1,724 matches
-
Ce întrebare era asta ?! -Nu, n-am nimic! Ce putea să spună?! Și dacă spunea, avea o șansă de a fi crezut? -Nu, nu, n-am nimic ! Mulțumesc ! Amețeala trecuse, iar acum putea să se ridice. Își aranjă hainele, luă rucsacul în spate și mai mulțumi omului încă odată pentru amabilitate. Celălalt plecă în susul potecii. A pornit încet la vale, întrebându-se uimit ce și cum s-a întâmplat. Ciudat ce se petrecuse... Cum s-a făcut acest transfer (teleportare ?), ce
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
ajut la curățat? - „Nu! Asta-i treabă de Anica. Numai orășencele încălțate se tem de solzi.” Și răspunse galeș la pupicul meritat. - Ai mirodeniile necesare aromării în dulăpiorul de deasupra sticlelor cu tărie. - Am și eu verdețurile de ornat în rucsac. S-a gândit mămica la această alternativă. Soarele începea să vopsească-n roz micii norișori care pătau orizontul. Era o vedere splendidă pe imensitatea de apă. Anca termină repede cu oala pusă la fiert și veni lângă Ionel să admire
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
mai bun de făcut. Au făcut apoi toate manevrele de ieșire de sub vânt și ancorare. Le-a luat mai mult de o oră. Au aprins toate luminile regulamentare și reveniți în cabină, au luat o masă frugală cu bunătăți din rucsac și s-au desfătat din belșug din sticlele găsite în bufet. S-au culcat în același pătuț cam îngust pentru doi. Jocurile de dragoste au început ca în glumă. Când au devenit mai serioase iar colivia era apărată și cu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
acest interval de timp, cel căzut pe caldarâm trăia în altă lume, la mare distanță de tot ce se întâmpla pe șosea în jurul său. Era departe, pe un povârniș lipsit de vegetație, aplecat mult din mijloc pentru a susține greutatea rucsacului prins bine pe spate și a putea urca prin minim de efort. Aerul cald era împrăștiat ușor de o boare ce abia punea în mișcare vârful puținelor fire de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
am aplecat asupra fetei pentru a o ajuta să se ridice, cu mâinile pe sub brațele ei am ridicat-o în picioare și am dus-o într-una din camerele libere ale cabanei. Am cerut spirt și pansament de la cabanier, în rucsac aveam o alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru a-i dezinfecta și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
pot auzi. Sper să mă descurc și să fac o fotografie reușită pe care să o arăt cu mândrie prietenilor și colegilor. - Eu vă doresc succes! Dar de unde sunteți, de țineți neapărat să fotografiați răsăritul și să-l luați în rucsacul de voiaj, ca pe un trofeu? - Sunt din Banat și am venit de câteva zile la mare. Luna mai este bună pentru plimbări sau plajă, plus că este și mai economic, toate fiind la un preț accesibil. Am găsit bilete
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
a secolului al XIV-lea a ridicat o cruce, pecetluind astfel începuturile vieții monahale în aceste minunate locuri nemțene de adevărată viețuire pustnicească și binecuvântate de Dumnezeu. Cum călătorului îi șade bine cu drumul, cu forțe proaspete, mi-am pus rucsacul pe umăr și am pornit pe drumul ce duce la Agapia din deal. Când linia caselor se termină, în fața mea se afișă un munte cu piepturi abrupte și cu păduri seculare. Îmi ridicai privirea și rămăsei câteva clipe înmărmurit de
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A doua zi, Inu își luă la școală noul prieten. Nu se putea dezlipi de lângă el. Îi făcu de acasă instructajul și îl îndesă în rucsac. Orele trecură foarte greu, Sharp se tot zvârcolea prin rucsac, iar Inu tot încerca să îl acopere agitându-se și el pe scaun. Daniel începu să își privească prietenul cu suspiciune. - Ce ai, frate? îl întrebă el la un moment
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului A doua zi, Inu își luă la școală noul prieten. Nu se putea dezlipi de lângă el. Îi făcu de acasă instructajul și îl îndesă în rucsac. Orele trecură foarte greu, Sharp se tot zvârcolea prin rucsac, iar Inu tot încerca să îl acopere agitându-se și el pe scaun. Daniel începu să își privească prietenul cu suspiciune. - Ce ai, frate? îl întrebă el la un moment dat. - Probleme cu burta, bolborosi Inu șoptit. Cred că am
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
mi-a scăzut glicemia. Daniel încuviință și nu mai zise nimic de comportamentul ciudat al lui Inu, deși îi aruncă unele priviri de genul „mai revino-ți și tu”... în timpul orelor. Ieșiră ultimii din clasă, Inu se tot învârtise în jurul rucsacului încercând să bage cărțile și caietele în el cu mare atenție. Pe drum păruse foarte distrat și nu prea băgă de seama ce îi povestea Daniel, însă, când acesta îl întrebă ceva, se trezi ca dintr-un vis. - Mă, tu
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
crezi”. Se îndreptară spre casa lui Inu cu pași repezi, Daniel își privea deja prietenul ca pe un om abia ieșit de la casa de nebuni. Ajunși acasă, intrară în camera lui Inu și, după ce încuiară ușa, Inu se apropie de rucsac. Îl deschise, dar Sharp nu mai era acolo. - Mama mă-sii! Ăsta chiar mi-a făcut-o! exclamă Inu. - Cine? întrebă Daniel cu un aer dubios. - Sharp! Micul dragon. - Uite ce, răspunse Daniel. Azi a fost o zi foarte ciudată
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
că ne-am întâlnit zise Ionică și o săruta apoi reaprinse pipa și pufai din ea în timp ce Miruna dispărea asemeni unei himere. Rămas singur,stinse pipa și după ce o curată,o introdu-se în buzunar și după ce-și lua rucsacul de lângă buturuga,porni spre pădurea ce-l despărțea de mașină închiriată. Dar auzind zgomotul unor pași grăbiți și crezând că Miruna să întors,se opri și se întoarse zâmbind astfel încât,lovitura de cuțit își atinse țintă iar Ionică se prăbuși
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
o privea sprijinit de mașină ei,Iulia se ridică de pe asfalt și cercetandu-l cu atenție,observă că-i un tip destul de drăguț iar barbă nerasa îi conferea un profund parfum de virilitate. Bărbatul zâmbi și după ce-și recupera rucsacul de pe capota Mustangului,și-l așeza pe umăr și se îndepărta de mașină și mergând fără grabă,trecu pe langă Iulia fermecando cu parfumul aftershave-ului folosit de el și mulțumit de plăcerea provocată femei,bărbatul porni spre luminile multicolore ce
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
apoi se grăbi și din câțiva pași străbătu parcarea și intră în recepția hotelului. -Bună seară zise Iulia încercând să pară calmă deși inima îi bătea nebunește,caut un barbat ce poartă o geaca neagră și duce pe umăr,un rucsac destul de voluminos,îmi puteți spune în ce cameră să cazat? Recepționerul își așeza ochelari pe nas și deschise registrul aflat pe birou. -Domnul pe care-l căutați să cazat în camera optișpe’,sunteți o prietenă de-a lui? -Mda zise
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
ta? -Nu-i o ideie bună! -De ce? -M-am certat cu ea acum un an!... -Asta înseamnă că n-ai unde să dormi! -Da și sper ca ma vei caza la tine! -Cu cea mai mare plăcere zise Aurel luandu-i rucsacul de pe umăr,am o cameră frumoasă și crede-mă va fi pe placul tău.Ce-ai pățit,te-ai îngălbenit dintr-o dată? -Îți voi povestit totul când ajungem în apartamentul tău zise Maria strangandu-i mâna cu recunoștință. -Atunci să
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
lasă clădirea gări în urmă și se afunda în jungla urbană,plină de zgomote și oameni. * * * Ajuns la destinație,șoferul opri taxiul lângă bordura iar Aurel coborî din taxiu și după ce o ajută pe Maria să coboare din taxiu,recupera rucsacul de pe bancheta din spate și plăti cursa apoi închise portiera.Și luându-și prietena de mână,o conduse spre blocul în care locuia.Urcară la etajul doi,deschise ușa apartamentului și intrară în micul hol luminat de o lustra frumos
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
prietena de mână,o conduse spre blocul în care locuia.Urcară la etajul doi,deschise ușa apartamentului și intrară în micul hol luminat de o lustra frumos decorată. -Asta-i apartamentul meu și mă bucur că ești aici zise Aurel așezând rucsacul pe podea,ce zici,îți place? -E superb zise Maria plimbându-se prin camerele decorate cu un profund simt al esteticului. -Mă bucur că-ți place zise Aurel bucurându-se de faptul că Maria aprecia apartamentul lui și văzând că
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
era o liniște ca la Polul Nord. Departe se vedea pe cărare, un punct negru. Cineva i-a spus că este un mort. S-a dus să cerceteze. Era cadavrul unui turist, avea ochii de sticlă, mai avea în spate un rucsac enorm , plin cu sticle și sifoane. S-a făcut anchetă, problema era că fata cu care se împrietenise avea mâna complet degerată, așa că la întoarcerea în București s-a internat la Spitalul studențesc. G. a vizitat-o , dar tușea și
BLESTEM ŞI IZBĂVIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352815_a_354144]
-
în semn de prețuire pentru truda lor. A fost un moment al confirmării valorii, pe care l-am observat noi, cei prezenți în sală: părinți, bunici, frați, surori. S-au cernut emoții, lacrimi de fericire și zâmbete. După care, în rucsacul vacanței, elevii și-au așezat deja zilele fără teme, excursiile, jocul și aventura. Iată că s-a mai sfârșit un an școlar, s-au țesut alte vise noi, vise în care elevul movilean va fi actorul principal pe scena propriului
DIPLOMA DE PREMIANT de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352896_a_354225]
-
mult că fetița nici măcar nu se apăra mai ferm. Se prindea în plasele țesute de el, dar cu dibăcie. Dar nu cumva chiar el joacă după cântarea ei? - Răutate mică! Înseamnă că ești de acord, și mâine la 9 cu rucsacul făcut inclusiv periuța de dinți te iau în mașina mea. Cămășuța de noapte nu o consider absolut necesară. Anica a înțeles că Ionel bravează. Nu că i-ar fi putut oferi ceva dar parcă se simte din ce în ce mai apropiat sufletește de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
bun cu un mic pupic care l-a mulțămit deplin pe Ionel Fix la ora 9 un Mercedes destul de luxos oprește în fața casei. Din el sare Ionel ca să întâmpine cele două femei care au ieșit din casă. Anica avea un rucsac destul de burdușit în mână. - Ionele, Ionele vrei să-mi strici jucăria? Ți-o predau fără inventar. - Mulțumesc de încredere. Sper că o voi folosi fără defecțiuni. - Nici o grijă mămico. Am mijloacele necesare s-l pun la punct dacă se întinde
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Anica îndoind brațul spre a reliefa mușchii care de astă dată nu se iveau dintr-o ie brodată ci dintr-o bluză orășenească cu decolteu ceva mai liber. Oricum, arăta splendid in rochița puțin peste genunchi. Ionel, punând în portbagaj rucsacul, apostrofă: ” Remarc că ți-ai luat suficiente pijamale. Speram să te văd cum ești fără ele. Dar adio vise deșarte.” Oarecum dojenitoare dar zâmbind îngăduitor la gluma erotică mama fetei ripostă: - Nu te juca cu cutumele satului. Aici te vei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
o singură învelitoare tot imensă de parcă te invita discret să faci copii. S-au uitat unul la altul zâmbind și ea a hotărât că vrea partea dinspre fereastră apoi l-a trimis la baie. Ea a trebăluit cu lingeria din rucsac. Acesta era de fapt burdușit cu de-ale gurii. Teama mămicii să nu moară de foame păpușica ei. Când Ionel a revenit în pijama s-a așezat pe partea lui de pat cu o revistă în mână. - Să mă chemi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
de oraș într-un un șort și maiou cu ocazia vizitării cabinei, a proviziilor din bufet și din rezervoare. Apa, ca și motorina erau esențiale. Și tăriile din bufet au provocat zâmbete dar și justificări savante. Și Anica avea în rucsacul ei o sticluță cu pălincă. Apoi au început cot la cot să înalțe vela. Anica trăgea de zor sforile învățând pe viu să le facă noduri. Treabă de înalt politician făcută de o țărăncuță, e adevărat intelectuală cu 8 clase
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
poposeau din când în când pe pervaz. Ca și când mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă, am făcut cale întoarsă cu autobusul, bucurându-mă de conversația ușoară, fără nici o urmă de efervescență, dintre șofer și pescarul care își rezemase rucsacul de scaunele din față. Eram liberă să mă bucur de liniștea mea, de existența mea anostă și de lucrurile mele simple. Până și locul meu de muncă este unul simplu. Un birou comun, un calculator vechi îngropat în mormane de
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]