1,007 matches
-
pot lua bogăția, dimpotrivă, o fac și mai mare. Pricina este Dumnezeu, Care locuiește în sufletele lor, în astfel de suflete. Iar pe Dumnezeu e cu neputință săL învingă cel ce se luptă cu El, ci trebuie neapărat să plece rușinat și să fie biruit cu rușine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Iulian, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 481) „Harul lui Dumnezeu era alături de atlet, îl
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căutau cu orice chip să nimicească credința din sufletul lor, dar n-au reușit; dimpotrivă, au plecat rușinați. Cu cât creștinii erau tăiați în număr mai mare, cu atât credința creștea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfânta mare Muceniță Drosida și despre aducerea aminte de moarte, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ljubica Raichici Scriu sârbește în limba română. Mai grav. Slovele mele neverosimile, pravoslavnice și-au pierdut instinctul vital. La Sfântul Andrei, ocrotitorul neamului românesc, nu se duc, rușinate, ca orice turmă rătăcită... La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate dar nu se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se află... Pilat, îmi dau seama, se spală pe mâini, insistent, de 2000 de ani, apa însă
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
Preda, Faulkner, Țvetaeva îl fascinează pe autorul "Scenelor..." nu prin ceea ce e știut, comentat în legătură cu opera și cu personalitatea lor, ci prin ceea ce biografii și bibliografii lor nu vor putea cunoaște niciodată, "orele slabe ale geniului creator, fazele sale de rușinată neputință", secretul din "zonele amorfe", "de tăcere, de gol și de disperare", "orele de spaimă împietrită", neconsemnate nicăieri. Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
însoțit prima noastră întâlnire, că nu mi-a sfâșiat corpul, că nu am țipat, că am fost tăcute amândouă, iar eu am zâmbit mereu. Vechea și nevindecata mea angoasă pare să fi luat o pauză. Frica de moarte e cam rușinată și retrasă în bârlog, nu doar că n-am decedat, dar am adus o ființă nouă pe lume. E ca și cum edificiul scheletului meu psihic s-ar fi prăbușit, atunci pe drum, și acum se reconstruiește, cu alte unghiuri, cu arcuri
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
că era doar un intrus acolo. Se afla la jumătatea drumului spre ușă când simți privirea femeii ațintită asupra lui. - Domnule colonel, mormăi el, vă mulțumesc pentru onoarea... Glasul său suna dezgustător chiar și pentru propriile-i urechi. Se întrerupse, rușinat. Îl inundă un val de nesiguranță, nevenindu-i să creadă că așa ceva i se întâmplase tocmai lui. Aruncă femeii o privire ca și cum, timp de o clipă, i-ar fi pus la îndoială identitatea. Medlon vorbi în același moment. - Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nesigur: "N-am de gând să mă fac de râs. Eu unul... " "Clark Fara..." - clipi ecranul. "Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici cea mai mică atenție. Rușinat, se strecură de-a curmezișul sălii până la locul unde b gloată de bărbați asalta un coridor dincolo de ușă. Liniștea ce domnea pe acel coridor era aproape la fel de copleșitoare ca și zgomotul căruia îi luase locul. Era greu să se concentreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
inima îi zvâcni în piept; îi dădură lacrimile. Se șterse la ochi cu dosul mâinii ca să mai poată vedea ceva în jur, își aminti de tatăl lui Creel care murise de mult și păși mai departe, fără să se simtă rușinat. Unui om furios îi făcea bine să verse câteva lacrimi. Lacătul masiv cedă în fața energiei concentrate a micului revolver. O flamă scurtă, și metalul se dizolvă. Păși înăuntru. Era întuneric, nu vedea nimic, dar nu aprinse imediat luminile. Merse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide, dar se făcuse ora zece când se ivi o umbră în ușa deschisă; intră jandarmul .lor. Părea rușinat. - Am un mandat de arestare. - Spune-le celor care te-au trimis, îi spuse foarte hotărât Fara, că m-am Împotrivit arestării - cu arma. Își potrivi fapta după vorbă atât de repede încât Jor rămase nemișcat - un bărbat voinic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spre mine cu un început de zâm bet, șchiopătând încrezător și abrupt și ridicând ritmic din șold... M-am întors fără să-i zic nimic și am plecat repede, cu un pas din ce în ce mai grăbit și cu o minte tot mai rușinată și mai tulburată. Știam, atunci pe loc, în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce nu și-a tras piciorul? Karma mea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bărbatului. Merseră câteva sute de metri și ajunseră acasă. Un bloc ca toate celelalte, mohorât, întunecat. Pe casa scării mai frig decât afară, geamul de la ușă era spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse o lanternă, justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
e fată ce așteaptă să fie pețită și să i se arate soarta. Măi băiete, aici nu stai așa. Aici e ca la mă-ta în bucătărie. Vrei, îți iei sau zici. Nu? Bună pace, rabzi așa! - Da’ țață... zâmbii rușinat. - Ia te uită, mie îmi zice “țață”, iar ție îți zice “oi”, hai că asta e bună. Da’ nu mă mai “țăți” atâta. Râse cu poftă, lăsând să se vadă printre buzele roșii, ca sfintele ouă de Paști, dinții albi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
azi, nicio mână nu-ți întind. Cari li-o mai ajuta la țăsut de amu ‘nainte. Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să n-am ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în barbă zâmbind rușinată. Iete cum mă dau ele la alte alea, ei tu’le’n ele să fie. Bodogănind, țața Ileana nu observase că ajunsese cumpăna la capăt. A ridicat găleata. Pe fundul ei o apă galbenă, nisipoasă, un fir de apă... - S-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fin brodată, poale drepte, curate ca prima zăpadă, cătrința numai fir, ce o lăsa să fie mlădie ca viță de vie și se strângea pe trupul zvelt. Măcar de s-ar uita el și i-a plăcea ce vede. Zâmbi rușinată că se gândi la el. Apoi cum nu s-a uita. Își legă coda, apoi o duse în creștetul capului ca o cunună. Cărarea pe mijloc era dreaptă, nici un fir nu era nelalocul lui, își prinse în partea dreaptă trei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare, zicându-le pe nume, Îi Îngropa creștinește ca pe copiii lui.Apoi Înălța o monastire spre pomenirea acelei bătălii și spre slava lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aruncat-o pe un umăr În timp ce-și ridica mâna ca să mă atingă ușurel pe obraz, Într-un gest de afecțiune neobișnuit la el. Și mă privea ca Înainte, când mă Întrebase cum mă simt. Iar eu, pe jumătate rușinat, pe jumătate mândru, am simțit cum Îmi luneca pe față o picătură de sânge din mâna-i rănită. Treptele de la San Felipe După noaptea aceea de pomină de pe drumul mare spre Toledo au urmat câteva zile liniștite. Însă, pentru că Diego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios, batjocoritoarea ei iertare, umilind-o cu superioritatea ei orgolioasă. Unde-am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Buzele sărmanei Materii roade nasul Formei și acum așa, anxioasă de împlinirea sa, caută cu gura sa formală gura materială și ambele guri se amestecă. Și în acest moment se ridică Știința și Conștiința, austere și severe, și se despart rușinați viitorii părinți ai geniului, în timp ce Pedagogia sociologică surâde din tărâmul ideilor pure. * Aflând Fructuoso, rămâne o clipă privindu-și sora, surâde și dă câteva ocoluri încăperii. Dar femeie, cu don Avito Carrascal!... Cu cineva trebuia să fie.... Clar! Dar cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda, peste toate, masa, toate râd de ea; îi urcă sângele în obraji și rușinată, simțind sfiala, începe să i se prelingă lacrimi din ochii tăcuți și lacrimile o chinuie. Of, văd că te afectează prea mult, nu vreau deloc asta... nu vreau deloc asta. Nu mă vreau sentimental. Un sentimental nu poate fi bun
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
trecând peste ele i se învârte lumea iar gustul de viață începe să i se topească zicându-și: " Da, demisionez, demisionez... mă omor... mă omor.... of, acest tată... acest tată..." Toți împotriva lui, toți își bat joc de el. Merge rușinat, căci îl privesc toți disprețuitor: "Iată-l pe fiul lui Avito, el care trece a fi geniu... sărăcuțul!" Lumea îl condamnă, totul îl minte și nedreptatea începe să-i strice stomacul, provocându-i hipercloridie și asta îi produce ipohondrie și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de perlă își învăluie rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat în fond, cum i se cuvine unui artist, între existențialismul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
a avut cu Adrian Cristea, scrie showbiz.ro. Femeia și-a început viața sexuală la o vârstă decentă, chiar în ziua în care a împlinit 18 ani, iubitul ei fiind nevoit să aștepte doi ani momentul. "Mă simțeam oarecum scârbită, rușinată. A fost o experiență urâtă, dar cu timpul am început să învăț anumite lucruri și am început să mă simt bine", a spus Mariana. În prezent, femeia a căpătat suficientă experiență încât să dea pe spate orice mascul care se
Când și-a pierdut Mariana Roşca virginitatea: M-am simțit scârbită by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71382_a_72707]
-
Voia ca Ioanide să-i G. Călinescu construiască cavoul, întocmindu-l așa încît să se potrivească la el și grupul statuar al îngerului și soției. - Foarte bine, spuse Ioanide, dar unde e acum mormântul soției dumitale? Hagienuș clipi din ochi, rușinat, încurcat. - Păi, deocamdată aici. Și cu mâna arătă spre un dulap cu cărți. Acolo, între tomuri, pe postamentul rafturilor de jos, lucea un chivot de metal, pe care Ioanide nu-l luase în seamă, ca o cutie de bani portativă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de brațul lui mare și-l ținea ascuns sub pătură, dar odată se trezise cu el afară, iar copiii se ghemuiseră în jurul lui și se holbau. — Ai putea ucide pe cineva cu ăsta, a spus băiatul admirativ. Lanark se simțea rușinat, pentru că și lui îi trecuse asta prin minte. Trase brațul și murmură fără mare convingere că două mîini de om ar face o treabă mai bună. Da, îl aprobă băiatul, dar nu într-o luptă. Lanark descoperi că brațul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]