știe că fiecare por are o mică, invizibilă deschidere către exterior prin care se elimină parte dintre substanțele nefolositoare din celule, deșeurile dizolvate în dramul de soluție acidă, propulsat dinăuntru către exterior, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu s-ar fi aflat acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp, am acoperit locul de unde ieșise. Pasă rea descoperi însă o altă scorbură mai sus și intră în ea. În clipa aceea, a apărut lângă mine Ideea. Îmi zise: Ce-ar fi să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mănuși de puf alb; a pictat cerul cu nori de leșie; a oprit soarele să mai privească pământul; ape înghețate de cristal; covorul argintiu scânteind în mii de luminițe; copacii cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-a prinsele; îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; totul e îmbrăcat în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pentru mine e ca și când toți ceilalți ar fi ieșit și ne-ar fi lăsat pe mine și pe Ian de capul nostru. Scout încuviință ușor, uitându-se la foc fără să spună nimic. Mi-am închipuit șase miliarde de oameni rotindu-se încet prin spațiu, o sumedenie de stele mici pe cerul unei planete aproape pustii. O dâră vaporoasă de fantome. 21 Aha... Stăteam întins pe spate și mă uitam în sus. Cerul nopții aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care Primul Eric Sanderson mi-o trimisese cu atâta timp în urmă, cea care deschisese ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
păreau acum să fie toate lumini pâlpâitoare și nejustificate salturi de logică - idei deformate și contorsionate de ne-simțul care trăiește la hotarul somnului. Dar apoi, poate că mai era ceva la locul acela; poate că acolo plonjează și se rotesc păsările albe ale adevărului, cele întrevăzute cu coada ochiului, fâșii mici de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului și-a posibilității care le distruge în orice altă parte. Cum? Păsări albe? Trezește-te, Eric. M-am frecat fața cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai podelei de ciment. Numai că nu eram tocmai singur, nu-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic din toate astea nu-ți afectează prea mult rutina. De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile lui Ian se roti ca să mă asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lejer în apă. A scăpat? Scout se uită la mine și își dădu ochii peste cap. Ceva nu e în ordine. Ne-am întors amândoi spre doctor. Firul atârna liber în apă, netrădând nimic. Scout își împleti brațele și Fidorous roti de mânerul mulinetei de câteva ori, de încercare. De data asta nu i se opuse nimic de sub apă. Doctorul roti mulineta mai repede, până când capătul retezat al firului ieși picurând din apă. Desprinse undița din stativ și trase tot firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ordine. Ne-am întors amândoi spre doctor. Firul atârna liber în apă, netrădând nimic. Scout își împleti brațele și Fidorous roti de mânerul mulinetei de câteva ori, de încercare. De data asta nu i se opuse nimic de sub apă. Doctorul roti mulineta mai repede, până când capătul retezat al firului ieși picurând din apă. Desprinse undița din stativ și trase tot firul afară. — Uite... cablu de mare rezistență și l-a tăiat ca pe brânză. Halal pește-ventuză! Scout luă firul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub apă când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ne spui o poezie. Dar, mai Întîi, ia adu tu zilnicul sé-ți pun un 5! Oricît n-ai privi la harté Globul cît nu l-ai roți Așa țaré minunaté Că la noi nu vei gési. Dar cum de se rotește pémîntul? Lasé cé de rotit se rotește el, gîndea Șasa. O fi știind ei de ce se rotește. Numai el nu stia, dar ei cred cé o știu. Dar lasé cé se rotește el, chiar dacé nici asta nu o prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai Întîi, ia adu tu zilnicul sé-ți pun un 5! Oricît n-ai privi la harté Globul cît nu l-ai roți Așa țaré minunaté Că la noi nu vei gési. Dar cum de se rotește pémîntul? Lasé cé de rotit se rotește el, gîndea Șasa. O fi știind ei de ce se rotește. Numai el nu stia, dar ei cred cé o știu. Dar lasé cé se rotește el, chiar dacé nici asta nu o prea credea Șasa. Dar cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ia adu tu zilnicul sé-ți pun un 5! Oricît n-ai privi la harté Globul cît nu l-ai roți Așa țaré minunaté Că la noi nu vei gési. Dar cum de se rotește pémîntul? Lasé cé de rotit se rotește el, gîndea Șasa. O fi știind ei de ce se rotește. Numai el nu stia, dar ei cred cé o știu. Dar lasé cé se rotește el, chiar dacé nici asta nu o prea credea Șasa. Dar cînd se rotește? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ai privi la harté Globul cît nu l-ai roți Așa țaré minunaté Că la noi nu vei gési. Dar cum de se rotește pémîntul? Lasé cé de rotit se rotește el, gîndea Șasa. O fi știind ei de ce se rotește. Numai el nu stia, dar ei cred cé o știu. Dar lasé cé se rotește el, chiar dacé nici asta nu o prea credea Șasa. Dar cînd se rotește? Asta nu-l lésa În pace pe Șasa. În timpul zilei, dacé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]