6,798 matches
-
inconsistențele Dada, își propuseră o reîntoarcere la valorile "stabile" ale unui trecut ce cuprindea o istorie selectivă a artei de la goticul întârziat al lui Memling la romantismul lui Caspar David-Friederich. Curatoarea Sabine Rewald a pus în centrul expoziției Strălucire și ruină. (Glitter and Doom: German Portraits From the 1920s) patru personalități marcante - George Grosz, Otto Dix, Max Beckmann și Christian Schad -, dar a inclus și artiști minori precum Rudolf Schlichter, Karl Hubbuch sau Georg Scholz... Modelele - figuri rămase în istorie sau
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
sens, chiar dacă privirea le este îndreptată spre lume și nu spre propriul eu, artiștii atașați mișcării Neue Sachlich-keit au produs lucrări care sunt la fel de subiective ca și cele expresioniste. Diferența este doar una de manieră. Tablourile incluse în Strălucire și ruină nu sunt pictate în culori țipătoare, cu lovituri largi de penel. Grotescul cotidian este redat cu meticulozitate clinică, cu o delicatețe și transparență a straturilor de culoare ce amintește de arta maeștrilor de odinioară, de la începuturile picturii în ulei. Nicăieri
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
în opera lui Grosz este o întrebare care nu are totdeauna un răspuns ușor. Cel puțin ca volum, artistul cel mai bine reprezentat în expoziție, după Otto Dix, este Max Beckmann cu 17 lucrări. Includerea creației sale în Strălucire și ruină este discutabilă nu numai pentru că Beckmann (1884-1950), mai vârstnic decât toți ceilalți artiști reprezentați, este îndeobște asociat cu mișcarea expresionistă, ci mai ales pentru că a refuzat explicit orice asociere cu Noua obiectivitate. Pe de altă parte însă, chiar dacă paleta sa
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
a realității, această schizofrenizare morală și psiho-comportamentală în funcție de relația grup/individ, a fost Corneliu Baba. Cu privirea sa de umanist, în sensul cel mai exact al cuvîntului, el a văzut, în transparența monumentalității de circumstanță a Oțelarilor, de pildă, întreaga ruină și nesfărșita melancolie a unor făpturi precare, aruncate în subsolurile istoriei și la periferia existenței. Dacă în aceste imagini individualizate, personajele lui Baba au fizionomie, psihologie și dramă, în compozițiile de grup, acolo unde personajul este colectiv, totul se dezintegrează
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
românofobie ca stare de "ignoranță ingenuă" este vorba între Prut și Nistru. Basarabia este un ținut sub ocupație - asta trebuie înțeles foarte clar. În caz contrar, independența Republicii Moldova nu s-ar fi transformat dintr-un fruct al libertății redobândite pe ruinele URSS - cum părea în momentul proclamării sale - în expresia unei alte aserviri față de Răsărit, 18 ani mai târziu, când purtăm acest dialog. De aceea mă gândesc cu speranță și cu neliniște, totodată, la alegerile parlamentare din primăvară - cruciale pentru viitorul
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
ci un vârtej haotic, halucinant de zăpadă, fum sau foc. Adânc preocupat de istorie, călătorind intensiv în colțuri îndepărtate ale Italiei sau Elveției, pictând cu aceeași grandoare epică semne ale revoluției industriale - vapoare cu aburi, furnale fumegând - ca și vechi ruine ale castelelor medievale englezești, Turner a fost, poate, chiar mai mult decât Géricault sau Delacroix, un epitom al romantismului. Cu toate acestea, mereu conștient de propria valoare, pictorul britanic nu s-a considerat purtătorul unui stindard al "noului", ci un
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
Dumnezeu, caz în care însuși rostul teologiei ia sfîrșit. Nefiind pentru cei mulți, creștinismul ia chipul teologiei în momentele de cumpănă, adică în clipa cînd sentimentul ce i-a alimentat existența începe să se stingă. Cînd o credință moare, pe ruinele ei înfloresc distincțiile teoretice, caz în care teologia este forma finală pe care o ia o religie înainte de a dispărea cu totul. Teologia este semnul premonitor al colapsului unei religii. Teoria ucide sentimentul și obturează viziunea, iar creștinismul este o
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
echipamente și chiar secții și ateliere Întregi, despre salarii restante și drepturi neplătite, despre directori incapabili de a repune pe picioare combinatul, despre sabotarea din interior și apariția unor grupuri de interese fără scrupule și despre decăderea până la stadiul de ruină a ceea ce a Însemnat „cea mai importantă unitate economică și de producție a județului Vaslui”. Cele aflate l-au mâhnit foarte mult, pe etape, iar acum dorea răspunsuri la o serie de Întrebări concrete și informații nominale despre unii și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ce cauză, în noaptea aceea primarul uită să-și întoarcă ceasul. Când se trezi dimineață, după ce se luminase puțin, se uită la ceas. —Ei, ia zi, cât e ceasul? întrebă Pierre. Ce spune vechitura ta? Limbile rămăseseră înțepenite ca niște ruine înnegrite la unu fără un sfert. Pentru primar acesta a fost cel mai cumplit moment din viața sa, mult mai îngrozitor decât cel în care fusese luat prizonier de nemți. În închisoare toate simțurile se alterează și primul care dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul jupuit atârnând și distrugerea dezgolește cu brutalitate un scaun, un cămin. „Nu e drept, își spuse Charlot, nu e vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aș dormi mai bine. N-aș mai fi atât de bătrână și de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul jupuit atârnând și distrugerea dezgolește cu brutalitate un scaun, un cămin. „Nu e drept, își spuse Charlot, nu e vina mea. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de obosită. Oamenii m-ar accepta cu plăcere, iar mie nu mi-ar mai fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul jupuit atârnând și distrugerea dezgolește cu brutalitate un scaun, un cămin. „Nu e drept, își spuse Charlot, nu e vina mea. Eu n-am cerut două vieți, ci una singură, pe a lui Janvier.“ —Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ieșea la lumină superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei părți de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a compromis efectul legei. Însă În totalul ei legea din 1930 s-a dovedit superioară reglementarismului, pentru că: aă Prin dispariția caselor de prostituție, morala publică nu este insultată de viciu. Acesta nu se afișează insolent și nu atrage tineretul la ruina sufletească și trupească. bă Legea a dat posibilitatea ca să se poată controla și depista prostituția clandestină, care constituește un factor important În diseminarea boalelor venerice. Legea a avut Însă și unele puncte foarte slabe. Între altele s-a lăsat prostituatei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tratezi cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a fi doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche, să îl testăm pe celălalt cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
formate din linii continue sau întrerupte, sticle pline de fluturi totul flutură peste tine, a lună cuvinte te forțează să stai la plajă, la piscină, să mergi cu picioarele tale sălbatice, zvelte, prin grădini prin olimpice parcursuri de flori, de ruine, de ștanțe alcătuite din cuvintele mele, de sus în jos și de la est la vest, de la literă către vers până la alcătuirea delicată a aerului, a cătușelor, a pulberii care explodează după trecere zi de zi vers pe care ți-l
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care din ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu jertfă proprie, înalță alta nouă; sunt oamenii care parcurg zeci de km pentru a merge la Biserică, și sunt oamenii, care, în țară străină, află un munte, și-n munte o peșteră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la unu la cinci, nomina odiosa, reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea masă nevoiașă aflată în ruină și agonie, ce s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât ne merge nouă de rău, în țara băieților deștepți, întunecați la chip și la suflet, pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
artă: Văzut-ați voi o urbe-ntre coline Pulsând cultură-n ritmuri creatoare Din plasa vremii prea necruțătoare În care Domnul nu mai intervine ? Orașu-i un tezaur, o valoare, Păstrând mii de comori de taine pline Ce ies din legendarele ruine Spre-a admira tablouri uimitoare. Cu eleganță-și țin azi semeția Cei Trei Ierarhi, dar și Mitropolia Și Parcul din Copou cu vechiul tei, Bojdeuca ori Muzeul Dosoftei. Iar la Palat e Ștefan domnitorul Și Lui, dar și lui Cuza-i
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
reflectam un timp, mă gândeam că din pușcărie n-am să pot să mă răzbun pe tine cât ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la el, te demolam cărămidă cu cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta care datează cel puțin de pe vremea Potopului. Chiar cu ochii închiși, îi văd cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tocmai m-am eliberat de o greutate apăsătoare care îmi strivea pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
marginea vetrei consumându-se, carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și, dându-le apă la moară, să văd unde vor ajunge lucrurile. 9. La câteva săptămâni după cutremur, când lumea, speriată de cele văzute și la televizor în legătură cu repercursiunile cutremurului, începea parcă să se consoleze cu noua viață clădită pe ruinele celeilalte, totul părea că ar trebui luat de la început. Abia în asemenea condiții, poate vedea omul de rând că zilnic, se petrece același lucru, ca la începutul lumii, exprimat într-un singur cuvânt: căderea. Cădem. Zilnic cădem cu o treptă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]