631 matches
-
poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la nepoții ce stau cu ochii țintă Și ascultau la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile Care, scoțând căciula, o-ntinde după mile Și-apoi, șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale, Spune la [cei ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însuși până pe surul fum Care, pătruns prin streașini, la cer își face drum Ieșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește d-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbădă sclavie Domneau ca două spaime pe sânta Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când popolul puternic, de jugu-i desfăcut, Și-aduse-atunci aminte ce fuse în trecut: A dezgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de flori s-așterne. Ca Spiritul Genezei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină, Ca să domnească lumea ca ziua cea senină, Ca roza cea vergină ce doarme și visează Pîn'n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. Nu știai că destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
roza cea vergină ce doarme și visează Pîn'n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. Nu știai că destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei unite: De unde sună marea pin stâncile cernite Pîn-unde Tisa mână undele reci și crețe Peste câmpii mănoase, peste pustii mărețe, De unde Nistrul curge în leagănu-i de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a zilei sântă rază. Nu știai că destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei unite: De unde sună marea pin stâncile cernite Pîn-unde Tisa mână undele reci și crețe Peste câmpii mănoase, peste pustii mărețe, De unde Nistrul curge în leagănu-i de-argint Pîn-unde Istrul plânge, ca taurul mugind, Ideea renviată a Ulpiei Traiane
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai mare. Regină coronată înveșmîntată-n rază, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României ce[a] bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea [mea] cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o, stea în care crez. Și, inspirat în taină de-un cuget proroc Eu văd fericea țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de vânt REGELE NORD soți REGINA MIAZĂNOAPTE săraci, căci palatele lor sunt ruine; doar în nopțile [senine] au visuri superbe, căci li se deschide ceriul și-și rumpe negurile lui*; când Miazănoaptea își deschide De poate ca să facă [2memoria mea sîntă]2 faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte {EminescuOpVIII 294} farmecele și arată în fundul mării ei o lume senină și fericită, atunci stelele polare privesc pân -în fundul mării înghețate dar senine ginii de aur ce joacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
soți REGINA MIAZĂNOAPTE săraci, căci palatele lor sunt ruine; doar în nopțile [senine] au visuri superbe, căci li se deschide ceriul și-și rumpe negurile lui*; când Miazănoaptea își deschide De poate ca să facă [2memoria mea sîntă]2 faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte {EminescuOpVIII 294} farmecele și arată în fundul mării ei o lume senină și fericită, atunci stelele polare privesc pân -în fundul mării înghețate dar senine ginii de aur ce joacă în palate de zafir
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și-n blânda lor cântare Dispar, ca sarcofage
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crede că mă-nșală spre-a stinge-ncet, încet, Omorîtoare-iubire ce sufletu-mi îmbată. De-ai ști tu cum privirii-mi cerească se arată, Cât e de dulce chipu-i... atunci n-ai putea spune C-un geniu infernal e acea sântă minune. Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Și noaptea-i o regină lunatecă și bună, Când cerul rîde-albastru pe somnoroșii nori Și valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se mișcă tremurândă în acea sântă oară. Pe coardele de fier, Dar ce i-am zis, ce-mi zice ÎN van eu samă-mi cer. Când, provocate de-arfă-mi, răspund valuri o mie Ea vine... Cine-i dînsa? Ce vine? Ce să fie? De ce vine la glasu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare de stric mințile tale. CĂL[UGĂRUL] Și, dac-ar fi, ce-mi pasă! Chiar cruda nebunie Se poate că sub ochii-mi gravă, ca la stafie, Afunde și teribili de plumb cearcăne lungi. Fie ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în anul... o comedie scrisă românește în anul 1870, să aibă cel puțin precauțiunea ca să-i puie pe doșcă; tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da' nu așa!... [POETUL] De ce plângi, o, dona Diana, De ce ochii-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi, don Manuel, amantul, Umblă noaptea după fete, Fete brune, dulci și palizi, Ca dulci nopți de primăvară. {EminescuOpVIII 357} Știi, don Manuel, perfidul, Inconstant, iubește-o altă, Altă brună, dulce, pală. Ca o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Neciodată, neciodată ", murmură Maria, luând lanțul. "Neciodată", zisei eu, strîngînd-o mai tare în brațele mele. "Însă, Maria, zisei eu, după ce mă mai liniștisem, tu m-ai putea uita. Vrei tu să împarți, drept semn al legământului nostru etern, o hostie sântă cu amantul tău? " Eu aveam una și o rupsei în două părți. " Dumnezeu e martorul nostru", ziserăm ambii. Orologiul bătu unsprezece în mănăstirea apropiată. "Trebuie să mă duc, zise Maria, etern a ta, etern, etern! " Stătui însă mult după ce se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu Gligor ș-or născut-o pe Maria. Maria s-o luat cu Octavian ș-or născut-o pe Ana. Ana s-o luat cu Gheorghe și l-or născut pe Pătru. Copilul Anei se naște Într-o noapte de Sântă Mărie Mare. Înainte s-o apuce durerile facerii, Ana se duce la geam și privește satul și cerul plin de stele. Copilului i-or zis Pătru. MOARTEA LUI PĂTRU. Tată-su o fost Gheorghe, iar mumă-sa știm că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe scenă și să mă ia la subțioară, și am plecat din sală lăsând baltă și daruri, și tot, eu răcnind tot mai tare pe măsură ce primeam palme îndesate la fund. Nu pot să uit însă racheta de tablă care scotea sântei din coadă, pe care am primit-o anul următor și un fel de platformă pe roți, cu cuburi colorate de plastic deasupra, care se roteau când trăgeai de sfoară jucăria. De obicei însă, ai mei, când îi apuca generozitatea, îmi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de către eroul națiunei românești, Ștefan cel Mare. Puternic și înfricoșat în răzbel, el era pios și blând în pace; căci câte răzbele atâtea azile ale rugăciunei și ale inimei înfrînte, atâtea mănăstiri. Fraților, am proiectat a serba cu toții ziua acelei sânte care-a conceput în sânul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegațiunea a legiuit mai nobil, tot ce pune pe om alături cu omul: Libertatea! Dar acea serbare, deși va avea caracter religios, prin omogenitatea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aceea vom ști ca să dezvoltăm această zi într-o serbare națională în memoria lui Ștefan cel Mare. De sine însuși această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
E. Logothetty Secretar M. Eminescu D[umnea]lor domnilor auditori la Facultatea Teologică din Blaș {EminescuOpXVI 33} Proiect de program pentru serbarea națională la mormântul lui Ștefan cel Mare, la 15 (27) august 1870. 1. Îndată după leturghie în ziua Sântei Marii se va decora mormântul lui Ștefan cel Mare cu cununi de flori și cu lauri și se vor arangia în simetrie cel puțin 70 făclii tricolore. 2. La prânz, în trapeza mănăstirei, va ținea președintele comitetului arangiator o cuvântare
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
d-lor, căci dacă până acum Corpurile legiuitoare ale țării au fost cu mâna largă, și cu drept cuvânt, pentru a acorda pensiuni și recompense oamenilor noștri politici, cari au lucrat la constituirea și organizarea statului român, e o datorie sântă pentru ele, acum că opera politică e aproape săvârșită, de a întinde aceeași mână generoasă și acelor oameni cari s-au devotat unei alte munci mai ingrate, mai neproductive pentru dânșii, dar tot atât de folositoare țărei, munca științifică și literară. După
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion Îl Îngînă cu ochi de bou și o mînă. — CÎnți frumos, zise Julia. Presupun că nu-i nici o Sfînta Elena În cîntec? — Nu cred. Ce-ar bate clopotul ei? Nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire, la întâlnirea cu o ființă excepțională: „Înger, rege și femeie” (Înger și demon). În următoarea perioadă de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ascetul (călugărul), iubita, mama. Femeia iubită este o ființă angelică și/sau demonică (Venere și Madonă, Înger de pază etc.) Cele două ipostaze antitetice par să se echilibreze în poemele de început: „Suflete, de-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire / Și ador pe acest demon cu ochi 26 mari, cu părul blond” (Venere și Madonă). Revoltatul demonic află împăcarea în iubire, la întâlnirea cu o ființă excepțională: „Înger, rege și femeie” (Înger și demon). În următoarea perioadă de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce-mi permit este de a adăuga că despuierea noastră de o porțiune din patrimoniul nostru nu ar fi numai o durere adâncă pentru națiunea română, ci ea ar dărâma în sânul ei orice încredere în tăria tractatelor și în sânta pază, atât a principiilor de dreptate absolută cât și a drepturilor scrise. Turburarea ce ar încerca din aceasta credințele ei în viitor ar paraliza pacinica ei dezvoltare și avântul ei spre propășire. De aceea-mi și iau, sfârșind, respectuoasa libertate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
această privință. [...] protocolul nr. 15 Ședința din 8 iulie (26 iunie) 1878 [...] Președintele zice că, în ultima ședință Caratheodory-pașa a supus Congresului o moțiune relativă la petițiunea arhiepiscopului Gherasim asupra monastirilor închinate. Textul acelei moțiuni este: „Considerând că diferendul între Sântele Locuri din Orient și România, relativ la bunurile închinate care, conform termenilor protocoalelor conferințelor marilor puteri ținute la Paris în 1853, 1859 și 1861 și ale conferinței întrunită ad-hoc la Constantinopol în 1864 trebuia să fie regulat pe cale de arbitragiu, este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]