KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea unora, cunoașterea încă mai înseamnă putere. Îi spun că habar n-am. Capitolul 30 Mona mă ține de braț. Ține în mână o broșură lucioasă, pe care mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă, de lângă familiile cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă de pe trotuar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de poliție. Încă un mântuitor care mi-a luat urma. Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Îmi închid pagerul. Și, uitându-se la Mona cum țipă, Helen zice: — Vești proaste? Nimic important, zic. Cocoțată pe tocurile ei roz, Helen țopăie prin noroi și rumeguș, pășind peste cablurile negre. Îi întind mâna și-i zic: — Ține-te. Și se prinde de mine. Și eu nu-i mai dau drumul. Și nu pare s-o deranjeze. Și mergem ținându-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Urmează numărul de mobil al lui Stridie. Apoi zic: Helen, de ce-a trebuit să-i spui de chestiile astea? Helen se uită la anunțul din ziar. Îl strivește în noroi cu pantoful roz, zicând: — Din același motiv pentru care nu l-am omorât. Putea să fie foarte simpatic când voia. Alături de anunț, mânjită de noroi, stă fotografia unui alt top-model mort. Privind în sus către tiribombă, un cerc de tuburi fluorescente roșii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii lui Dumnezeu. Privind în jos spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Ceva monumente. Să ne distrăm și noi, să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame. Mona împăturește smocurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen. Și Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame. Mona împăturește smocurile de păr roz și castaniu în pagina cu scrisul în spirală. Chiar nu vreau ca ea să facă aceleași greșeli pe care le-am făcut eu, îi zic Monei. De când eram de vârsta ei, îi zic, privind-o în oglindă, n-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu a mai zis o vorbă bună de la bâlci încoace. Stația de interceptare înșiră unul după altul codurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
săptămâni am trecut cu mașina pe lângă casa lor. Îi zic că i-am văzut pe el și pe mama lucrând în curte. Eram parcat mai încolo, pe stradă, sub un cireș înflorit... mașina mea, mașina lui Helen, acoperită de petale roz. Arătau bine, zic, și el, și mami. Îi spun că și mie mi-a fost dor de el. Și eu îl iubesc. Eu sunt bine, îi zic. Nu știu ce să fac, zic. Dar o să fie bine, zic. Apoi tac și ascult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ziar pe o pagină întreagă. Toată ziua am stat ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are ceaslovul sub braț. Cu paginile pline de pete roz și purpurii. Îl deschide și-mi arată o vrajă, cu cuvintele englezești scrise cu negru sub păsăreasca originalului. — Zi-o, zice. Vraja? — Citește-o cu voce tare, zice. Pentru ce e? întreb. Și Helen zice: — Să ai grijă la candelabru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mă caută poliția. Nu știu ce să fac mai departe. Întinzând mâna, Helen zice: — Uite! Și mă prind de ea. Și nu-i mai dă drumul. Și ne sărutăm. Și e bine. Și Helen zice: — Deocamdată poți să stai aici. Cu unghia roz, dă un bobârnac într-o bilă învăpăiată de sticlă, tăiată în fațete care împrăștie lumina într-o mie de direcții. Zice: — De-acum putem să facem orice. Orice, zice. Ne sărutăm, și, cu degetele de la picioare, îmi dă jos șosetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
sub brațe, e plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și ea zice: — În weekendul ăsta nu. Ce-ar fi să iau bilete la un concert? zic. Și Helen dă din mână înspre mine și zice: — Fă ce vrei. Perfect, zic. Deci ieșim împreună. Helen își înfige pixul în părul roz de după ureche. Deschide altă carte și o pune peste cartea ebraică. Își ține semn cu un deget într-un dicționar, ridică privirea și zice: — Nu că nu mi-ar plăcea de tine, dar acum sunt foarte, foarte ocupată. În ceaslovul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cambrat, cu pernițe la umeri, la hainele de păpușă cu nasturi enormi de topaz, la fusta scurtă, Mona zice: — Nu mă întreba cum de s-a putut întâmpla așa ceva. Își ridică în dreptul ochilor mâinile cu unghii negre date cu ojă roz și cu vârfurile albe. — Te rog să-i spunei doamnei Boyle că nu-mi convine deloc că mi-a răpit corpul și mi-a făcut o asemenea porcărie. Arată spre balonul țeapăn de păr, spre obrajii fardați și spre rujul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și cu vârfurile albe. — Te rog să-i spunei doamnei Boyle că nu-mi convine deloc că mi-a răpit corpul și mi-a făcut o asemenea porcărie. Arată spre balonul țeapăn de păr, spre obrajii fardați și spre rujul roz de pe buze și zice: — Pur și simplu mi-a fost violat look-ul! Trântește capota portbagajului cu unghiile ei roz. Arătând spre cămașa mea, zice: — Văd că întâlnirea cu amicul dumneavoastră a fost cam sângeroasă. Petele roșii sunt de chili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
om. Tatuajul cu pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus că era supărată. Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită din poșetă. E o pagină din ceaslov, pagina cu numele meu, și mi-o întinde, zicând: — Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă mort, zice Mona. Am impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox. Își lipește obrajii de dulăpior. Pantofii mei plesnesc și zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile geamului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem pe-a dreaptă, Mona e cu prostia, zice Stridie. În după-amiaza asta, zice Stridie cu vocea lui Helen, Mona s-a trezit într-un salon cosmetic unde îi făceau unghiile cu ojă roz.. S-a dus la birou val-vârtej, zice, și a găsit-o pe doamna Boyle cu capul căzut pe birou, într-un fel de comă. Helen se scutură într-un spasm și se apucă cu mâinile de burtă. Zice: — Doamna Boyle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul de la cabinetul unde lucra doctorul său. — Centrul de Sănătate Grove, îl întâmpină suav o voce feminină la celălalt capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea ochii înlăcrimați? De unde tensiunea asta care-l copleșea? I se părea că are gleznele pline cu apă; dacă își apăsa carnea, aceasta se făcea albă, înconjurată de un cearcăn roz. De fiecare dată când le privise, buzele vaginului erau despărțite, ca o analogie a stării lui de spirit. Bull nu-și putea lua gândul de la intrări și căi de acces. Văzând o fereastră spartă în drumul său fără țintă, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
în situația aceea nefericită. Undeva, în marea societate pluralistă, trebuia să existe un grup de întrajutorare pentru oamenii ca el, un soi de Vaginele Anonime. Bull nu le observa pe curve, dar ele îl observau pe el. Îmbrăcate cu fuste roz microscopice și urcate pe tocuri de PVC, îndurau frigul și evaluau valoarea comercială a tuturor trecătorilor de sex masculin. Bull arăta ca un potențial John. În definitiv, lacrimile sale puteau să fie doar un semn de remușcare, de vinovăție înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

doresc să aibă mai mulți. Jucăriile de lut din ținutul Xun sunt realizate manual, de regulă, și crestate cu bețișoare. Decorarea în culori diferite se face după uscarea în aer liber. Culoarea de fond este negrul, pe care se aplică roz, galben, verde deschis și alb. Acest tip de jucării păstrează atât coloritul, cât și formele străvechi moștenite. Majoritatea jucăriilor de lut din ținutul Xun sunt fluiere cu imagini de păsări, animale și figuri umane. Cea mai reprezentativă realizare este o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]