638 matches
-
barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta cu privirea când pe Fritzie, când pe mine. Fritzie scoase din buzunar o rolă de bandă adezivă și mi-o aruncă. — Prinde cazierele pe perete, lângă cârlige. În ordine alfabetică, dintr-un cap într-altul. M-am executat, observând între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am iubit, demult, pentru prima oară. El m-a dezamăgit, neputând să-mi Înțeleagă puritatea sentimentului, neputându-mi răspunde În nici un fel la pasiunea mea. Pot spune că l-am uitat; totuși, dacă l-aș mai vedea.... poate m-ar săgeta din nou bucuria aceea de a trăi, de a fi fericită, de a simți un om aproape. A doua mare iubire a fost Mircea. Nu știu de ce a plecat, nu pot să-mi explic depărtarea lui bruscă și definitivă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dureros, cu inima bubuind și așternuturile ude de atâta transpirație. Săptămâna trecută, în timp ce medita în poziția shavasna, altfel absolut relaxantă — chiar dacă instructorul a simțit nevoia să pună la difuzoare o versiune bisericească a melodiei “Amazing Grace” — a simțit că o săgetează o durere ascuțită în piept de fiecare dată când inspira numărând. Chiar și azi dimineață când privea mulțimea de navetiști înghesuindu-se în trenul N — se străduia să circule cu metrolul, dar nu-i plăcea deloc — Leigh a simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lucrul ăsta lui Leigh, când o întrerupse un angajat al hotelului care, privind-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mine. Și vrei să știi ce fel de pantofi am pus pe mobila lor? Niște balerini. Dar nu pantofi stil balerini, chiar balerini-balerini. Sunt oaspete în acest hotel și el are tupeul să mă certe ca pe un copil? Îl săgetă cu privirea pe bărbat. Acesta clătină din cap ca și cum ar fi vrut să spună Americani proști, se întoarse — de fapt făcu o piruetă — și se îndepărtă. Hai că începe să-mi placă ospitalitatea francezilor, spuse Leigh. Să înțeleg că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vin să stingă zăpușeala zilei, sunt coapte merele mălăiețe, bradul din coceniște crește până la cer și rămâne Bitancu singur pe lume. Din ciobul de oglindă, Îl privește un chip străin lui, un bărbat cu capul mare acoperit cu păr blond, săgetându-l cu privirea ochilor albaștri. Bitancu nu se recunoaște și se sperie și, pentru prima oară În viața lui se mânie și ia ciobul și-l azvârle ca pe o zburătură În iarba din grădiniță, și ciobul se desface În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nici el. Întreaga noapte s-a foit, dacă nu mai rău, În patul de deasupra mea. Dimineața Îmi rezervase două satisfacții. Prima, vorspan Îndepărtat al pampei, mi-a mișcat sufletul de argentinian și de artist. O rază de soare a săgetat câmpia. Sub binefăcătoarea risipă de lumină solară, stâlpii de telegraf, sârmele și ciulinii au vărsat lacrimi de bucurie. Cerul s-a făcut cât casa și lumina s-a contopit Întru totul cu bărăganul. Juncanii păreau că poartă veșminte noi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire fruntea, să-mi tremure și să mi se umezească mâinile, să mă simt amețită. Nu știam ce să mă fac. După care am fost săgetată de un gând: unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma? De fapt, se destrămase. Poate că e plecat la un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu În gînd. În sală s-a lăsat o liniște de acvariu prin care simțeam trecînd tot felul de fluide mentale colorate, pești Cortzar săgetînd prin aer Într-o ploaie de arabescuri circulau cu mare viteză Între scenă și noi, ceea ce ascultam era o muzică de abis, de azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te paște camera de gazare de la chestia asta și nici măcar nu m-ai Întrebat despre ce e vorba. Ray, ai o pancartă atîrnată de gît și pe ea scrie „Vinovat“. Coates Începu să-și pocnească degetele. Ochiul lui teafăr Îl săgetă cu ură. Ed Închise comunicația audio. — Ray, hai să schimbăm subiectul. Ce zici de baseball, lăbarule? — Nu, hai să vorbim despre păsărici. Ți-ai tras-o aseară sau ți-ai dat cu parfum pe dește ca să nu iasă testul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și vulnerabile. Am alergat înaintea lui și m-am oprit la marginea apei, savurând o foarte scurtă, dar neprețuită clipă de plăcută așteptare. Apoi am sărit; apoi am țipat. Bazinul nu era încălzit. De ce oare crezusem că este? M-a săgetat un fior de gheață și imediat am amorțit în urma șocului, dar prima mea reacție - nu doar față de senzația fizică, dar și față de chinul mai mare de a fi anticipat o plăcere care ulterior mi-a fost refuzată - a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe care o simțeam În pantofi era cumva sânge? Trebuia oare să mă prezint În fața Mirandei Într‑o rochie Oscar scăldată În sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i așa? Sunt convinsă că va fi o petrecere minunată, așa că te rog să te bucuri de ea. Asta‑i tot. Și, Înainte ca ea să‑mi poată răspunde, mi‑am aruncat poșeta pe umăr, am ignorat durerea care mă săgeta din cap până‑n picioare și am ieșit pe afară ca să chem un taxi. Nu‑mi amintesc vreun moment al vieții mele În care să mă fi simțit mai bine ca În clipa aceea. Mergeam acasă. 18 — Jill, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acceptat veselă. —Bravo, așa te vreau! exclamă Julie. O să-ți revii repede și în curând nici măcar n-o să-ți mai amintești. Dar iată cum stau lucrurile cu o inimă sfâșiată: chiar atunci când te simți un picuț mai puțin dărâmată, te săgetează în călcâiul lui Ahile, acolo unde ești mai vulnerabilă, și te dărâmă mai rău decât înainte. În timp ce treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens înfățișând un inel uriaș cu trei diamante. Sub fotografie scria: TREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire. Nu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub palmele lui. Altă dată, la fel de științific, te punea să stai aplecat În față, la nouăzeci de grade, și te plesnea razant cu liniarul de lemn. Iar când tu săltai și-ți reluai, săgetat de durere, poziția umanoidă, exclama hohotind: Acțiunea egală cu reacțiunea! Nu era Întotdeauna la fel de elaborat. Uneori trecea pe coridoare și Împărțea scatoalce la Întâmplare elevilor care, după ce sunase clopoțelul, nu intraseră În clase. De la asta i s-a tras. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu nepăsare și cu fruntea sus. Da, însă când îl zării, fruntea îmi rămase ea sus, și nepăsarea nu se stinse, dar după câteva clipe când ne privirăm în ochi simții cum spinarea, fără voia mea și în ciuda nepăsării, e săgetată de un fulger rece care mi-o înțepeni ca odinioară la mine în odaie când mă vizitase prima oară Matilda și mă fascinase. ... Sau mai cumplit, o senzație de coșmar... în adolescența mea toți cunoșteam o familie umilă din cartierul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și mă dădu la o parte cu un gest în egală măsură ezitant și ferm, asemeni copiilor, care nu prea înțeleg afecțiunea care li se arată. Mă ridicai și mă oprii lângă geam. Se făcuse dimineață. Raze oblice de aur săgetau printre brazi împrejurimile, iar în depărtare acoperișurile roșietice ale orașului. Nu mai aveam nici o temere, eram chiar mirat că o avusesem. Și deodată mă pomenii retrăind cu ea ceea ce îmi povestise și enigma propusă care îmi apăruse simplă se turbură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
arborat ca banner - „State of Exit“. Aici, jos, stare de extaz. 400 de dinari oferă tinerilor calea spre fericire. Spectacol aerian, în formație de patru avioane, pete de umbră pe cer canicular. Dintr-odată, trupuri întrerupte în mișcare, priviri ce săgetează cerul. High up! Săritura cu prăjina a pupilei ce pulsează în ritm electric. Mezzo-piano Pauză de mișcare. Am trecut de check-point-uri, de băi de mulțime și acum așteptăm. Așteptăm să înceapă concertul celor de la Prodigy sau al celor de la Beastie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în funcție de interesele și simpatiile geopolitice și nu în funcție de calitatea muzicală. Mai are vreun sens să spun ce circ a ieșit? M-am uitat doar în trecere. Cea mai tare fază a fost atunci când o anumită trupă de băieți frumoși, care săgetează frecvent inimile adolescentelor valahe, nulități muzicale absolute, mari favoriți cu o melodie la modă, într-o anglo-spaniolă (spanglish?) au adus și o tipă mai coaptă pentru a capta atenția masculilor. Dar știi cum s-au gândit să o facă (să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
inutil. Viața unor ființe, omul și cei doi corbi, mai mult dădea impresia că încurcă existența Universului și că poate ar fi fost mai bine să nici nu fie nimic pe acolo. Picături rare, mari și reci ca gheața, cad săgetînd văzduhul. În scurt timp s-au dezlănțuit puhoaiele cerului. Potopul s-a dezlănțuit și povestea lui Noe părea că se repetă. Costică nu avea însă Arca și nici animalele pregătite. Pînă și cei doi corbi au spălat putina. Potopul părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ridicat din tină pe muncitori dăruindu-le puterea de a înfrunta pe zei. În clipa aceea venea dinspre Olimp vuluturul lui Zeus cu ciocul de oțel croncănind a amenințare pentru cei doi eroi. Heracle și-a pregătit arcul, l-a săgetat pe vulturul primejdios care s-a prăbușit cu țipăt de moarte în mare. Heracle a sfărâmat lanțurile cu care era legat Prometeu ajutându-l să coboare pe stâncă. Olimpul clocotea de ură și de mânie și unele legende mai spun
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
gros al cheferistului de pe culuar. Ne apropiam de casă. După verificarea frânelor... trenul își dădu drumul prin tunel într-un iureș amețitor. „Încă o jumătate de ceas.. și, intrăm în Iași !”, murmură cineva în întunericul din compartiment. Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
omenește să te temi de moarte. După câteva ceasuri de moarte, o moarte cumplită... liniștea se coborâ iar pe pământ, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Se înnoptase demult... un vânt răcoros, adie dinspre pădure.. O pasăre de noapte săgetă cerul ca un fulger negru, croncănind. * „.. Miluiește-ne Dumnezeule, după mare Mila Ta, auzi-ne și ne miluiește..!”, la lumina lunii, Tudosă citea rugăciunea de îngropăciune pentru Nechifor... ciuruit de mai multe rafale.. „.. Și, fă Doamne ca robul Tău...!”, glăsuia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]