912 matches
-
fiecare săptămână. Iubirea, sublinia el, la atâția ani de la plecarea celei care îi fusese dragă, ca să-mi alin propriile răni mult mai proaspete și să-mi dezlege mărturisirile, te învață tot ce ai nevoie pentru ca mariajul să reușească, să nu ruginească, să aibă prospețimea începuturilor, adică te învață să apreciezi, să ierți, dar și să spui iartă-mă, te învață să accepți imperfecțiunile celuilalt - că fiecare le avem pe ale noastre - numai iubirea te învață și te ajută să previi acele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și le comande dinainte și care i-ar mai fi ajuns pentru încă zece ani de comerț cu cereale - iar ele umpleau o ladă mare. Astfel umilit, bunicul a început să treacă toate mărunțișurile în rubricile din chitanțiere. „Ca să nu ruginesc la minte“, spunea el. De fapt, își căuta un sprijin în această practică ce-i consemna declinul. În confruntarea interioară cu prăbușirea lui își căuta demnitatea. Niciodată nu se plângea de nimic, ci doar își nota cu precizie în rubricile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cadavrul uriaș al unui animal preistoric. Buruienile prinseseră rădăcini printre fisurile scării de piatră care făcuse cândva legătura între mal și albie, ajungând la dimensiuni inimaginabile. Ici-colo își scotea capul, prin mâlul întărit, câte o sticlă goală sau o piesă ruginită de la mai știu eu ce mașinărie, iar la câțiva pași de noi se vedea o barcă al cărei lemn putrezise complet. De-a lungul apei se întindeau fabrici părăsite. Aveau porțile închise, le lipseau geamurile, balustradele scărilor de evacuare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
N-ai văzut niște obiecte din metal? Întunegrii nu le pot suferi, așa că nu se apropie cincisprezece sau douăzeci de minute. — Clamele? am întrebat. — Da, clamele acelea pentru prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame din buzunarul canadienei și i le-am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Aici sunt. Pe pereții dormitorului erau aliniate mai multe tipuri de instrumente muzicale. Erau vechi de parcă le luase pe toate de la un magazin de antichități. Cea mai mare parte, instrumente cu coarde: mandolină, chitară, violoncel, o harpă mică. Coardele erau ruginite, sau rupte, sau lipseau. Nu cred că am cum să găsesc piese de schimb în oraș. Printre ele se aflau și instrumente pe care nu le văzusem în viața mea. Unul arăta ca o scândură de spălat rufe cu proeminențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-o și eu ca să văd dacă reușesc să o folosesc. — E foarte bună, mi-a șoptit el de parcă-mi spunea un secret. E marca Henkel, vă ține toată viața. E comod să aveți așa ceva mai cu seamă când călătoriți. Nu ruginește, taie rotund. Puteți tăia și gheare de câine. Am scos două mii opt sute de yeni și am plătit unghiera. Era așezată frumos într-o cutiuță de piele neagră. După ce mi-a dat restul, s-a întors la mixerul lui. M-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu veți plânge-atunci amarnic Că vi-i limba prea săracă. Și-ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rără Pe moșie revărsată. Înviați-vă dar graiul Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării-n care geme. Stângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Voi români din lumea-ntreagă Nu dați limba românească, Pe nici o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
curții e și ea foarte mare. Prietenul ne spune că nu și-a găsit încă vreme s-o acopere cu husa de protecție, dar că trebuie s-o facă foarte curând. (Deja frunzele care au mai rămas prin copaci au ruginit de-a binelea.) Mara se ridică brusc și aleargă spre piscină, iar Paul o urmărește cu ochii, de la distanță. Pe apă plutesc frunze uscate. Mara se apleacă ușor deasupra apei și întinde mâna să apuce o frunză moartă. Paul se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
De multe ori îi ziceam: Măi Nicule, mai cruță-te, las-o mai dămol, că-i pocni într-o bună dimineață și tu nu trebuie să mori că n-are cine să te înlocuiască. Ei, bravo! Ce, vrei să-mi ruginească pușca și să rămân de râsul mazetelor? Când o fi să-mi vie ceasul, tot la un copac am să mor. Și mai, mai că așa s-a întâmplat. Atins de o boală care nu iartă, el a ținut pușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ne amuzăm când ne amintim, de parcă a fost ieri, cum un coleg mai norocos făcuse rost, el știa cum, de câteva grăunțe, pe care le împărțea cu duioșie tuturor celor din jur, fiecăruia câte puțină Acestea, coapte pe o tablă ruginită în pădurea prietenoasă a școlii, ori chiar, uneori, câteva ghinde prăjite pe jăratec, aflate din belșug la poalele falnicilor stejari ce ne înconjurau și (aș adăuga astăzi nostalgic) de parcă ne ocroteau, ne astâmparau foamea.Astăzi, după mai mulți ani, cele
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
m-am împrietenit din primul moment, și nu în ultimul, rând ne-am ajutat una pe cealaltă cu o doză bună de realism în atmosfera de competiție acerbă la spitalul din Londra unde ne făceam rezidențiatul (eu, românca crescută la Ruginești până la 6 ani, ea, englezoaică din nordul Angliei, crescută într-o familie care a muncit din greu pentru fiecare penny). În fața unui pahar cu vin, analizăm câteva din întrebările care mă frământă: „Oare să plec? Ce se va întâmpla cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cont propriu mai curând decât la turiștii cu pachet complet la hotel de patru stele. De-a lungul călătoriilor am observat că sunt mult mai rezistentă decât majoritatea gringos și recunosc că trebuie să mulțumesc copilăriei mele în praful din Ruginești, unde mâncam orice mișca sau mișcase cu ceva timp în urmă, indiferent de supravegherea vigilentă a bunicilor. Seara, urc în autobuz, mă instalez comod în scaunul reclinabil și pornesc spre nouă aventură. În majoritatea Americii de Sud autobuzul este principalul mijloc de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
neastâmpărat, îndrăzneț, iute la mânie și fudul. A acumulat o mare avere constând din moșiile Bohotin (Iași), Bogdănești (Bacău), Borzești (Bacău), Costuleni Costești (Cârligătura), Docolina, Drăgușani, Făurești și Filipeni (Bacău - Tecuci), Argoești, Petricani, Ungurașii, Frătinești, Săvești, Hortănești etc., vie la Ruginești și case la Iași. Manolache este primul dintre Rosetești care stăpânește moșia Filipeni, încă nehotărnicită, fără precizia întinderii spre Fruntești, Poeni, Ungureni, Mărăști și Oțelești. prilej de lungi procese cu răzeșii din jur. Moșia Filipeni va fi hotărnicit mult mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un strigăt și un vaiet unic. Dar mai târziu, noi creștem și el rămâne mic; în ochii noștri se aprinde o nouă dorință, dar el este totdeauna fixat în vechea, senina sa minune; noi ne îngroșăm, iar glasul ni se ruginește, dar el face să se audă totdeauna clinchetul lui limpede de clopoțel 31. Din motive diferite, clopoțelul, de care vorbea atât de frumos și Esenin, dispare încet-încet până când omul matur consideră că acesta nici n-ar mai exista; pur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-mbeți și faci urât. Sau te-mbăt și amânăm? Nicio grijă, când vine acțiunea nu se mai lipește alcoolul de mine, beau fiindcă mi-e sete, creierul e intact. Dacă ți-e sete, bea apă. Bea tu, ca să fii deja ruginit atunci când te apuci de memorii. Ce titlu vrei să pui? Mocirla din mine? Nu. Soarta nu te-ntreabă niciodată dacă ți-ai băgat cămașa-n pantaloni. E adânc. Mda, cu soarta nu te pui. E prea adânc pentru mine. Și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ascuți ca un brici, încît, suflând c-un păr deasupră-i, s-ar fi tăiat în două. Din norocire tatăl meu dormea așa de dus încît n-a auzit neci cum ascuțeam coasa, neci cum apoi, luând două pistoale lungi și ruginite de sub pat, le încărcai cu praful de pușcă dintr-un corn de bou, mi le pusei în brâu, luai o țundră veche pe umere, o căciulă de oaie-n cap, lancea de-a umere și ieșii afară din casă. Afară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui Maigret, care nu Înțelese, deoarece era cufundat În gînduri. De fapt, la ce se gîndea? La orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
voi înainte de a veni în Italia și pe care le acopereați cu gunoi de grajd ca să țină de cald. M-a condus într-un colț. Ascunse sub o veche piele de cerb, erau o dagă romană în stare bună, vârfuri ruginite de lance și săgeți, fibule, monede, vase de sticlă colorată. A scos afară dintr-o gaură acoperită cu o piatră o pereche de cercei de aur. Din colecție mai făceau parte inele și brățări de aur și argint, un colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fac eu, arbuștii de mesteceni cu coaja albă zdrențuită îmi ajung până la umeri, când Daniel va fi mare, vorbeau oamenii care plantau puieții, aici va fi o pădure albă de copaci și eu mă minunam, pentru că pădurile sunt verzi sau ruginii sau nicicum, fără frunze, pădure albă n-am mai văzut, aici va fi o pădure albă, crengile firave de mesteceni îmi ajung la umeri, Daniel nu e încă mare să vadă pădurea albă, soarele joacă prin frunzele subțiri transparente, Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
locuiseră, cândva, rudele mamei lui Hiyoshi. Yaemon avea puține rude, dar familia soției lui locuia În apropiere. Hiyoshi nu fusese certat, dar, totuși, se simțea stânjenit. Yaemon reveni, aducând o sabie scurtă, Învelită Într-o țesătură. Nu era cea care ruginea În magazie. — Hiyoshi, asta e a ta. Poart-o oricând dorești. — A mea! Adevărat? — Dar, având În vedere vârsta ta, te-aș sfătui să n-o porți În public. Dacă o faci, oamenii vor râde de tine. Grăbește-te să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spuse ea. Te rog, nu-mi cere sabia aceea. — N-o mai ai? se alarmă Hiyoshi. — ăă... nu. Onaka recunoscu, amărâtă, că fusese vândută de mult, pentru a plăti sake-ul lui Chikuami. — Ei, n-are importanță. Dar sabia aceea ruginită din magazie mai e, nu-i așa? — Da... Dacă o vrei pe aceea. — Pot s-o iau? Deși ținea la sentimentele mamei sale, Hiyoshi insista. Își amintea cât de tare dorise sabia cea veche, Încă de la șase ani, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
altul, de Daniel Rutherford, J. Priestley, K.W. Scheele și H. Cavendish). ¶ Scheele descoperă oxigenul (îl numește "aer de foc"), dar anunță public abia în 1777, după ce Priestley publică descoperirea oxigenului în 1774. ¶ Lavoisier descoperă că substanțele care ard sau ruginesc se combină cu o substanță din aer (ulterior identificată că oxigen); infirmă astfel teoria flogistica (Georg Ernst Stahl afirmase în 1700 că arderea este un proces cauzat de pierderea "flogistonului", i.e. a substanței combustibile din materialul respectiv). ¶ Hilaire Marin Rouelle
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
definită, se comportă sub acțiunea unei forțe ca oricare obiect de pe Pământ), fizic (nu se topește sau evaporă în condițiile mediului terestru în care se află) și chimic (nu participă la nici o reacție cu elementele mediului terestru, de exemplu, nu ruginește). Ca durată, corpul grosier este cel mai efemer dintre corpurile constitutive ale omului, durând exact viața terestră. II.3.1.1.2. Corpul eteric De la materia vie, aceea din primele sale stadii evolutive, omul a reținut așa numitul corp eteric
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
te legeni codrule”M Eminescu; “Uite toamna” - E. Farago; “Toamna”; “Pomul” - G. Vieru; “Brumar”- I. Pilat; “Toamna” - Sanda Sfichi; “Porumbel și vrăbiuța” “Sfârșit de toamnă” “Fantezie de toamnă” - G Topârceanu; “Toamna” - Delia Săplăcan; Cântece: -Vine toamna, - Toamna ne-îmbie -A ruginit frunza din vii Pe parcursul recitarilor elevii desfășoară activități gospodărești: -curățat de porumb și ales de fasole, colaje, împletituri, cusături, picturi. Se apreciează analizează și evaluează lucrările elevilor care vor fi expuse la tablă precum și îndeplinirea sarcinii de curățare a porumbului
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
vale Și-mi pierd ziua tot pe cale; Valea sui, dealul cobor, Îmi trec viața tot cu dor. Puiculiță, floare-n gură! Când te văd în bătătură Îmi uit plugu-n arătură Sapa-nfiptă-n curătură, Și las boii ca să pască, Plugul să se ruginească Și sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri aș dura, Țara-ntreagă aș ara. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mângâiere Și dă omului putere Ca să facă tot pe vrere. Dar nu vrei, sărman de eu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]