820 matches
-
nu-i mai dădea voie să fumeze din cauza unei boli de circulație, dar am mirosit că fuma pe ascuns. A dus mâna la buzunar, probabil ca să scoată o țigară, dar s-a oprit la jumătatea gestului și s-a uitat rugător la Luchi. Ea i-a zis, hotărâtă, "nu, hodorogule, nu e voie", iar tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă pot folosi de tine fără scrupule. Cunoști stilul. ― Nu glumi, Daniel, te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. ― Și ce, eu n-am vorbit serios? Iți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridica să Încălzească supa de linte și să pună din nou la cuptor felurile preparate din carne, cărând oalele Încoace și-ncolo Între bucătărie și living, În timp ce Sultan al Cincilea se lua de fiecare dată după miros scoțând niște mieunături rugătoare. Stăteau așa, lipite de scaune, uitându-se la televizor cu volumul dat la minim și vorbind În șoaptă. Totuși, fiindcă ciuguleau fără Încetare dintr-un fel sau altul, toată lumea, În afară de Sultan al Cincilea, mâncase deja mai mult decât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-ți placă mâncarea turcească. Capabilă să recunoscă cuvântul mâncare În orice limbă posibilă, mătușa Banu a dat fuga În bucătărie să aducă supa de linte. Aproape mecanic, Sultan al Cincilea a sărit de pe perna lui și a urmat-o, miorlăind rugător tot drumul până acolo. Stând pe scaunul care-i fusese destinat, Armanoush a cercetat pentru prima oară livingul. S-a uitat rapid și prudent În jur, oprindu-se la anumite lucruri: dulapul cu uși de sticlă, sculptat din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a oprit la jumătate. Stai cu mine până pleacă. — Și după aia cum o să-i explicăm absența mea subită scumpei mele familii? a protestat mătușa Zeliha. — Nu e nevoie să dai nici o explicație, a spus Aram pe un ton rugător. Uite, ăsta ar trebui să fie singurul beneficiu al faptului de-a fi oaia neagră a unei familii tradiționale. Orice ai face, sunt sigur că nimeni nu va fi surprins. Haide. Te rog, stai cu mine. — Și ce-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
foarte bine, Iecaterina Romanovna. Dar trebuie să înțeleg mai mult. N-ai vrea să-mi povestești ce s-a întâmplat cu adevărat și care ar fi circumstanțele morții fiicei dumitale? ă Oh, dar ea nu e moartă! strigă Iecaterina Romanovna rugătoare. Ochii ei îl implorau. ă Atunci nu înțeleg cum ai putut să o omori dacă ea nu este moartă, răspunse Porfiri. Spuse cuvintele încet, încercând să ghicească adevărul ascuns în declarațiile contradictorii ale femeii. ă Am ucis-o, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai multe locuri cu vârful degetelor. Aceasta îi provocă general maiorului o expresie de dezgust. Consilierul de stat păru mai degrabă surprins de asta. Dacă unul dintre dumneavoastră, domnilor... mimă doctorul Pervoiedov o acțiune de tragere în timp ce aruncă o privire rugătoare în direcția lor. Niciunul nu îi sesiză intenția. Trebuie să întorc corpul, explică el. Trebuie să mă uit și la spate. Fețele martorilor oficiali dădeau semne de oroare. ă Domnule locotenent Salitov, ordonă Nicodim Fomici. Fii drăguț și ajută-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vă deranjez pentru o clipă, domnia voastră? Porfiri se uita încruntat la un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să suspecteză că obrajii săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea acestuia rugătoare o oarecare legătură cu ceea ce Zamiotov avea să-i spună. ă Ce este, Alexander Grigorevici? ă Un prieten de-al meu... Tânărul zâmbea rugător în timp ce Zamiotov vorbea. ă El dorește să fie văzut de un magistrat investigator în legătură cu o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea acestuia rugătoare o oarecare legătură cu ceea ce Zamiotov avea să-i spună. ă Ce este, Alexander Grigorevici? ă Un prieten de-al meu... Tânărul zâmbea rugător în timp ce Zamiotov vorbea. ă El dorește să fie văzut de un magistrat investigator în legătură cu o problemă delicată. O problemă care necesită cea mai mare atenție. În mod natural, eu am considerat că dumneavoastră, Porfiri Petrovici, ați fi persoana cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca de un magnet. Hainele lor murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să ne ignorăm diferențele și să ne concentrăm eforturile asupra cazului, spuse Porfiri, pe cât de mieros cu putință. Salitov se apropie de Porfiri din nou, întrebându-l: ă Măcar acum vei fi onest cu mine? Provocarea lui avea un ton rugător. Îmi vei împărtăși toate descoperirile? Sau îmi vei - ascunde ceva? ă Dacă sunt vinovat de a ascunde ceva este doar fiindcă nu am nimic precis de împărtășit. Nu am descoperit nimic. Soluția îmi scapă în aceeași măsură în care îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea șaisprezece ani. În ochii săi, ea încetă să mai fie multe lucruri. Tatăl ei își pierduse slujba. Mama sa murise, după câte se spune de supărare, iar Maria Alexeievna începuse să se uite la Leonid Simionovici cu ochi mari rugători. Acum ea era care îi aducea în dar cărți pe care nu le citea niciodată și îi sugeră chiar o plimbare de-a lungul Fontankăi într-una din nopțile albe de vară. El însă își reaminti, cu un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Iar acum, mi-am pierdut slujba, am pierdut totul... Lamentările Iecaterinei Romanovna s-au intensificat. Acum urla și se zvârcolea în brațele lui Porfiri. Când, după o vreme se liniști și îl privi pe acesta în ochi, privirea îi era rugătoare, dar lucidă. ă Eu am crezut-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu-i mai dădea voie să fumeze din cauza unei boli de circulație, dar am mirosit că fuma pe ascuns. A dus mâna la buzunar, probabil ca să scoată o țigară, dar s-a oprit la jumătatea gestului și s-a uitat rugător la Luchi. Ea i-a zis, hotărâtă, „nu, hodorogule, nu e voie”, iar tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă pot folosi de tine fără scrupule. Cunoști stilul. — Nu glumi, Daniel, te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se părea că aude vocea lui Tomoe și chiar i se făcuse dor de ea. Alteori îl auzea pe Takamori, îndemnându-l să scape de acolo. „Fugi, Gas-san, fugi!“ Apoi i s-a părut subit că aude vocea aspră și rugătoare a bătrânului ghicitor. Nu, nu era vocea lui Higurashitei, ci vocea altcuiva, șoaptele unei persoane al cărei chip nu-l putea distinge. „Tot n-ai încredere?... Nu erai tu acela care voiai să ai încredere în toată lumea?“ Dincolo de pleoapele închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe care acum o povestea în detaliu. - Te-a-nțepat și pe urmă a dispărut? - Nu. A intrat în mine, în sângele meu. - De unde știi că n-a ieșit? - Știu precis. Gongea îl privea aiurit. Se uita în ochii lui negri și rugători și nu-i venea să creadă că Pampu, pe care îl știa de când era copil, stă acolo atât de liniștit și-i povestește cum a intrat dracul în el. În mod normal, s-ar fi văicărit. Poate ar fi plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ajută să aduc la viață ceea ce nu poate fi uitat: copilăria. M-am apropiat și mai tare de oglindă. Voiam să ating cu degetele fetița din oglindă, dar teama că ar dispărea m-a făcut să înlemnesc și cu privirea rugătoare am continuat să privesc. Copilăria mea nu a fost una obișnuită, ca a ta sau ca a lor, sau poate așa gândesc pentru că mă simt neputincioasă să descriu tot ceea ce am trăit. Așa că vă rog să priviți alături de mine în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi devină complice. Mâna mea dreaptă s-a Îndreptat Înspre a ei, dar n-am avut puterea să merg până la capăt: cu un gest rugător, mi-am apucat sexul și i l-am Întins. A izbucnit În râs; cred că și eu am râs, Începând să mă masturbez. Am continuat să râd și să mă masturbez În timp ce ea Își aduna lucrurile și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și mai cum ? — Te rog ! Uite, fii atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o să mănînce de pe o hîrtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mîna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întîlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercînd să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zîmbind. — Jack ! exclamă Kerry, care și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept pînă se Întoarce cu fața spre mine, și-mi iau cea mai rugătoare expresie de care sînt În stare. Crezi că ai putea să rămîi tu aici un pic să răspunzi la telefon, cît mă duc și eu puțin să mă uit la interviul lui Jack Harper ? Știu că, În momentul ăsta, Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]