1,741 matches
-
oară. Unghiul literei nu se mai văzu, amândoi formam acum o linie dreaptă în cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși în unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pământului, și-n clipa aceea devenirăm nesfârșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei cărți, au trecut aproape cinci decenii de atunci, aș vrea să-i spun - distanța în timp este enormă - că totul se află la vedere, că între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi ochiul, așa că trebuia să privesc chiorâș ca să văd, și mai bine nu mă gândeam la ce pățiseră coastele mele. Îndepărtând orice gând, m-am concentrat cu totul asupra unui strop de agresivitate și i-am dat un șut prin rotire, care a ajuns fix deasupra genunchiului drept, dându-l într-o parte în timp ce glezna mea dreaptă s-a întors spre spatele gleznei lui drepte, aruncând-o în cealaltă direcție, forțându-l să cadă pentru a nu-și rupe încheietura genunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu tufe de trandafiri. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se strecoare de sub mașină și, cu brațele în șold, privea nedumerit isprava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
revederea - dincolo de bășcălia din cuvinte - îmi dă senzația fizică a timpului care trece, tot trece. Tot mai mult sunt convins că viața - nu numai a mea, poate eu doar gândesc mai mult asupra acestei „teme“ - este ca un fel de rotire în cercuri tot mai închise, mai strânse unul într-altul. Un fel de elipsă, care tot se învârte, închizându-se, după ce aceeași elipsă s-a deschis învârtindu-se. Nu știu unde este punctul în care elipsa se răsucește, se întoarce. Momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din moment ce tot se urca o dată Într-un automobil, voia să fie cel puțin un Studebaker. Ne-a luat un sfert de oră pînă am găsit un vehicul pe placul lui, pe care Fermín se puse să-l oprească cu largi rotiri de brațe. Fermín insistă să călătorească pe locul din față, ceea ce Îi oferi prilejul să se angajeze Într-o discuție cu șoferul pe seama aurului de la Moscova și a lui Iosif Stalin, care era idolul și ghidul său spiritual de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uimire, nu-i venea să creadă că vărul său îi spusese așa cu intenția de a o jigni, dar rămase calmă și-i răspunse cu mândrie și demnitate: Mai bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire pe călcâie, așa cum învățase ea la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
deși eu n-am recunoscut decât câteva dintre ele. Nicole Richie. Karenna Gore Schiff. Natalie Portman. Gisele Bundchen. Kate și Andy Spade. Bret Easton Ellis. Rande Gerber. Toată distribuția și echipa de la Totul despre sex. Aprobare, oftat, zâmbet, murmur, clătinare, rotire. Așa au ținut-o aproape trei ore și când au terminat de dezbătut meritele și lipsurile fiecărei persoane - ce contribuție poate aduce fiecare petrecerii și deci, câtă publicitate sau, dimpotrivă, ce neajunsuri pot genera - eram mai epuizată decât la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a curelei de la mâner. Mexicanii rămaseră cu gurile căscate. Buzz îi abordă imediat, înainte s-apuce măcar să le închidă: — Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Erau și ei prin găștile de-aici. Băgați mare și vă mai arăt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deschidă fereastra. Își dădu seama că nu are destulă putere pentru asta. Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un cot. Dar trebuia să termine ce Începuse. Nu exista altă șansă. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rațiune nu-i poți argumenta nimic. Ți-am zis că dintre aceștia se recrutează conducătorii. Ce facem cu nerodul pe care nu-l poți înlătura? - Pentru omenire nu există decît un sens unic căci, prin ordine a fost creat universul. Rotirea acestuia e strungul care, din haos, scoate, sub dalta întîmplării, nebuni și regi, pioni sau dame. - Uiți de Meșterul Strungar... - Nu există. Datorită slabei sale imaginații, omul a parcelat spațiul și timpul cărora le-a dăruit un început și un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să Învârtă, până se Încingea, manivela și să strige În microfon: „Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un târziu aia răspundea totuși, cu toate că știa bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog!”. Vieru, iute, ca să nu-i taie legătura, urla de se-auzea până la drum: „Coană Marițo, futu-te-n cur!”. De atunci Îmi poartă centralista o râcă statornică, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui Gululu - un fel de nepot al nemuritorului Daie Gulu - adunase de pe pielea gingașă a lui Ectoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră, În rotirea lor, zalele dintre ele. Își acoperi iară urechile cu palmele. Pe Florea Cucu vifornița Îl Împingea de la spate, grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chinuri grele, cu țipăt, născutu‐ne‐au. Plânsetul le‐ ai dat, ca limbă a bucuriei, și dorul, sunet al zilelor mari . În leagăn mic legănatu‐ne‐au gânguritul, ah, legănate și ele de tine cu cerești, secrete mișcări, sub mute rotiri, aceleași de secole‐ntregi. Trecerea‐i drumul spre tine. Moartea - o formă a înțelegerii noastre. Ci singură strigând mereu după mine, mama s‐ a stins, acolo, sub stelele reci. Suflarea ei era dată, ah ! mai departe. Însă în mine, cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
erʺ a Universității Iași, 1970.„ Nesomnul patrieiʺ plachetă de versuri și „Corăbii în septembrieʺ, proză scurtă, sunt primele volume, ultimul citat premiat la concursul Editurii Junimea din Iași 1984. De atunci, numărul volumelor sale a proliferat. A MURI E DOAR ROTIRE... Bine‐mi e și cald în astă zi de august, cu nevastă lângă mine, și cu pace; n‐ are moartea ce‐mi mai face, n‐ are boala cum pătrunde să‐mi dividă viața‐ n runde, să mă lupt cu taur
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cum pătrunde să‐mi dividă viața‐ n runde, să mă lupt cu taur‐ping, zăbrelit de mortul ring; închid ochii pe chindie și‐ ascult vântul cum adie șoapte de eternitate; strigă luna să‐ mi arate c‐ a muri e doar rotire... Draga mea‐ i cu două fire ‐ncărunțite peste tâmple; s‐ ar putea ca să se‐ntâmple brațele să nu ne‐ adune: asta doar puține lune, pân‐ am crește în tulpine, eu în ea, și ea în mine... Ea în mine, eu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se în asocieri noi. „A luat scrisoarea? Parcă a luat scrisoarea, profesorul...“ Dacă țineai neapărat, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devenim reali. Un leșin, realul, atât. Ne agățăm, cu ultimele puteri, beatificăm hazardul, doar doar, poate poate. Nimic, nimic nu durează, nimic. Receptorul lăsat alături, pe masă. Cu dreapta formează numărul, codul surdomut. În stânga, ține mărul. A treizeci și noua rotire a discului. Sună, sună soneria purgatoriului, sună subțire, perforând pereții de sticlă verzuie, suprapuși, bariere sticloase, pe care cresc jerbe imense de putregai și fosfor. Nimeni, nimeni nu vrea să-și întrerupă somnul, hibernarea. Nimeni nu vrea să-și recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sa zi de libertate, și-a petrecut douăsprezece ceasuri așezat pe patul copilei, privind-o cum se leagănă în balansoar și ascultând-o cum striga alternativ „bucurați-vă“ și „jeliți“ în timp ce urmărea limba mică a ceasului deșteptător de pe noptieră în rotirea ei lentă. „Bucurați-vă! striga ea. Bucurați-vă pentru cei zece care se nasc, care se vor naște, care s-au născut la fiecare patruzeci și una de secunde. Bucurați-vă pentru ei și nu vă opriți. Bucurați-vă neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acela care evocă tumultul lent și chinuitor al indigestiei, o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul meu otrăvit era în stop cardiac. Cred că nu mai avem benzină, a zis Tom. Era singura concluzie logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tu, cu același nume, cu aceeași iubire-n priviri. Simți și tu și știu și eu că dacă eu te iubesc, nu vei muri niciodată. Ce ușor e să fii fericit!... Într-o zbatere lucioasă de aripi, într-o ultimă rotire, ochii mi s-au pierdut în noapte, lăsându mă pe mine-n urma lor și vocea blândă a mamei șoptindu-mi la ureche: „Trezește-te draga mea, s-a făcut dimineață!”
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi putut să vadă. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]