985 matches
-
pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu linii subțiri bolți uriașe, ogivale, în tăcerea pădurii. Am plecat mai departe, mică și pură dar și puțin rușinată, pe cărarea dintre copaci. În ziua aceea a venit tata. I-am auzit vocea înainte de a mă fi trezit cu-adevărat. Am ridicat-o pe Zizi de pe podea și am strîns-o la piept. Nu știu de ce mi-a fost întotdeauna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o meritau, bietele... Un fluierat de pasăre necunoscută îți ia deodată de pe suflet această amintire neplăcută. Ți-o anulează, la fel de nemotivat și de fulgerător de cum ți-a adus-o. Te-ai întors pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă simt rușinat, sînt pus Într-o situație și nu Înțeleg de ce. Ce vrea de la mine? Ce ar trebui să spun? Ce n-ar trebui să spun? Există o teamă de fond... instinctul mă bagă În alertă, dar oare e suficient? Dacă mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Delia, așa a zis, un pic stîngace, și mi-a Întins mîna și apoi a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita fluierînd, În timp ce eu am intrat În salon stînjenit de povestea asta neașteptată și așa cam ca Într-un film siropos, și chiar a doua zi de Crăciun a aterizat de nicăieri maică-mea care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arătă de acord și porniră la drum, întâi în tăcere, John Robert mergând incomod de repede. Tocmai traversaseră podul, când John Robert își aduse aminte, cu amabilitate, că preotul uitase să-și facă vizita parohială la Blanch Cottages. Părintele Bernard, rușinat, se întoarse să facă o vizită lipsită de noimă domnișoarei Dunbury, lăsând-o apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de Victoria Park și înaintau în ritmul mai ponderat pe care preotul i-l impusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atras după sine și mai multă publicitate, și mai mult râs răutăcios. Demnitatea făcea parte integrantă din amorul său propriu, își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din ziarele ennistoniene, ci se simțea chiar înfrânt, încurcat, aproape rușinat. Simțea nevoia să se „ascundă“ și, într-adevăr, timp de două zile nu ieși din casă. Era conștient că nefericirile lui constituiau, probabil, cel mai actual subiect de conversație hazoasă din oraș. În joia de după „dezmăț“, jurnalele centrale preluară tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glisantă și plecă. Tom aranjă instinctiv rochiile, ascunzându-se după ele și lipindu-se de peretele din spate al dulapului adânc. Picioarele lui, ieșind pe sub poalele rochiilor, păreau uriașe. Întinse mâna și crăpă ușor ușa glisantă. Se simțea speriat și rușinat. Aparatul de radio se auzea din nou, foarte tare. Auzi ușa de jos deschizându-se, apoi pașii lui George pe scări și o auzi pe Diane spunându-i ceva. George intră în camera de zi, se scurseră vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cum adică n-aș fi fost eu? Ce-ar fi putut să mă împiedice să mă nasc cu câțiva ani mai devreme? Am privit-o contrariat și am observat cu un sentiment acut de jenă și de revoltă că era rușinată și emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ești grosolan, ține totuși cont că avem doi copii la masă. Un copil! preciză unchiul Artemie bine dispus. Unul singur. Doar n-o să pretinzi că Delia mai e copil! Nu-i așa, Delia? Ai împlinit cinsprezece ani? Încă nu, răspunse rușinată Delia. Peste două luni împlinesc. Lângă Dragoș, chiar în stânga lui, Delia roșise toată. Vitalitatea din ea era însă mai puternică decât jena. Învingea orice roșeață c-un zâmbet sfidător chiar și când ședea cuminte la locul ei și nu-și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dezangajându-se) pentru a-și proteja propriile credințe. Contratransferul voyeurist este un alt model descris de autori. Chiar dacă întâmplările descrise de clienți sunt teribile și dureroase, ele pot fascina terapeutul. Dacă specialistul devine conștient de stările trăite se poate simți șocat, rușinat și vinovat. Aceste sentimente ar putea fi apoi proiectate asupra clienților ca și furie. Neuman și Gamble (1995) prezintă și tema "contratransferului stocat" propusă de Saakvitne. În acest caz terapeutul se confruntă cu o labilitate emoțională crescută din partea clientului care
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?" 17. Pe cînd vorbea El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El. 18. El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna? 19. Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
te-ai zvâcolit în așternut șî ai strâgat dupî agiutori nu știu di câti ori...Di când stau eu aici șî nu îndrăznesc sî ti trezăsc?! Da’ amu, dacî te-ai trezât, eu m-oi duci, conașule - a răspuns ea rușinată, îndreptându-se spre ușă. ― Mergi sănătoasă, Sevastițo - am răspuns eu încă sub impresia visului de peste noapte. Cu greu mi-am revenit la starea firească... Altădată, când mă aflam la mănăstirea din codru, porneam în zori spre izvorul din vale. Acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lui Robespierre, nici când i-au înfipt gheara în gât. Ei au fost totdeauna gata să-i sanctifice pe cei atotputernici pentru ca apoi să-i poată răstigni. Au tăcut atunci când trebuiau să vorbească și au vorbit atunci când trebuiau să tacă rușinați. E enorm astfel răul pe care l-au făcut. Și dintr-un rău trebuie măcar să înveți. Dar cum să înveți când înțelepciunea pufnește în râs și își freacă mâinile mulțumită că "a trăit"? Înțelepții sânt totdeauna gata să pactizeze cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? Duceți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia atunci remarc că perechea de adidași pe care am luat-o are o dungă albastră, nu una neagră, ca ai mei. Rușinat, îmi repar greșeala repede. Plecăm de aici spre Sfânta Sofia. Între timp, s-a pornit ploaia. Catedrala, ridicată de Constantin și finisată de Justinian, e simbolul Imperiului roman de Răsărit. Acum are minarete. A fost transformată de turci în moschee
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cu alte cuvinte, bietul „Șărban” a rămas călugăr fără voia lui - cu acte în regulă. „Așa este. Și o spun cu strângere de inimă, fiule.” Îl privesc pe călugăr cu părere de rău, pentru că îl văd cum își ferește privirea, rușinat de parcă el ar fi făcut acea nedreptate lui Șerban Cantacuzino...Privește pe fereastra din fața lui undeva fără țintă. Rămân tăcut, pentru că nu sunt obișnuit cu asemenea stări din partea bătrânului... La un moment dat, mi se pare sau e adevărat, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
iertase pe Mika-Le, când crezuse ea de cuviință. Nu era căderea lui ci a ei, ea fusese cea ofensată. Elena, așa de mia-dră, își cunoștea datoria către bărbatul ei și către fostul logodnic vinovat. Elena era infailibilă, și el, Drăgănescu, rușinat acum de mișcarea de gelozie ce-și permisese atunci. Cum era un om de treabă, primea anevoie dovezile răului. Ca o fată pipernicită și sfiicioasă cum părea Mika-Le să fi comis faptele ce se spuneau despre ea, era lucru ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin geanta, mare, pe care o coborâ din spate. în afară de bani, nu primesc, de la nimeni, altceva. Femeia, oarecum rușinată, că fusese refuzată, fără, măcar, să vadă ce i-ar fi putut oferi, se retrase, și-și văzu de drumul său. Trecură, mulți și mulți, alții, și-i deteră, care bani, care de-ale gurii, umplându-i-se, aproape, coșul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casă romanul în fascicole "Cavalerii nopții". Și tot el îmi deschisese apetitul pentru cuceririle lui Alexandru "Machedon". Socotind "prostii" lecturile cu care dorisem să-l impresionez, "unchiul George" mi-a poruncit: "Ține-te de ce înveți la școală". Am plecat capul rușinat, iar tata l-a asigurat că așa voi face. Căci, după ce a luat hotărârea să mă trimită în București, fără să se lase înduplecat de protestele și de plânsetele mamei, care nu vroia să-și trimită "prin străini" unicul băiat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dădea seama că ei și-au Întors capul Într-o parte, se uitau cu zîmbete stînjenite spre ușa din pragul căreia Juan Lucas, Santiago și Bobby, care veneau direct de la golf, urmăreau scena ironici, batjocoritori, făcînd-o să se simtă puțin rușinată. Acum hotărîrea era luată. În primele zile după călătorie, avusese multe Întîlniri de afaceri și nu se putuse ocupa de asta. Dar acum Își reluase antrenamentele de golf și avea mai mult timp de gîndire. Primele zile de la Întoarcerea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns, o bună parte din texte erau În engleză și, cînd el citea cu glas tare, ca să le traducă după aceea În spaniolă, ei Îl priveau cu neîncredere, parcă puțin speriați și rușinați, luînd atitudini aproape copilărești, iar despre greci și romani nu Înțelegeau o iotă. Nu mai era ca Înainte. Nilda Își rodea unghiile cînd el vorbea despre civilizația triburilor mochicas și chimú. Și acum Îl luau să mănînce cu cei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știi?... Tu nici nu-l cunoști“, o Întrerupse ironic Juan Lucas, simțind că o iubește foarte tare și fiind și el sub efectul celor șapte pahare de pisco pregătite de rotofei. Văzu pe cineva apropiindu-se de ea și atunci, rușinată și fermecătoare, se ascunse la pieptul lui, lipindu-se de cămașa de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea nu stătea lîngă el, așa nu putea cînta. Își aminti cum arăta partitura, dar uitase notele; parcă cineva ștersese totul cu buretele; Începu să cînte din nou și greși Îngrozitor... Nu-i nimic, Susan nu se simți de loc rușinată. Era foarte sensibil și emoționat, desigur. Două săptămîni mai tîrziu părăseau palatul și se duceau să locuiască la Country Club pînă cînd era gata noul palat. Juan Lucas Îi arăta lui Susan avantajele hotelului: nu va trebui să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și deveni Întruchiparea bunătății: merita s-o vezi cît era de frumoasă și de saxonă cînd luă pachetul din mîinile Armindei, Îl puse pe un scaun și-i dădu banii fără să-i ceară restul, iar Arminda era nespus de rușinată și-i miroseau subsuorile din pricina transpirației. Și tot așa pînă cînd scena Începu să semene prea mult cu o călătorie a reginei În coloniile imperiului său și nu mai avea nimic de spus și păhărelul de Jerez aștepta strălucitor, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]