3,312 matches
-
-mă odată, Mamă” Și martor nașterii să-mi fiu... Cum fulguia tăcut pe creste, Așa mi-ai spus, în zi de joi, Pe lume-i totul o poveste, Povești sunt toate după noi! Mi-ai dat să beau din clopot rugă, La căpătâi mi-ai pus o carte, Și n-am fost niciodată slugă Tăcerii care ne desparte... Azi nașterea de-atunci mă doare, Căci singur să te naști e greu! Duminică-i în calendare Și-așa va fi în vers
MI-E DOR DE-UN LEAGĂN DE NUIELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382633_a_383962]
-
-ți dulce, blândă, ce sufletu-mi alină. Ți-au curs din ochi salbe de perle - o mare, la capul meu, măicuță, îl implorai și te certai cu El să nu-mi oprească anii; au plâns și sfinții din icoane și ruga-ți ascultară. Ce șoaptă, ce-adiere, suavă mângâiere, cântec de leagăn, dulce! Să nu îmi pleci măicuță, prezența ta mi-i aer! Să nu-ndrăznească viața, din lumea mea te rupă! (Poezia, „Sărut-mâna”, p.36). Și în același registru, „STATORNICIE
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
CĂLĂTOR PRIN SUFLET (Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini) Indiferent dacă modul de adresare este direct sau indirect, bătăile inimii converg în versuri, catrenele purtând parfumul floral cules de pe câmpiile întinse, din poienile pline de soare, din albastrul cerurilor săgetat de rugile fierbinți, care - uneori - primesc răspuns, alteori doar tăcere. Poezia, pentru Mariana Mihai, este - și trebuie să fie - un modus vivendi, o cale prin care lumea să devină mai bună, mai iubitoare, chiar dacă universul nou creat conține doar sâmburii tangențiali realității
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CANȚONETE CU STICLETE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Martor nemărturisit banalul timp delicat irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică: CANȚONETE CU
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]
-
conducător activ al unei familii Ortodoxe prin religia mamei, spre a-i oferi odihna veșnică meritată după ani și ani de muncă. Nu tu pomenire, nu tu miluire, nu tu colivă legănată ci simplu, îmbărbător pentru cei vii după o rugă fierbinte pentru decedat. Ce interese au oare preoții Ortodocși să urmeze cutume care nu-și mai au rostul în zilele pe care le trăim? Papa Catolic parcă începe o muncă de actualizare a liturghiei. Pe când și Sfântul Sinod Autocefal de la
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a inserat sau e devreme? Soare și luna, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat, Cu ruga trupului înfășurată-n dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar răscolind dorința, Săruturile-ți dulci sporind nesăbuința Supliciilor certe, dar boeme. Cu buzele-ți rebele, Am conturat
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
împlinirilor cu fiece adăugare de gând, fiecare lumină, fiecare treaptă sau fiecare semn al apropierii și contopirii în iubire. Si scară, urca. Urca parcă singură cu cei doi îmbrățișați în iubirea nevăzută a suspinului etern. O îngenunchere aruncată parcă în ruga deplină a credinței, îi acoperea pe ei învăluiți în puterea de nedeslegat a iubirii care împlinise deplinul cerului. Si revărsate peste voințele lor negândite și nemăsurate, iubirea și încrederea, dorința și tumultul împlinirii, frumusețea chipului și trupurilor lor s-au
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
Vreți să scrieți numai voi, Stropind pe alții cu cerneală? Robiți de pizmă muritori-eroi, Lui DUMNEZEU ÎI cereți socoteală ? Ați pus metafore pe vers Prin ficțiuni luptați cu îndârjire Cu Creatorul ăstui Univers Bolnavi în ură și-n vrăjbire ! În Rugă prin al vostru vânt Mă apăr cu avântul și simțirea Mă-Închin și în Locașul Sfânt Ca DOMNUL Păcii Să vă dea Iubirea ! Primiți-L Să-L aveți Busolă ! Vă bate-n ușă, e pe prag Așteaptă să ÎI deschideți
VĂ BATE-N UȘĂ, E PE PRAG ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384025_a_385354]
-
albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) *poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii căldura (gura) *ceas perfect pentru `(o)menire o ia razna în iubire (inima) nuri la amiază ispită pe seară căldură în noapte și sevă de viață (sânii) zece furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Zguduitoare vremuri în cântec de speranță, doar lacrimi topite în noianul de gânduri. Si noianul de gânduri se revarsă în clipele vieții, tot mai puține, tot mai fragile. Caut bucuria neantului și ruga curată. Fără petele zilei, fără nocturnele reci ale unei luni de argint sclipitor. Arunc mantia morții din vinele îngroșate de timpul care nu-mi aparține. Incurcat în sfâșietorul dor al frumosului etern, caut lumina care mai arde încă sub molozul
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
meu din gând Îl pun în cuvânt, Că-n poezie Duc însonmie. Când spre cer privesc, Gându-mi șlefuiesc Și îl dau veșmânt, Suflet lăcrimând. Pe drum greu urcând Către Domnul Sfânt La Măicuța Sa, Maica Precista, Ca să-mi asculte Rugi neștiute, Să-mi dea har ceresc În gând îngeresc, De-a iubi mai mult, Cartea de-nceput, Cartea Cărților Și-a străbunilor, Că i-am dat lăcaș, Suflet de ocnaș, În rugăciune De-a-i fi minune, Ca să-l învețe, Sfinte
RUGĂ MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384079_a_385408]
-
Călcând pe lucruri simple, n-aduni seninătate, Ci-n suflet doar minciună și-n ochi sclipiri de moarte. Căutați-vă poeții în fiecare casă, Rugați-i să v-adune cuvintele-n poeme Alcătuind descânturi la propriile blesteme! Apoi, șoptiți o rugă și să-i poftiți la masă. *** Ciclul "Era sa fiu poet" Referință Bibliografică: S. Y. S. (save your souls) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu
S. Y. S. (SAVE YOUR SOULS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384099_a_385428]
-
să iubești până la moarte. Sclav fericirii tu să fii, Să nu mai știi de unde vii, Să te miri și să nu crezi, Să tot privești și să nu vezi. Surd de vei fi, dar să auzi Cum îngerii îți cântă rugi, La drum mereu plecat să fii, Să tot iubești și să nu știi. De fericire să fii beat, Să nu știi ce ți s-antâmplat, Lumea să-ți pară paradis Totul să fie ca de vis. Să te împaci mereu cu
SPERANŢA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384077_a_385406]
-
-se în jurul unei teme poetice. În succesiunea lor, autoarea urmărește un suiș intim și estetic, de la poezia psaltică la cea ludică, de la invocarea divinității din Cap. I. Doar cu tine..., la jocul inocent din Cap. XII. Puțin umor... nu strică. Rugile din "Te chem, Doamne!", "Rugă către Tine", ori "Iartă!" se acoperă cu sonuri psalmodiate, inducând stări de pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp...”, cum zice autoarea în alt „capitol”, înspre părinți, copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
două ori raportul să-l schimb și-a treia oară în statica nebună a fugii către haos să-mi recunosc în sine neliniștile toate departe-ntre hotare de liniști, zbateri tace ființa ne-mplinită și-așa îmi va rămâne oricât în rugă tâmpla și ochiu-n dar primit pulsează-n amintire spre un prezent uimit de-atâta unduire-n real-banal-profund înghit abstractul zilnic pudrat intens dulceag în horă-mi prind aiurea și gândul și simțirea mă-ndrept spre Tine, Doamne las urmelor umbrele
TEAMĂ NEÎNŢELEASĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384132_a_385461]
-
că două păsări albe cu vremea pereche din putregai de frunze și iluzii mă fure lumina iubito mi-e frig mi-e vânat trupul de vechi amăgiri corbii îmi cântă mereu mai aproape tu toarnă-mi răgaz citește-mi o rugă de nu poți aștern-mi pe urme volbură și flori iubito mi-e frig Referință Bibliografică: Iubito, mi-e frig... / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia
IUBITO, MI-E FRIG... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383355_a_384684]
-
speram că-mi va ieși în cale Și căruia să mă supun. Nu poți să-mi fii matale Prieten drag? Atâta-ți cer, să pot să te iubesc S-adorm, privindu-te din prag, Să știi că te slăvesc În ruga mea De suflet cald și mare cât pământul Și dacă poți, atât aș vrea: Să-ți venerez cuvântul. Cuvântul tău Duios și bun, de dragoste și bine Căci tu m-ai ridicat din hău Și te-ngrijești de mine. Și-
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă-nvrednicește, Doamne, să mă hrănesc din Tine, Să beau din al Tău har o rouă de putere, Și-n nopțile de rugă, ascuns, să fii cu mine, Cuvântul Tău cel dulce mi-aducă mângâiere! Nu mă lăsa, Iisuse, să cad îngenuncheată, Mă-ngenunchează doară sub crucea Ta, în noapte. Va murmura în mine doar inima curată, Iar sufletu-mi cânta-va un
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383506_a_384835]
-
plâns curat, Condeiul ce îl ține-n mână Chiar Tu i-ai dat, nu l-a furat... E aripă de înger alb Și pană sfântă ce scluptează Pe foaie caldă ca de dalb Și-n versul său ne luminează. Cu ruga sa ce-i mai frumoasă Decât ai poeziei stea, Păstreaz-o, Doamne, sănătoasă C-avem aici nevoi de ea! Citește mai mult RUGĂ DE POETAscultă, Doamne... și ruga de poetCăci versul său e rugăciune,Poate-i prea mic sau poate-i
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Și pană sfântă ce scluptează Pe foaie caldă ca de dalb Și-n versul său ne luminează. Cu ruga sa ce-i mai frumoasă Decât ai poeziei stea, Păstreaz-o, Doamne, sănătoasă C-avem aici nevoi de ea! Citește mai mult RUGĂ DE POETAscultă, Doamne... și ruga de poetCăci versul său e rugăciune,Poate-i prea mic sau poate-i bietDar scrisul său e o minune!Ascultă-i inima cea bunăși sufletul de plâns curat,Condeiul ce îl ține-n mânăChiar Tu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
inima cea bunăși sufletul de plâns curat,Condeiul ce îl ține-n mânăChiar Tu i-ai dat, nu l-a furat...E aripă de înger albși pană sfântă ce sclupteazăPe foaie caldă ca de dalbși-n versul său ne luminează.Cu ruga sa ce-i mai frumoasăDecât ai poeziei stea,Păstreaz-o, Doamne, sănătoasăC-avem aici nevoi de ea!... VII. PESTE VREMURI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. PESTE VREMURI Peste vremuri ce vor trece, toate-or fi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai uitat. Vara venit-a și eu am un crez, Deși umbrele serii se-adună... Bat ramuri cu frunzele verzi A dor, a plecare și rugă. Plânsu-mi stingher se revarsă, Ca o haină cu multe poveri... Lumea aduce depărtarea în față Să curme al speranței temei. „N-am să te las niciodată!” - Suspină cu drag Dumnezeu. „Eu îți sunt pururea Tată, Și mântuit ești prin Fiul
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
un acces de furie puse pe foc traducerea nuvelei Morella de Edgar Allan Poe care îi aparținea Veronicăi. 1882-01-06 Pe Eminescu îl supăra amiciția Veronicăi cu d-l "musiu în chestie", nimeni altul decât amicul Caragiale. În scrisorile sale o rugă insistent să nu se mai întalnescă și nici să nu-l mai primească în vizită. " Nicuta, fii cuminte. Pe mine m-apuca iar furia înnăscută caracterului meu: gelozia cea rea și cea mai amară din toate patimile... Te rog să
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]