1,620 matches
-
celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând, lucru la care au contribuit foarte mult împrejurările. De pildă, ceata lui Rogojin, și în aceasta se aflau mulți inși care ar fi putut povesti ceva, a plecat grămadă la Moscova, cu însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de pace a vorbit acum cinci zile. Și pe cine s-a apucat să apere? Nu pe bătrâna care îl implora, care îl ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev, vorbind cu totul altfel decât mai înainte, ca și cum n-ar fi țipat niciodată. — Și, firește, a făcut-o de oaie, doar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată averea ei, ci l-a apărat chiar pe cămătar, Seidler, un jidan, pentru că i-a promis că-i dă cincizeci de ruble. — Cincizeci de ruble în caz de câștig procesul și numai cinci dacă îl pierd, explică deodată Lebedev, vorbind cu totul altfel decât mai înainte, ca și cum n-ar fi țipat niciodată. — Și, firește, a făcut-o de oaie, doar nu mai sunt rânduielile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mințit, deși minte mereu. N-am terminat gimnaziul, însă vreau să-l termin și o să reușesc s-o fac, pentru că am voință. Iar deocamdată, ca să am cu ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble. În plus, recunosc că de două sau de trei ori până acum el m-a ajutat. Am avut douăzeci de ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voință. Iar deocamdată, ca să am cu ce trăi, îmi iau o slujbă la calea ferată, plătită cu douăzeci și cinci de ruble. În plus, recunosc că de două sau de trei ori până acum el m-a ajutat. Am avut douăzeci de ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut! — Ți le-a câștigat un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apar la slujbă și, dacă nu mă prezint la termenul fixat, slujba o s-o ocupe altcineva și eu rămân în aer, habar n-am când mi-aș mai putea găsi una. Acum nu-l rog decât să-mi dea cincisprezece ruble și îi promit că n-o să-i mai cer niciodată și că, pe deasupra, în decursul primelor trei luni, îi achit toată datoria, până la ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, pe deasupra, în decursul primelor trei luni, îi achit toată datoria, până la ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine și cvas, pentru că am voință. În trei luni primesc șaptezeci și cinci de ruble. Cu banii de dinainte, i-aș datora în total treizeci și cinci de ruble, deci aș avea cu ce-i plăti. Și, la naiba, n-are decât să stabilească ce dobândă vrea! Ce, nu mă cunoaște? Ia întrebați-l, prințe: mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ultima copeică. Și-o să mă țin de cuvânt. Știu cum să rezist trei luni numai cu pâine și cvas, pentru că am voință. În trei luni primesc șaptezeci și cinci de ruble. Cu banii de dinainte, i-aș datora în total treizeci și cinci de ruble, deci aș avea cu ce-i plăti. Și, la naiba, n-are decât să stabilească ce dobândă vrea! Ce, nu mă cunoaște? Ia întrebați-l, prințe: mai înainte, când m-a ajutat, i-am dat sau nu banii înapoi? Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu se opri, ci dădu să iasă pe ușă. Îi era foarte greu și voia să părăsească imediat această casă. Însă, brusc, Rogojin îl opri în dreptul tabloului. — Uite, toate tablourile de aici, spuse el, au fost cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de aici, spuse el, au fost cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev, Ivan Dimitrievici, neguțător, mare amator, a ajuns până la patru sute și săptămâna trecută i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev, Ivan Dimitrievici, neguțător, mare amator, a ajuns până la patru sute și săptămâna trecută i-a oferit chiar cinci sute lui frate-meu Semion Semionâci. L-am reținut pentru mine. — Păi e... e o copie după Hans Holbein 42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere din ceata lui Rogojin, boxerul, cel care dădea câte cincisprezece ruble celor care-i cereau“. Se putea observa că-i însoțea pe ceilalți numai ca să le dea curaj, în calitate de sincer prieten și că, dacă va fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el este cel care cere, ci prietenii fac demersuri în locul lui. Cu grandomania și încântarea faptului că a căpătat posibilitatea de a-i copleși nepedepsit pe oameni cu milioanele lui, progenitura noastră scoate din buzunar o hârtie de cincizeci de ruble și i-o trimite onestului tânăr sub formă de pomană nerușinată. Nu credeți, domnilor? Firește, banii i-au fost restituiți imediat, cum s-ar zice - i-au fost aruncați în obraz. Deci ce mai rămâne de făcut pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințe, chiar ne credeți atât de proști încât să nu înțelegem că problema noastră nu e câtuși de puțin juridică și că, dacă ar fi s-o luăm juridic, n-am avea dreptul, după lege, să vă pretindem nici măcar o rublă? Însă noi ne dăm seama că, chiar dacă în cazul de față nu există nici un drept juridic, există în schimb dreptul omenesc, natural; dreptul bunului-simț și vocea conștiinței și, chiar dacă acest drept nu este înscris în nici un putred codice omenesc, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe un „fiu al lui Pavlișcev“ - în primul rând prin contracararea domnului Cebarov și, în al doilea rând, prin devotamentul și prietenia mea, ca să-l îndrum, iar în al treilea rând am dat dispoziție să i se înmâneze zece mii de ruble, adică toată suma care, după calculele mele, ar fi putut s-o cheltuiască Pavlișcev pentru mine... — Cum? Numai zece mii? strigă Ippolit. — Ei, prințe, nu sunteți prea tare la aritmetică sau, dimpotrivă sunteți foarte tare, dar o faceți pe neștiutorul! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primit defel milioane, n-am, poate, decât a opta sau a zecea parte din cât presupuneți că aș avea; în al doilea rând, în Elveția n-au fost cheltuite nicidecum cu mine zeci de mii: Schneider primea câte șase sute de ruble anual și asta numai în primii trei ani; iar Pavlișcev n-a călătorit niciodată la Paris să aducă guvernante drăguțe; iarăși e o calomnie. După părerea mea, cu mine s-au cheltuit mult mai puțin de zece mii de ruble, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ruble anual și asta numai în primii trei ani; iar Pavlișcev n-a călătorit niciodată la Paris să aducă guvernante drăguțe; iarăși e o calomnie. După părerea mea, cu mine s-au cheltuit mult mai puțin de zece mii de ruble, dar eu am fixat suma la zece mii și, fiți și dumneavoastră de acord, restituind datoria, nu-i puteam nicidecum oferi mai mult domnului Burdovski, chiar dacă l-aș fi iubit grozav de mult și n-o puteam face din delicatețe, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al optulea an de căsătorie cu mama dumneavoastră. Apoi, după propria mărturie a mamei dumneavoastră, dumneaei a rămas în sărăcie și ar fi pierit cu desăvârșire fără ajutorul permanent și generos al lui Pavlișcev, care-i dădea până în șapte sute de ruble pe an ca subsidie. Apoi există nenumărate dovezi că el v-a îndrăgit foarte mult încă din copilărie. Conform acestor mărturii și, iarăși, după cum afirmă mama dumneavoastră, el v-a îndrăgit mai ales pentru că de mic erați bâlbâit, pentru că arătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înșfăcă de mână și îi șopti ceva. Burdovski se întoarse repede și, scoțând din buzunar un plic de format mare, deschis, îl aruncă pe masa de lângă prinț. — Iată banii!... Să nu îndrăzniți... să nu îndrăzniți!... Banii!... Cele două sute cincizeci de ruble pe care ați îndrăznit să i le trimiteți prin intermediul lui Cebarov, sub formă de pomană, dădu lămuriri Doktorenko. În articol se zice că au fost cincizeci! strigă Kolea. Sunt vinovat! spuse prințul, apropiindu-se de Burdovski. Sunt foarte vinovat față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în orice caz. Maniera este sau prea inocentă, sau prea abilă... de altfel, dumneavoastră știți mai bine. — Dați-mi voie, domnilor! strigă Gavrila Ardalionovici, care între timp desfăcuse plicul cu bani. Aici nu sunt câtuși de puțin două sute cincizeci de ruble, ci numai o sută. Prințe, am verificat ca să nu iasă vreo încurcătură. — Lăsați, lăsați, făcu prințul, dând din mâini spre Gavrila Ardalionovici. Nu, nici un „lăsați“! se agăță imediat și de asta nepotul lui Lebedev. Ne jigniți cu acest „lăsați“, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsați, făcu prințul, dând din mâini spre Gavrila Ardalionovici. Nu, nici un „lăsați“! se agăță imediat și de asta nepotul lui Lebedev. Ne jigniți cu acest „lăsați“, prințe. Nu ne ascundem, spunem pe față; da, aici e doar o sută de ruble, nu două sute cincizeci, dar oare nu e totuna... N-nu, nu e totuna..., izbuti să strecoare Gavrila Ardalionovici, afișând un aer de nedumerire naivă. — Nu mă întrerupeți; nu suntem chiar atât de proști cum ne credeți, domnule avocat, exclamă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
N-nu, nu e totuna..., izbuti să strecoare Gavrila Ardalionovici, afișând un aer de nedumerire naivă. — Nu mă întrerupeți; nu suntem chiar atât de proști cum ne credeți, domnule avocat, exclamă cu ciudă nepotul lui Lebedev. Firește, o sută de ruble nu-s două sute cincizeci, însă e totuna, pentru că important e principiul; aici inițiativa e importantă și dacă lipsesc o sută cincizeci de ruble - asta nu-i decât un amănunt neînsemnat. Important e că Burdovski nu primește pomana, luminăția voastră, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de proști cum ne credeți, domnule avocat, exclamă cu ciudă nepotul lui Lebedev. Firește, o sută de ruble nu-s două sute cincizeci, însă e totuna, pentru că important e principiul; aici inițiativa e importantă și dacă lipsesc o sută cincizeci de ruble - asta nu-i decât un amănunt neînsemnat. Important e că Burdovski nu primește pomana, luminăția voastră, că v-o azvârle în obraz, iar în acest caz e indiferent dacă sunt o sută sau două sute cincizeci. Burdovski a refuzat cele zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]