1,236 matches
-
să laș de țigani, „adică cinci suflete de țigani de peste Olt“. Ele privesc, în același timp, și dreptul de a intra în moștenirea paternă la moartea tatălui, singura condiției impusă fiind aceea de a pune la mijloc, alături de restul averii, sălașul primit. Mama se arată mulțumită de înțelegerea încheiată și cere ispravnicului să iscălească în numele ei zapisul, fiindcă ea nu știe carte. Ar părea că lucrurile s-au aranjat și că fiecare soț își va urma propriul destin fără să se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
iubirii strigoiului, care încearcă să se întrupeze pentru un muritor este conflictul în jurul căruia se dezvoltă întregul roman. Un prim element al acestei lumi în care moartea vrea să imite viața, umanul în "modalitatea încarnată" este parcul; dacă pădurea este sălașul unui zeu (ca în credințele vechilor greci și romani), "parcul acesta artificial" - replică palidă și fabricată - este locul demonicei domnișoare Christina, în care arborele - rege al parcului este salcâmul ("arbore de om sărac"118). Salcâmul a fost interpretat ca "simbol
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teritoriul țării noastre, populația este răspândită pe toate treptele de relief: de pe țărmul Mării Negre și din Delta Dunării până pe culmile montane. Așezările permanente urcă mai ales în Munții Apuseni, unde ajung până la circa 1 600 m altitudine. Așezările temporare (odăi, sălașe etc.) urcă și mai sus, în toți munții noștri. Ca în majoritatea țărilor lumii, și în România cea mai mare parte a populației este concentrată în regiunile joase: câmpii, podișuri, precum și pe dealurile și în munții puțin înalți. Densitatea medie
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
războaie mondiale oamenii de știință medici, chirurgi și psihiatri stabiliseră rolul nefast pe care-l joacă lobul anterior frontal al creierului în viața omenirii. El este focarul tuturor investigațiilor la neliniște, neastâmpăr, răzvrătire și aventură. Sediul nemulțumirii și al întreprinderilor. Sălașul nefericirii. În acest teritoriu prefrontal se înscrie proiecția individului în viitor. Aria prefrontală naște și cârmuiește ideile despre eul interior și îndrumarea lor spre năzuința de lărgire. Individul lobocoagulat pierde compozanta emotivă a activităților sale ideative, în special cele care
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cuvinte ale lui Lamprias de o pagină din De Pythiae Oraculis, unde străinul spune: „...ceea ce discreditează cu precădere oracolul este următoarea alternativă: dacă Pythia nu mai rostește oracole În versuri Înseamnă sau că ea nu s-a apropiat Îndeajuns de sălașul Zeului, sau că exalația pe care o inspiră s-a epuizat, iar eficacitatea ei a scăzut”4. Imediat după aceea, interlocutorii se așază „În partea de sud a edificiului, În fața sanctuarului Geei și a fântânii”5, „ceea ce l-a determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
404 d). Analogia cu acțiunea lui Apollo asupra Pythiei este perfectă. Dar această poziție specifică lunii, Între soare - divin - și pământ - omenesc -, slujise și pentru explicarea naturii „mixte” a daimonilor (416 e). Și tot Plutarh descrisese luna ca pe un sălaș al daimonilor. Reluarea chestiuniitc "Reluarea chestiunii" Cu tot riscul acuzației de a „vedea daimoni peste tot”1, putem conchide că Plutarh a folosit mult atributele daimonice 2, dacă nu chiar pe daimonii Înșiși, pentru a explica aceste fenomene de contact
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
această acțiune se explică prin faptul că „din cer există un culoar de trecere Înspre atmosfera și Înspre lucrurile pământești” și prin „supunerea tuturor lucrurilor față de cer”1. Este vorba deci despre eficacitatea pe care principiul divin, care-și află sălașul În cer, o poate avea pretutindeni, păstrându-și totodată intactă transcendența descrisă de altfel de Philinos printr-o expresie care ne face să ne gândim, așa cum subliniază și P. Boyancé, la primum mouens al lui Aristotel - „kineseos archen”, principiul mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acord, să amânăm deocamdată restul vizitei pentru a asculta câteva păreri În acest sens. Ceea ce discreditează cu precădere oracolul este următoarea alternativă: dacă Pythia nu mai rostește oracole În versuri Înseamnă sau că ea nu s-a apropiat Îndeajuns de sălașul Zeului, sau că exalația pe care o inspiră s-a epuizat, (C) iar eficacitatea ei a scăzut 1. După ce am Înconjurat templul, ne așezarăm În partea desud a edificiului, În fața sanctuarului Geei (Pământul) și a fântânii, ceea ce l-a determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
e grea problema pe care ne-ai adus-o aici și musai cere o Îndelungă cercetare. Nu mă mai mir că din pricina unui asemenea puhoi de vicii nu numai Pudoarea șaidosț și Nemesis șpedeapsaț- așa cum spunea și Hesiod - au părăsit sălașele umane 3, ci și Providența divină, care Își ia de pretutindeni tălpășița, luând În traista ei și răspunsurile Oracolului. Cât despre mine, eu aș zice să vă Întrebați, dimpotrivă, cum de se face că ea n-a abandonat totuși acest
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
meu tare și cel slab, trebuia mereu reînceput. Nu îi scăpam uneia decât pentru a nimeri în mrejele alteia, și n-o cuceream pe niciuna mai înainte de-a fi cucerit. În vreme ce distilatul de malț cobora încet și sigur către sălașul temerilor adânci din făptura lui, la etaj jetul puternic al dușului izbea discontinuu pardoseala de ceramică, întrerupt de sunetul mai surd al apei pe pielea femeii. În auzul lui Ian, tonalitățile confuze se recompuneau simfonic, căci memoria sa trupească păstra
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru acest lucru. Câmpul elixirului inferior adăpostește energiile fundamentale și instinctele naturii, cum ar fi apetitul pentru mâncare, instinctele noastre de supraviețuire și dorința sexuală. În microcosmul sistemului uman, regiunea sacrală reprezintă puterea Pământului. Câmpul elixirului superior din creier este sălașul conștiinței spirituale prenatale, al minții postnatale și al diferitelor funcții cerebrale, toate acestea reprezentând puterea Cerului în sistemul uman. Câmpul elixirului median, localizat chiar sub inimă, adăpostește conștiița unică a Umanității, inclusiv orgoliul, emoțiile și toate complexitățile naturii umane. Inscripțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de ani afirmă: „Energia celestă este activată deasupra, energia terestră dedesubt”. Regiunea sacrală și creierul mare sunt lăcașele energiilor terestre și celeste în corpul uman, fiind elementele microcosmice corespondente ale Pământului și Cerului în cadrul sistemului uman, în timp ce plexul solar este sălașul energiilor Umanității (emoțiile și orgoliul). Energia sexuală - ca toate energiile animalice fundamentale ale regiunii sacrale - sunt, prin natura lor, fundamental pure și, prin urmare, nu produc nici un fel de probleme atât timp cât rămân echilibrate în mod adecvat și sunt exprimate în
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
fi practicat în oricare din cele două posturi șezânde fundamentale sau stând în picioare nemișcat, în postura Calului; postura preferată este șederea cu picioarele încrucișate pe o pernuță, pe podea. Se numește „Orbita Microcosmică” deoarece ridică energia din regiunea sacrală (sălașul energiei kundalini în yoga indiană) prin Canalul Conducător, de-a lungul coloanei vertebrale, până în cap, apoi o coboară din nou prin partea din față a corpului, prin Canalul Concepției, aducând-o din nou în zona sacrală, descriind, astfel, o „orbită
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbată. O , ce veste minunată! O , ce veste minunată! În Bethleem ni s-arată Astăzi s-a născut Cel făr' de-nceput Cum au zis prorocii. Că la Betnhleem, Maria Săvârșind călătoria, Întrun mic sălaș, Lângă-acel oraș, A născut pe Mesia. Pre fiul în al Său nume, Tatăl L-a trimis în lume, Să se nască Și să crească, Să ne mântuiască. Praznic luminos Praznic luminos, Strălucit, frumos, Astăzi ne-a sosit Și ne-a-nveselit Că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o măturați Hai, lerui ler Și masa s-o încărcați Hai, lerui ler Că umblăm și colindăm Și pre Domnul căutăm Din seara ajunului Lerui ler. Până-ntr-a Crăciunului. Lerui ler Că s-a născut domn prea bun În sălașul lui Crăciun Că s-a născut domn frumos Lerui ler. Numel lui e Cristos. Lerui ler Sus, boieri nu mai dormiți! Sus, boieri, nu mai dormiți, Că nu-i vremea să dormiți, Colindăm, Doamne, colind*. Vremea e să vă sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Mântuitor Plini de-o sfântă bucurie toți au izbucnit în cor: O, ce veste minunată lăngă Betleem s-arată, cerul strălucea, pe-o rază venea, pe-o rază curată. Când Iosif și cu Maria au sfârșit călătoria, într-un mic sălaș din acel oraș s-a născut Mesia. Păstorii cum auziră, spre lăcașul sfânt porniră iar când au aflat Pruncul luminat ei îl preamăriră. În coliba păstorească vrut-a Domnul să se nască Fiul său cel sfânt nouă pe pământ Să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
irumpe în temporalitate precum o paranteză, o sincopă de absolut. Zeul generează și regenerează, el creează, deține capabilitățile distrugerii și ale vindecării precum și forța resurecției întru apocalipsă, energia eternă a sfârșitului deplin reînnoitor. Așadar templul ar fi, pentru conștiințele religioase, sălașul unde zeul locuiește fiind invocat și adorat deplin. Totodată, templul reprezintă și un simbol al prezenței divine în afara templului, un simbol ce ne spune că suntem sub privirile zeului indiferent de frecventăm sau nu locașul său întru sacralitate, mesaj ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
să preschimbe întreaga lume adamică după chipul și asemănarea fiarei. Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea îndrăgostirii Chipul persoanei iubite mă întâmpină, precum un vis ce se așează vestitor în mijlocul potecilor nocturne ale somnului, preschimbându-l din locaș al odihnei în sălașul imaginilor revelatorii. Privindu-l, tresar, fiind atins de fiorul unei modulări răscolitoare ce-mi luminează interiorul, transformându-l într-o minusculă lumină stelară care palpită naufragic în talazuri de noapte existențială. Este visul din care nu îți dorești trezirea deși
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
p. 696). Din nou, în Annotations to Berkeley's Siris, Blake evidențiază raportul biunivoc dintre antropic și divin, într-o formulare extrem de plastică: "God is Mân & exists în uș & we în him" (E: 664). Abilitatea de a vizita, în viziune, sălașul ceresc al lui Dumnezeu este considerată, în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds, condiția sine qua non a procesului de creație artistică în general: "The Mân who never în his Mind & Thoughts traveld to Heaven Is No Artist
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pentru mase, o filosofie deghizata în haine ecleziastice). Staulul este locul nașterii lui Christos, biserica trupul spiritual al său, moară o metaforă a judecății de apoi (vizând separarea dintre bine și rău), iar peșteră un simbol platonician al pământului că sălaș al izolării, al cărui întuneric îi împiedică pe oameni să atingă treaptă ultima a gnozei. Concomitent, metaforă peșterii face referire la corpul uman84, privit de Platon că un mormânt sau că o închisoare, idee care apare inițial în Gorgias, apoi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acestea reflectă natură ontologica a organizării religioase perfecte, care este constituită de viziunea divină: "And every part of the City is fourfold; & every inhabitant, fourfold" (E: 157). Orașul Golgonooza este versiunea blakeană a Noului Ierusalim, spațiul sacru al viziunii cvadruple, sălașul etern al profeților. Totuși, există o diferență de detaliu între orașul imaginat de eul creator blakean și cel descris de profetul Iezechiel. În cazul lui Blake, poartă de vest, catre Eden, rămâne zăvorâta până la Apocalipsa, sugerând că doar atunci secretele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-a transformat în carne omenească (10-13), ale celor care susțin că Logosul divin nu are existență proprie și îl consideră un simplu cuvînt rostit de Dumnezeu, care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvîntului unit cu carnea (16-45): ei îl împart în două pe Cristos, în loc să recunoască faptul că un om întreg s-a unit în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Galatia, între ultimii ani ai secolului al IV-lea și primii ani ai celui de-al V-lea: într-un elogiu al monahului Albian, originar din Ancira, se spune că acesta s-a dus „la asceții care-și au sălaș pe muntele de lîngă noi, lîngă oraș, și sînt conduși de fericitul Leonțiu, pe atunci prezbiter, ajuns mai apoi episcop” (un Leonțiu, episcop de Ancira, este atestat în 404; se știe, de asemenea, că Ancira era un centru monastic); într-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-și înmormânteze fiul. Dar mai este totuși o clipă când pătimirea se preschimbă în altceva, trecând în alt plan, acela în care fapta războinică se preschimbă în cânt. În seara când solii aheeni urmau să sosească la el, Ahile, în sălașul lui, ascultat în tăcere de Patrocles, cânta, însoțindu-se de liră, cântece epice, povești cu eroi de demult. Clipa este în două feluri ruptă din lanțul de bronz al înfruntărilor crude. Ahile nu mai pare a se afla la marginea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și, apoi, să-i pună cenușa în aceeași urnă în care o să fie pusă curând și cenușa celuilalt. Apoi fuge, țipând ca o pasăre, și piere ca un abur înghițit de pământ, încă așteptând să-și afle cuvenitul și tristul sălaș printre umbrele morților lumii și 89 având să aștepte acolo, umbră, o altă umbră, atât de iubită cândva. Foinix. Foinix este tesalian, dintr-o parte a Tesaliei numită în epopee Helada. Era fiul lui Amintor, care venise în Tesalia din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]