1,613 matches
-
companii mari și de mărime medie au sediul în oraș, inclusive 98 JSC. Principalele ramuri ale industriei orașului sunt următoarele: auto, chimică și petrochimică, energetică și alimentară. În 2002 PIB-ul Kazanului a atins suma de 96,8 miliarde de ruble. În procente este reprezentat de: industrie (27%), comerț și servicii (21,9%), transport (6,6%), construcții (4,9%), taxe (20%). Antrepriza industrială a produs 45 de miliarde de ruble, valoare de producție (111,4% în prețurile de la nivelul anului 2001
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
PIB-ul Kazanului a atins suma de 96,8 miliarde de ruble. În procente este reprezentat de: industrie (27%), comerț și servicii (21,9%), transport (6,6%), construcții (4,9%), taxe (20%). Antrepriza industrială a produs 45 de miliarde de ruble, valoare de producție (111,4% în prețurile de la nivelul anului 2001). Salariile medii în industrie au fost de 4500 ruble (cu 21,5% mai mari decât în anul precendent). Salariul mediu (în general) depășea 4200 de ruble (în 2002), adică
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
și servicii (21,9%), transport (6,6%), construcții (4,9%), taxe (20%). Antrepriza industrială a produs 45 de miliarde de ruble, valoare de producție (111,4% în prețurile de la nivelul anului 2001). Salariile medii în industrie au fost de 4500 ruble (cu 21,5% mai mari decât în anul precendent). Salariul mediu (în general) depășea 4200 de ruble (în 2002), adică 142,9% față de anul precendent. Veniturile din industrie au fost de 6 miliarde ruble (102,8% față de 2001). 48,6
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
de miliarde de ruble, valoare de producție (111,4% în prețurile de la nivelul anului 2001). Salariile medii în industrie au fost de 4500 ruble (cu 21,5% mai mari decât în anul precendent). Salariul mediu (în general) depășea 4200 de ruble (în 2002), adică 142,9% față de anul precendent. Veniturile din industrie au fost de 6 miliarde ruble (102,8% față de 2001). 48,6% din bunurile produse în Kazan sunt vândute în Republica Tatarstan, 31% pe teritoriul Rusiei, 20,4% sunt
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
în industrie au fost de 4500 ruble (cu 21,5% mai mari decât în anul precendent). Salariul mediu (în general) depășea 4200 de ruble (în 2002), adică 142,9% față de anul precendent. Veniturile din industrie au fost de 6 miliarde ruble (102,8% față de 2001). 48,6% din bunurile produse în Kazan sunt vândute în Republica Tatarstan, 31% pe teritoriul Rusiei, 20,4% sunt exportate în CSI și alte state. Vânzările la export ale JSC "Kazanorgsintez" formează mai mult de 30
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
română - datorită condițiilor absolut neprielnice nu a mai putut funcționa, "Serviciul român de recrutare a voluntarilor" s-a desființat în condițiile critice de la începutul anului 1918. După ce voluntarii au primit bani în avans pe 2 luni (câte 1.000 de ruble fiecare), aceștia s-au îndreptat mai întâi spre Irkutsk dar au avut a face față multor dificultăți, fiind de două ori arestați de către autoritățile bolșevice ca suspecți și ulterior eliberați. În condițiile proximității trupelor Puterilor Centrale, voluntarii sperând să treacă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost desființată și inclusă în comuna Însurăței. În 1950, comuna Însurăței a fost reședința raionului Însurăței, care ulterior a fost inclus în raionul Brăila, ambele în cadrul regiunii Galați. În perioada comunistă, pe teritoriul actual al orașului Însurăței a apărut comuna Rubla, o comună specială în care au fost deportați opozanți ai regimului; aici au fost aduși oameni politici ca liderii țărăniști Corneliu Coposu și Ion Diaconescu. După o vreme, deportaților le-a fost permis să plece în satele și orașele lor
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
locuitori au mai rămas. Satul a devenit parte a comunei Însurăței și, la începutul secolului al XXI-lea, în el mai rămăseseră foarte puțini locuitori. Acele așezări formează astăzi satul Valea Călmățuiului, împreună cu cartierul Dropia, aflat pe DN21 în dreptul cătunului Rubla. În 1968, comuna Însurăței, în actuala componență, a redevenit parte din județul Brăila, reînființat. În 1989, a devenit oraș. Patru obiective din orașul Însurăței sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local. Unul este
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
județul Brăila, reînființat. În 1989, a devenit oraș. Patru obiective din orașul Însurăței sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic, fiind aflat în punctele „Popina I de la Rubla” și „Popina II de la Rubla”, la nord-vest de localitatea principală a orașului; el cuprinde două așezări neolitice atribuite culturii Boian (faza Giulești), două așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița fazele A1 și A2, o așezare geto-dacică din secolele al IV-lea
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
a devenit oraș. Patru obiective din orașul Însurăței sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic, fiind aflat în punctele „Popina I de la Rubla” și „Popina II de la Rubla”, la nord-vest de localitatea principală a orașului; el cuprinde două așezări neolitice atribuite culturii Boian (faza Giulești), două așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița fazele A1 și A2, o așezare geto-dacică din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n., niște
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
menționată drept capitală a Moldovei. Cetatea Sucevei ("u gorodea Soceavea"') este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția. Documentul se încheie cu textul "„... Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
fostele moșii nobiliare expropriate după revoluția din 1917. În sovhozuri, țăranii lucrau pentru un salariu fix, fiind plătiți după același sistem ca muncitorii din fabrici. Banii au început să fie folosiți din nou la scară largă, noi bancnote fiind emise, rubla fiind garantată în aur. Noua Politică Economică a fost răspunsul lui Lenin la criza economică. În 1920, producția industruială era doar 13% iar cea agricultură doar 20% din producția corespunzătoare a anului 1913. Între 21 februarie și 17 martie 1921
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
a redevenit importantă. Portul a fost modernizat în 1890 și conectat cu Moscova printr-o cale ferată. A devenit unul din cele mai profitabile porturi ale Imperiului Rus, aducând, până în anul 1913 un profit anual de 130 de milioane de ruble. Populația a crescut de asemenea, de la 7000 în 1897 la 29 000 în 1913. În timpul ocupației germane, din 1915-1919, populația aproape s-a înjumătățit. În 1939, Armata Roșie și-a stabilit o bază în Ventspils. Sub conducere sovietică, o conductă
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
și Periprava. Deoarece s-a considerat că acel chin nu a fost suficient, i s-a aplicat un supliment de doi ani și șase luni, ca domiciliu obligatoriu în peisajul arid al Bărăganului. Motivul pentru care a ajuns în satul Rubla s-a datorat faptului că a încercat, în închisoare, împreună cu alți studenți să înființeze organizația anticomunistă România Tânără. în vara anului 1961, fiind într-o formă de moarte aparentă, datorită unei epidemii de febră tifoidă, care izbucnise la Periprava, a
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_209]
-
lunii aprilie Banca Centrală a Federației Ruse a creat în regiune Bancă Crimeei și a trecut sfera financiară din administrarea ucraineană în cea rusă, încetând activitatea în regiune a o serie de bănci ucrainene. Valută oficială în regiune a devenit rublă rusă, iar circulația hrivnei ucrainene a fost limitată printr-o lege a Dumei de Stat din 16 mai. Din 11 august, oficiile de stare civilă din Crimeea activează în conformitate cu legislația rusă, eliberând certificate de tip rusesc. Pe 31 octombrie Guvernul
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
doua bombă. Cu ocazia funerariilor, Ecaterina și cei trei copii au fost forțați să stea în fundul bisericii și nu au primit locuri la procesiunea familiei imperiale. După decesul Țarului, Ecaterina a primit o pensie de aproximativ 3,4 milioane de ruble și a fost de acord să renunțe să trăiască la Palatul de Iarnă sau în orice reședință imperială din Rusia în schimbul unei reședințe pentru ea și cei trei copii. S-a stabilit la Paris unde a devenit cunoscută drept o
Ecaterina Dolgorukova () [Corola-website/Science/319994_a_321323]
-
frig și oboseală, Dostoievski l-ar fi convins să nu se sinucidă. În Tobolsk scriitorul întâlnește trei "femei decembriste" (Natalia Fonvizina, Praskovia Annenkova și fiica celei din urmă) care îl binecuvântează și îi oferă "Noul Testament", cu o bancnotă de zece ruble în paginile sale. Impresia creată de cele trei femei rămâne vie și în 1873, când Dostoievski scrie în "Jurnalul unui scriitor": « Le-am văzut pe acele mărețe martire, care de bună voie și-au urmat soții în Siberia. Ele au
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
în discuție teme ce vor ocupa o poziție centrală în opera ulterioară a scriitorului. Aflat într-o situație financiară disperată, Dostoievski i se adresează editorului Feodor Stellovski, cunoscut pentru contractele nefavorabile pe care le impune. Stellovski îi oferă 3000 de ruble pentru dreptul de a tipări o ediție cu operele complete ale scriitorului. Mai mult, Dostoievski se angajează să îi furnizeze un nou roman de 160 de pagini până la 1 noiembrie 1866. În cazul nerespectării clauzelor, Stellovski este îndrituit să publice
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
În ianuarie 1873, publică un articol al prințului Meșerski în care țarul Alexandru al II-lea este citat fără aprobare specială. Cum răspunderea legală îi aparține redactorului și nu autorului, Dostoievski este somat să plătească o amendă de douăzeci și cinci de ruble și să execute două zile de detenție. Mai mult de atât, lucrul în redacția "Cetățeanului" îi expune sănătatea la noi pericole: Dostoievski va fi deranjat de o tuse acută și de probleme de respirație. Este începutul unui emfizem pulmonar de la
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
naște fiul scriitorului, Feodor Feodorovici Dostoievski. Situația financiară a familiei este foarte strâmtorată. Datoriile acumulate în anii 1860 din afacerile fratelui Mihail sau din întreținerea ziarelor "Vremea" și "Epoca" se ridică, la revenirea scriitorului în Rusia, la 25.000 de ruble. Vânat de creditori, Dostoievski este nevoit să amaneteze unele bunuri și să își schimbe domiciliul: vinde casa din cartierul Peski și se mută într-un apartament din apropierea Institutului de Tehnologie. Din cauza emfizemului pulmonar, se retrage în timpul verilor, precum și în iarna
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
se instaleze într-o camera închiriată de Ganea (Gavrila Ardalionovici Ivolghin), secretarul generalului. În ciuda obiecțiilor formulate de familia Ivolghin, Ganea vrea să se însoare cu Nastasia Filippovna și negociază cu protectorul ei, moșierul Toțki, o zestre de 75 000 de ruble. Eroina este dezgustată de aceste înțelegeri matrimoniale și își convoacă toți cunoscuții la o petrecere aniversară pentru a le comunică refuzul ei ferm de a se mărita cu Ganea. Rogojin încearcă să o câștige de partea lui cu o sumă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
aceste înțelegeri matrimoniale și își convoacă toți cunoscuții la o petrecere aniversară pentru a le comunică refuzul ei ferm de a se mărita cu Ganea. Rogojin încearcă să o câștige de partea lui cu o sumă de 100 000 de ruble, însă Filippovna se arată din nou neimpresionată, aruncându-i banii în flăcări. Tentația ei inexorabilă de a se avânta cu o voluptate tragică spre abisul autodistrugerii îl fascinează pe Mîșkin. Prințul privește cu milă și înțelegere conflictele interne ale eroinei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
20 de cocteiluri Molotov și 12 arme alme (cuțite și pumnale). De asemenea, au fost depistate stații radio, aparataj tehnic, echipament (camuflaje, cagule, lanterne, etc) și sume mari de bani, inclusiv 300,000 de lei moldovenești și 250,000 de ruble rusești cu ștampile ale băncilor din Federația Rusă. Printre suspecții se numără persoane cu vârsta de 25 și 35 de ani, din Chișinău, Bălți, Ialoveni și Soroca. Una din persoanele racolate de gruparea „ANTIFA” este militar în termen, care avea
Antifa () [Corola-website/Science/333270_a_334599]
-
încetat din viață la data de 27 martie 1963 în satul Holercani din raionul Dubăsari, fiind înmormântat într-un cimitir din orașul Moscova, capitala URSS. Chipul său a fost imortalizat pe moneda comemorativă de argint cu valoarea nominală de 100 ruble transnistrene, emisă în anul 2005, într-un tiraj de 500 bucăți. Această emisiune a fost intitulată: "P.P. Verșigora - personalități din Transnistria". Verșigora a început să scrie literatură încă din perioada de dinaintea începerii celui de-al doilea război mondial. El a
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
satul Didi Lilo din Georgia, cel mai probabil în anul 1850. Conform afirmațiilor rudelor lui Vissarion din familia Arsoșvili (care au rămas multă vreme în satul Didi Lilo), Djugașvili nu a fost în stare să plătească o taxă de trei ruble și a fost obligat să se mute în Gori pentru a căuta de lucru. În acest oraș el a locuit la un osetin, Kulumbegașvili, în casa căruia a cunoscut-o pe Ekaterina (Keke) Geladze, cu care s-a căsătorit pe
Vissarion Ivanovici Djugașvili () [Corola-website/Science/299464_a_300793]