715 matches
-
scrisoare a fost trimisă regelui, în care Părinții și-au motivat decizia de a nu putea să îl consfințească în conformitate cu canoanele pe Odoacru. Un grup de Episcopi a fost delegat să prezinte scrisoarea regelui, la curte, unde a produs mare rumoare: Cînd regele a îngăduit alegerea Episcopilor, Episcopul pe care acesta îl dorea trebuia să fie ales168. Proprietatea Bisericii este în puterea sa și el poate să o dea oricui dorește"169. Regele i-a trimis lui Hincmar obișnuita scrisoare, plină
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de Bamberg, Uldabric de Costreim și alți sfetnici importanți ai rătăcirii lui, în privința cărora Papa, absol-vindu-l pe rege, a pus condiția să-i îndepărteze de la curte și de persoana regală, împreună cu alți Episcopi lombarzi de aceeași factură au făcut atîta rumoare, amenințînd cu rebeliunea, de prea multa rîvnă pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
moment, Anda traversă camera cu statura ei impună toare și opri casetofonul, întrerupând vocea lui Bob Dylan și luându-l de braț pe studentul la Regie, îmbrăcat în frac și cu joben pe cap. Hei, everybody! răsună glasul ei peste rumoarea din cameră. Probabil vă roade curiozitatea să aflați ce sărbătoresc eu azi! Ei bine, v-am chemat să vă anunț că am acceptat cererea în căsătorie a lui Paul! îl strânse de braț pe blondul mătăhălos, care încuviință zâmbind și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cavalcadă a valkiriilor. Dumneavoastră aveți o preferință? În așteptarea răspunsului, ofițerul rămâne surâzând în picioare, drept ca o lumânare, lângă scaunul de pe care tocmai se ridicase. Da, Gotterdammerung. Amurgul zeilor... hm, interesant. Glasul gros al Obersturmführer-ului se suprapune brutal peste rumoarea discretă a conversațiilor din toată sala: Hallo, Manfred, gehen wir! Ich bin hastig!47 Involuntar, o ușoară strâmbătură convulsionează fața neamțului în timp ce sângele îi invadează cu repeziciune obraji: Îmi cer scuze pentru camaradul meu. Abia revenit de pe front cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mare animație printre participanți. Astfel, când cineva s-a referit la sloganul leninist "Comunism = puterea sovietică + electrificarea întregii țări", Barbilian a ridicat bastonul, pentru a cere cuvântul. A spus doar atât: "În această formulă leninistă, operația de adunare este necomutativă". Rumoare generală. Tovarășa de la catedră, nematematiciană, intrase în stare de panică, la gândul că ar putea lăsa nepenalizată o afirmație care nu e "pe linie". Căuta cu disperare privirile liniștitoare ale unui matematician de încredere, care să-i dea asigurările necesare
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
că asta e inevitabil prin idee. Astfel putem trăi. E altceva. Eu concepeam însă în seara aceea că voi cădea fatalmente. Dar nu era moartea, mă puteam salva printr-un act de voință călăuzit de o senină pace interioară, indestructibilă. Rumoarea în braserie crescuse. Discuția mea cu Ion Micu devenise parcă fum, iar lunga tăcere care se așezase între noi risca să ne sugereze la amândoi o ruptură. Deodată însă el zîmbi: "N-ai reținut, zise el, fixîndu-mă iar, cum stătea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-un singur punct, spuse el ridicîndu-se iarăși. Și care e esențialul..." Și râse din nou în timp ce se îndepărta lăsîndu-mă singur. Braseria începuse să se umple de ceața fumului de tutun, dar și de acea ceață care emană parcă din rumoarea vocilor, a râsetelor, a fluidului existenței care se intensifică într-un restaurant când ora se face târzie și nimeni nu are încă de gând să plece. Desigur, aici se venea nu pentru a petrece în mod vulgar, pentru asta ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de toate păcatele. O întreb, când a fost sinceră, atunci sau acum? Și atunci și acum, a sărit poetesa bine inspirată de acea parte a ființei ei de care îmi pomenise, căci a făcut o puternică impresie, s-a produs rumoare aprobativă dar și desaprobativă, la adresa celui care vrusese să arunce un dubiu asupra sincerității ei. Depinde cu cine e sala. În alt context răspunsul ei ar fi stârnit rânjete disprețuitoare pentru o astfel de labilitate în principii, care îți putea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adresa, printre rânduri, cititorilor. Suna ca o sfidare, părea ceva incredibil, cum putuse să apară așa ceva? Iată adevăratele probleme care ni se pun, lipsa de vigilență, spiritul de gură cască, împăciuitorismul cu elementele dubioase, care atâta așteaptă, să... ețetera, oțetera. Rumoare de satisfacție printre partizanii lui Dumitru Dumitrescu-Dolj, reținere obiectivă în prezidii!, voci: În ce revistă a apărut, cine e autorul? Poetul strigă: n-are importanță în ce revistă a apărut, putea să apară în orice revistă în care lipsa de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără cultură nu sîntem în deplină formă, nu sânt partizana zicalei care spune decât filozof ofticos mai bine măgar sănătos... Nu e obligatoriu să rămâi doar măgar sănătos..." "Trebuie să fii măgar filozof!" zise de la prezidiu președintele și se produse rumoare veselă în marea sală de ședințe a clubului uzinei. "Am vrut să spun, reluă Nineta fără timiditate, că nu asta e alternativa. Se poate face și sport și cultură!" Bravo, Nineta. Avea, cum se zice, papagal. Și descoperii după aceea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i se turbure pentru toată viața sufletul! mai bine nu! mai bine fără el, decât să pună stăpânire pe clipele ei viermele scârbos al geloziei... de ce nu putuse redeveni senină acceptîndu-l așa cum era? pentru că presimțise ce era în ea, murmurul, rumoarea din adâncuri a desordinei, o auzise în acele clipe de trădare și, desigur, se speriase...) Nimic însă nu răzbătea în afară din viața acestui cuplu, în afară de o continuă plenitudine în înțelegere. Desigur, flacăra nu era spectaculoasă, dar le lumina, cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mică suflare a vintului. O imitai și mă oprii și eu din mers și rămăsei nemișcat și nu prea aproape de ea, ca și când, desigur, nici n-ași fi cunoscut-o, în acest timp în curtea școlii izbucniră deodată copiii, dar fără rumoarea de altădată, după cum mi-aminteam eu că făceam când goleam clasele, cu strigăte și țipete ascuțite al căror vacarm se auzea departe în cartier. Nu, erau copii liniștiți acești bucureșteni și aproape toți bine îmbrăcați, unii chiar prea bine și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era tot fată și nu era tot el tatăl ei, cum era și chiaburul al fetei din fața lui? Fiindcă ea spuse foarte clar și cu uimire: "Tata nu e dușman al poporului, e țăran din Banat". Declarația asta naivă stârni rumoare și ilaritate, dar nu de simpatie, se veseleau ca și când a te simți atât de departe de ceea ce ți se spune că e tatăl tău înseamnă că vrei să prostești pe alții cu perfidia ta care simulează inocența. Ia spune tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se uita la mine cu o expresie turburătoare de singurătate și nepăsare: știu multe, parcă voia să spună, dar eu nu vreau să știu nimic, deși m-ați silit să aflu, viața mea nu este atinsă de zgomotul, cuvintele, rumoarea și paharele voastre. Uite-l colo pe tata, nu știu cine e, nici măcar nu mai țin minte că ne-am plimbat de-atîtea ori împreună, că am pus într-o zi flori pentru mireasă, că m-am dat în călușei, și el mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timpului. Lâncezeam cu volumul de versuri în mână, la doi pași de-un mic univers canibalic, fragil ca Bosforul lui Bolintineanu. La capătul celor două ore de chin, venea lovitura de grație. Îi țineam în pauză, liniștit, meticulos, insensibil la rumoarea plină de speranță a trupurilor. Brațele se desfăceau, degetele trosneau, picioarele începeau întâi să se întindă, apoi să tropotească vioi pe parchet. Un suflu divin pompa mișcare în grădina de zarzavaturi. Revolta era sugrumată din fașă. Vorbeam fără oprire, nesimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
religiei, 1998 etc., toate la prestigioasa editură Humanitas, ea însăși metamorfozată din vechea Editură Politică) au fost repuse în circuitul intelectual ca restituții cardinale ale culturii române. Demascarea cursurilor lui Nae Ionescu ca plagiate de către Marta Petreu (2009) a produs rumoare și consternație în publicul românesc încă prins în mrejele "profesorului". Discipolii contemporani ai maestrului care a format (intelectual) și deformat (ideologic) generația '27 i-au legat publicistica și cursurile universitare în Opere (apărută în 7 volume). Tot din rezorvorul simbolic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
comun. Kolea alergă să deschidă. Xtc "X" Antreul deveni brusc extrem de zgomotos și de aglomerat; celor din salon li se părea că intraseră din curte câțiva oameni și că alții continuă încă să intre. Câteva glasuri vorbeau și exclamau simultan; rumoare de voci și strigăte răsunau și pe casa scării, semn că ușa de la intrare nu fusese închisă. Vizita se dovedea a fi din cale-afară de ciudată. Toți se uitau unii la alții; Ganea se repezi în sală, dar acolo apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă o rumoare de voci, exclamații, unii chiar cerură șampanie, începură înghesuiala și agitația. Pentru o clipă mai că nu uitară de Nastasia Filippovna și că aceasta era amfitrioana seratei. Însă încetul cu încetul, aproape toți deodată, își amintiră că prințul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
problemă. Acum câteva clipe Gavrila Ardalionovici mi-a spus... Însă Gavrila Ardalionovici ieșise din casă și era acum pe terasă; Ptițân îl urmase. Din camera alăturată se auzi gălăgie și vocea tare a generalului Ivolghin, care parcă voia să acopere rumoarea altor câtorva glasuri. Kolea fugi imediat într-acolo. — Foarte interesant! remarcă Evgheni Pavlovici cu voce tare. „Deci știe despre ce-i vorba“, se gândi prințul. — Care fiu al lui Pavlișcev? Și... poate exista vreun fiu al lui Pavlișcev? întrebă nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noi totuși pretindem, nu rugăm. Pretindem, nu rugăm!... Nepotul lui Lebedev, foarte înfierbântat, se opri. Pretindem, pretindem, pretindem, nu rugăm!... îngăimă Burdovski și roși ca racul. După cuvintele nepotului lui Lebedev urmă o agitație generală și chiar se iscă o rumoare, deși toți cei prezenți evitau să se amestece pe față în această chestiune, cu excepția lui Lebedev, care părea apucat de frisoane. (Ciudat lucru: Lebedev, care era probabil de partea prințului, parcă resimțea acum o anumită satisfacție de familie pentru discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar își pătă batista cu sânge. Boxerul era aproape speriat. — Eh, Antip! strigă el cu amărăciune. Și doar ți-am spus atunci... cu trei zile în urmă că, poate, nici nu ești cu adevărat fiul lui Pavlișcev. Se auzi o rumoare reținută de râs, doi-trei râdeau mai tare decât ceilalți. — Faptul enunțat chiar acum de dumneavoastră, domnule Keller, spuse repede Gavrila Ardalionovici, este deosebit de prețios. Și totuși sunt pe deplin îndreptățit, pe baza informațiilor celor mai exacte, să afirm că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte de toate și neținând cont de nimic, chiar eliminând restul aspectelor și poate chiar înainte de a se stabili în ce constă adevărul. Mă înșel cumva? — Desigur că vă înșelați, nici măcar nu vă înțeleg... altceva? Și din colț se auzi o rumoare. Nepotul lui Lebedev bombănea ceva în surdină. — Aproape că nu mai am nimic de spus, continuă Evgheni Pavlovici. N-am vrut decât să fac observația că, de aici, problema ar putea sări direct la dreptul forței, adică la dreptul pumnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost la înmormântare și la biserică. Mulți remarcară că cei prezenți în biserică îl întâmpinaseră și îl petrecuseră cu șoapte involuntare; același lucru se întâmpla și pe străzi, și în parc: când trecea pe jos sau în caleașcă, se auzea rumoare, i se rostea numele, era arătat cu degetul, era pomenită Nastasia Filippovna. Curioșii o căutaseră și la înmormântare, dar ea nu luase parte. Nu fusese la înmormântare nici căpităneasa, pe care Lebedev reușise totuși s-o oprească și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urcă în trăsură și porni spre biserică. Să remarcăm că dinadins nu voise să fie trecută cu vederea vreuna dintre datinile și uzanțele încetățenite; totul se făcea pe față, deschis și „cum se cuvine“. La biserică, trecând prin mulțime în rumoarea neîntreruptă de șoapte și exclamații ale publicului, condus de Keller, care arunca în dreapta și în stânga priviri amenințătoare, prințul se retrase pentru moment în altar, iar Keller se duse după mireasă; în dreptul pridvorului Dariei Alexeevna, găsi o mulțime care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imagine mai semnificativă vizavi de realitățile franceze, În afara unui vag sentiment al dezordinii sociale provenite dintr-o direcție apuseană. Acest sentiment se dezvolta Însă pe fondul percepțiilor țărănești anterioare, față de politica socială iosefină, sau al celor recente, față de restituționalismul nobiliar. „Rumorile” țărănești din anii respectivi, după cum a arătat Gheorghe Gorun, se datorau În primul rând șocului provocat În Întreaga Europă Centrală de moartea Împăratului Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , de consecințele acestui eveniment. Teza transmiterii unui mesaj
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]