587 matches
-
și într-o cană, în care mama punea un ou roș și ceva bani metalici, care, spunea ea, însemna argintul și aurul vieții. Ne spălam cu rândul, după ce ne închinam cu cuvioșie, aceasta însemnând că vom fi sănătoși, voioși și rumeni ca oul roșu, curați ca argintul și bogați ca aurul, tot anul și întotdeauna. Cum banii din cană reveneau de dre pt celui mai mic dintre noi, care tradițional se spăla la urmă, se întâmpla des că avea acces la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
3 ianuarie. „La miezul nopții s-a revelionat mai peste tot, în cerc intim, în lumea mare ca și la cârciumă. Câteva doamne mari (grandes dames) au trecut de la teatru la restaurant unde, într-un cabinet particular, și-au muiat rumenele lor buze într-o cupă de Mumm frapată.“ Iată singura deosebire: pe când astăzi lumea revelionează în sălile mari ale restaurantelor, într-un general amestec și în sunetele jazzbandului, pe vremea anului 1883 se reveliona discret, în cabinete particulare. Iarna fiind
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
brad și ne-am luat rămas bun cu ochii umeziți de lacrimile recunoștinței de la acel om care s-a ridicat cu mult peste barierele omeniei. Bucuria mamei nu se poate exprima în cuvinte când ne-a văzut tefere, vesele și rumene la față. De tuse nici nu putea fi vorba. Totul a rămas de domeniul trecutului, un vis urât care nu merită adus în discuție. Ne-am reluat vechile atribuții și repede ne-am acomodat cu atmosfera de familie. "Mortul" a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să vă opriți. Nu e voie să intrați În grădină, auzi ea o voce bătrânească, plină de Îngrijorare. E grădina domnului nostru și a familiei sale, nimeni nu are voie să intre În afara Înălțimilor lor. Era un servitor bătrân, cărunt, rumen de trai bun și care gâfâia ușor. Cicatricea de pe obraz și mâna stângă cu trei degete lipsă dovedeau că În tinerețe omul fusese mai mult decât un slujitor cu Încheieturile ruginite. Fata simți cum i se urcă sângele În obraji
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deal prin fânețe, primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui, micuță. "A cui îs oile acestea, măi Ciobane? Apoi a lui Vasile-a-Moșneagului. Cum te cheamă? Ion. Carte ai învățat? Da, am învățat; da numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vârsta inițiatică; astfel, rătăcirea prin pădurea ce anulează contingentul se adâncește cu scenariul căutării animalului mitic cu rol de călăuză sau ipostază totemică a alesei. Flăcăul căruia i s-a promis în schimbul ieșirii în lumea albă „Fata Brună,/ cu Fața Rumenă,/ cu Cosița Groasă -/ o fată frumoasă” urmărește în mod instinctiv traseul care îl va conduce, la momentul magic spre ursita de dinainte de ursire: „trecând un an, doi, trei, patru - douzeci de ani, băiatu a-nceput să plece la vânătoare de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fost al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele către regină, cei mici strigau Trăiască!, cei mari cântau Imnul regal. Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al Mărei de Nord. Nicăiurea nu am văzut atâta lux desfășurat, atâția tineri high life174 îmbrăcați după ultima modă, atâtea femei frumoase în toalete scumpe, mai cu samă englezoaice, care desigur nu venise după căutarea sănătății lor, căci cei mai rumeni trandafiri străluceau pe obrajii lor albi ca spuma mării. Românii însă ca nealtădată erau puțini la număr în anul acela. Numai trei: baronul Eudoxiu de Hurmuzachi, un mare proprietar din Bucovina, căruia îi zicem prin prescurtare Doxachi Hurmuzachi, Iacob Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreme, care n-au putut nici odată atinge Înălțimea produselor reputate „de acasă“, chiar când purtau eticheta unor firme cu bună faimă, precum Capșa, Riegler și Nestor, ajunse repede industrii cu fabricate lipsite de orice personalitate. Însă budinca de orez, rumenă, fierbinte, abia scoasă de la cuptor, tăiată din plin dintr-un colț al tăvii, răsturnată În farfuria de dinainte-ți și cu o lingură mare de dulceață de vișine aruncată cu ochii Închiși deasupra, este totdeauna minu nată când este făcută
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate dragostele de pe lume, să-i Întrevăd, ascultând-o și privind-o, sub masca bătrâneților ei de astăzi și cu ochii mei adolescenți de acum peste cincizeci de ani, obrajii ei de odinioară, rotunzi ca piersica, carnea ei albă și rumenă, zâmbetul ei fericit prin exercițiul plăcut al dragostei. Tot necumpătul meu muieratic și toate rătăcirile mele extraconjugale Îmi vor fi iertate odată și odată și numai Într-o oarecare măsură, din considerentul, rar la categoria mea de infractori, că nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
suportați aici, pe acest pământ până la moarte! chinurile unui iad concret, real, vizibil, în speranța că veți ajunge în rai adică NICĂIERI... Vai de voi! Vă compătimesc. " Deci când se-ntâmplă s-aud vreun egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?" (M. Eminescu) Liniștirea crivățului a însemnat pentru noi în afară de salvarea de la moarte două lucruri esențiale: puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de noi mai mult alergând. Iertați-mă copii; am întârziat puțin până s-a copt pâinea. Iat-o! Și a ridicat pâinea rumenă și aburindă sus de tot, cu ambele palme desfăcute, așa cum procedează moașele mai vechi în meserie, când după expulzarea fătului din fosta locuință, așezându-l pe un scutecel purtând urmele evidente ale suferințelor lehuzei îl prezintă pe nou-născutul apărut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
olăritul care a dispărut cu totul în anii 1950, sau tăbăcitul pieilor din care multă vreme s-au câșigat bani frumoși și pe care pe alocurea, îl mai aflăm și astăzi. CAPITOLUL XIII Agricultura Motto: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Radu Gyr (pentru aceste versuri, poetul a fost acuzat de incitare la răscoală și condamnat la moarte de un tribunal
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
piff“. Marea găselniță a barului ăstuia erau chelne rițele cu patine în picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca ăsta. Parcă pluteau printre mese ! Cu balcoanele împungînd vitejește și cu fustițele flutu rînd în vînt peste popourile lor rumene și încordate, fetele ăstea făceau toți banii. Zburdau încoace și-ncolo ca niște juninci urmărite de tăurași focoși. Ei le urmăreau doar cu privirile... „Piff !“ Chelnerița asta era dată dracului ! Pusese ochii pe el. și era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bulevardul Copou - locul predilect de promenadă pentru locuitorii urbei - li se oferea întâlnirea cu un cuplu mai puțin obișnuit. Un tânăr blond, înalt, zvelt, elegant îmbrăcat ducea la braț o femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap. De umărul drept îi atârna o trăistuță artistic țesută, pe care o purta mândră, ca
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ființei umane, este ținta finală a eseurilor lui Costache Olăreanu. O îndeletnicire care merită a fi reaprinsa într-o vreme de stingere pe altarul divertismentului facil sans rivages, care a devenit idealul omului postmodern. VIOREL HUȘI - PICTOR DIN „ORAȘUL CULORILOR RUMENE ȘI AL LUMINII” Lină CODREANU De mult timp, n-am mai văzut un astfel de album de artă care să-mi suscite interesul. L-am răsfoit pagina cu pagina, cu un fel de sfiala intelectuală, ca-n fața unui ansamblu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
veritabilă carte de vizită a orașului, fiind memorabilă pentru istoria culturală a Hușilor. Iată: „Sunt plecat din Huși, pentru lucru, oraș al amintirilor mele din copilărie și adolescență, al vinului bun, al livezilor cu pomi fructiferi, orașul soarelui, al culorilor rumene și al luminii. Pentru mine Hușul reprezintă frumusețea peisajului veșnic scăldat în lumina, într-un cuvânt ce a reprezentat Arles pentru Vincent Van Gogh, care e unul din pictorii pe care eu îi iubesc cel mai mult și în cel
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
între timp s-a pus masa și fiecare scoate din traiste merindele ce le-au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe ele iar mătușa Tinca din Cursești scoase alivenci făcue cu smântână de vaci, toate bunătăți grozave, care merg și cu un pahar de vin roșu sau nohan. Fetele Mariei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de Încovoiat, Încât, dac) ochii lui c)prui, că ai unei morse, ar trebui s)-i Întâlneasc) pe ai ț)i, ar fi nevoit s) se uite În sus. P)rul s)u alb, tuns scurt și culoarea fetei - obrajii rumeni ai unui om care st) În c)ldur) și aburi - sunt pl)cute. —Nu la locul )stă m) gândeam. Cel pe care voiam s) vi-l ar)ț este mult mai vechi, spune Kahn. Dar mie Îmi place enorm acesta
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru a elimina din trupurile oamenilor tensiunea muscular). Îți vorbește despre mișcare fizic), respirație, postur), dormitul cu sau f)r) pern), cu ferestrele deschise sau Închise. Toate acestea sunt importante, pentru c) el consider) corpul uman drept ceva sacru. Este rumen În obraji, are nasul puțin Încovoiat și o expresie blajin). V)d În el acea inocent) a onoarei pure a cercetașului de care d)deau dovad) b)ieții pe care i-am cunoscut la YMCA (Young Men’s Christian Association
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doi gentlemani, Mr. Burness și Mr. Cummings, care n-au locuit cu noi. În mintea mea sunt asociați cu iernile petrecute În St. Petersburg, unde aveam o casă pe strada Morskaia. Mr. Burness era un scoțian solid cu o față rumenă, ochi albaștri deschis și păr galben ca paiul. Își petrecea diminețile predând la o școală de engleză, iar după-amiezile Își Înghesuia mai multe lecții particulare decât putea cuprinde o zi. Întrucât călătorea de la un capăt al orașului la celălalt și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
shapka lui din blană de vulpe se Îndrepta spre ușa noastră. Din camera pentru Învățătură, unde mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost În ziua aceea, fața lui rumenă era toată asudată când intra. Îmi amintesc energia colosală cu care apăsa tocul În care țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]