1,948 matches
-
familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din instinct, aceeași pornire europeană de a segmenta lumea, de a repartiza și ordona spațiul. Fiecare familie are un mic teritoriu rozaliu desenat pe harta gării din Amritsar. Par morți de foame și vrednici de plâns. Copiii atârnă de gâtul mamelor cu buzele strânse, ale căror fețe posomorâte sunt expresia înfrângerii, a disperării, supuse efectelor deshidratării de zile întregi, într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o femeie sensibilă și că știe totul despre misiunea lui secretă. Nu trebuie să-și facă probleme, pentru că ea îi va păstra secretul. Apoi își desface bluza, expunându-și sânii. Atinge-mă, Chandra, oftează ea. Puneți buzele pe aceste aureole rozalii. Bobby, ale cărui gânduri sunt doar la sălile de judecată și la jurații îmbrăcați în alb, îi spune că a făcut un jurământ. Ce fel de jurământ? întreabă ea. Mi se pare că aud pe cineva venind, minte el. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știe că este locul unde indienii nu sunt acceptați decât ca servitori. Când este vorba de biliard, această regulă neoficială se aplică foarte strict. Îndreptându-se din hol spre sala de joc, Bobby este întâmpinat de o mare de fețe rozalii; sunt bărbați aproape beți, doar în cămăși, dând indicații, cu tacurile în mână, însemnându-și punctele, lovind bilele cu mare viteză. Sunt englezi care se relaxează, aruncându-și toate frustrările și îngrijorarea pe care le-o provoacă India, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit bunătățile și udătura. Damigeana era Întreagă, atâta doar că din pricina zbuciumului, vinul cel roșu făcuse spre dop o spumă rozalie. Câteva minute, până am rânduit toate la mijloc ca să ne putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar de câtăva vreme În Satul cu Sfinți. Oamenii Îl aleseseră pentru că se arătase curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le cânte pe de-a moaca la oameni când o să-i chemi să te aleagă. Ce zici?” Viitorul Primar clătină din imensa căpățână de guzgan pe care o purta pe umeri, Își mângâie mustățile lungi și lucioase, Își umezi râtul rozaliu: „Ești șmecher, da’ nu mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că vede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zăpada Înaltă și groasă, Însă nu simțiseră nicidecum răceala. Ba chiar, Într-un timp, maestrul Foiște Își scosese din nămete o labă a piciorului goală și i-o arătase cu Încântare lui Repetentu, lăudându-i desăvârșita curățenie, căldura și culoarea rozalie. Repetentu se făcuse a nu auzi exclamațiile vesele ale maestrului și continuase să Înoate prin zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, stareț pentru o perioadă de 26 ani a fost părintele Arhimandrit Mitrofan Băltuță. El s-a născut la 18 iulie 1927, în satul Nicolae Bălcescu, comuna Flămânzi, județul Botoșani, din părinții Rozalia și Vasile care erau agricultori. La botez a primit numele Mihai. De copil a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a trecut prin toate ascultările monahale. A lucrat un timp la tipografia mănăstirii. În anul 1949 a fost tuns în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la o adică, pe parale bune ministrei Elenei Udrea când se mai duce să doneze amărâților soartei, pantofi cu toc cui, sau poșete. Cred că merită aici amintit, și nu în ultimul rând, imensul sacrificiu material, făcut de acel șobolănel rozaliu, Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, mătrășit pe motive politice, care deși are o avere estimată în Top 300 Capital, la 70 de milioane de euro, (adică peste trei mii de miliarde de lei vechi), a donat în luna octombrie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am vrut să-ți spun. Mi-a fost jenă. — Tu și Jean-Paul făceați sex ? — Da ! Își drege glasul. Făceam sex pasional... violent... animalic. Ceva nu e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
modă. Port o uniformă decolorată gri și o curea. Când ies, toată lumea se întoarce spre mine și, deodată, bărbații încep să vorbească despre cer. Culoarea lui. Un pepene cu un strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E o tăcere bruscă. Mao încearcă să-și ascundă imensa bucurie. Îi zice miresei: Alune! Mireasa începe să-i servească pe oaspeți cu un coș de alune. Musafirii îl roagă pe mire să le ofere sfaturi despre dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ce? De chist sau de realitate? Este întâmpinată de oameni de la Biroul pentru Relații Externe din Moscova. Agenți cu nasul precum cartofii roșii o tratează de parcă ar fi concubina părăsită a lui Mao. Cu ei este interpretul, o chinezoaică scundă, rozalie în obraji. E înfofolită într-un palton breumarin în stil Lenin și se mișcă precum un trianglu uriaș. După ce iese din gară, Doamna Mao e bătută de vântul aspru. Aerul Siberiei vă salută! zice un nas roșu. Tovarășului Stalin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încât a reușit sè le substituie realitèții însèși fèrè că, în urma acestui transplant ontologic sè aparè reacții adverse sau contradictorii, Nu, America n-a fost descoperitè de europeni, America a fost inventatè pentru americani! I’m coming! Zorii erei post-nucleare, rozalii, ca orice început de lume, se aratè voioși la orizont, dar, pânè atunci, Matei, cu degetul încordat pe butonul nuclear, așteaptè, XXX De revelion i-am promis Ioanei cè voi merge cu ea la cabană vèrului ei de lângè lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește-i, Doamne, pe Ion, Constantin, Rozalia, Ivana, Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu Jenny. Deocamdată totul mersese conform planului. —E grozavă, a spus Nick indicând cu furculița friptura aproape în sânge din care mâncase deja jumătate. La tine cum e? Susan a înțepat una dintre bucățelele de miel, urmărind cum din carnea rozalie se scurgea sucul de un roșu întunecat. Nu e deloc rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută la spate. —Mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, a zis Susan zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mult. — Devon Îl cheamă. Da, e a lui Derek. Seamănă deja cu tatăl lui. Janice Întinse mâna ca să-l potolească, dar Devon, plin de avânt, o ignoră. Unghiile ei erau lungi și date cu lac de unghii transparent și ușor rozaliu. — Atunci, sunt sigură că ai auzit de cele petrecute la sală, am spus. Anume, că Linda a fost ucisă. — Mi-a zis Derek, se Încruntă ea, apoi mă măsură din ochi și adăugă cu sinceritate: Ar trebui să fiu tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu e de mine, apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te vei obișnui, trebuie să încerci, iar ea oftează, ochii îi sunt roșii din pricina efortului, fața îi este rozalie și moale, ca halatul pe care îl poartă, îmi amintește de o floare pe care o văzusem odată, o floare asemenea unui om. Dar de unde să știu eu dacă acesta este începutul sau sfârșitul, izbucnește ea dintr-odată, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
motive greșite, ai încercat să îți rezolvi problemele prin intermediul ei, ai încercat să te ajuți pe tine, nu pe ea. Privesc șocată spre decolteul surprinzător al rochiei sale, care stă exact în fața ochilor mei, alb de tot, brațul ei este rozaliu, acoperit de pistrui, ca de bebeluș, o piele care îmbătrânise ascunsă, fără a vedea lumina soarelui, complet diferită de pielea aspră a palmelor sale, apoi cu voce spartă, spun, chiar dacă ai dreptate, tot nu are voie să renunțe la copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de treabă, surioară, i-am spus. Cu asta Îți datorez trei sticle. — Două, spuse ea. Cealaltă a fost cadou. Pe masă, lîngă mașina mea de scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu margini albe și, din cînd În cînd, cîte un tovarăș se-ntindea Își tăia o felie cu briceagul, după care se-ntorcea la barbut. Îmi tăiai și eu o felie. — Tu urmezi la baie, i-am spus lui Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la recepție, iar el se ridică și ne chemă liftul. ApăsĂ pe buton și liftul coborî. Înăuntru era un bărbat care purta o haină scurtă din blană creață de oaie, cu blana-n interior, și care avea fața și chelia rozalii și o expresie furioasă În priviri. Ținea șase sticle de șampanie la subsuori și În mîini și ne spuse: — Ce dracu’ v-a apucat să chemați liftu’? — De o oră te plimbi cu el, Îi spuse portarul. — N-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]