2,533 matches
-
ușoară, dar persistentă. Parcă era mai limpede la minte, acum... Hotărârea a luat-o rapid: după încă douăzeci și trei de zile va fi iarăși acasă! S-a uitat prin geamul din spate, parcă pentru a măsura drumul. S-a săltat în genunchi pe banchetă, pentru a privi mai bine. Apoi a coborât în grabă. Așa ceva era imposibil! În urma automobilului, șoseaua parcă nu existase vreodată. Sub roțile mașinii, era intactă; a încercat-o întâi cu piciorul, apoi cu mâna. A întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
v-a scornit, mișelul...Totu-i dus, finalul a pierit/ S-a schimbat și părul meu, și pasul/ De prea mult vioi pălăvrăgit/ Și-a schimbat, harmonica mea glasul,/ Sufletul mi-e totuși plin de rost/ Gerul și zăpada-mi saltă țelul/ Fiindcă peste toate cîte-au fost/ Rîde păn' la lacrimi clopoțelul." Esenin, Nichita, Vișniec... și noi. Îmi învîrtesc ochii pe rafturile bibliotecii. S-au adunat multe ediții de colecții-,Jurnalul național". Și albume de fotografie. Și volume din ,Colecția colecțiilor
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
Italia să mai jucați. Făcute vi-s bagajele? Muieți-s posmegii? La sfîrșit, unul din uruguayeni, Maxim Pereira, nu și-a mai putut abține arțagul și șucarul și i-a fript un șut ciobănesc la țurloaie lui Campbell de l-a săltat pe acestă aproape doi metri de la sol. Cartonaș roșu direct pentru un meltenism extrem. Un final trist pentru o echipă tristă. Să fim totuși optimiști, să ne aducem aminte de spiritul tropical de la Fortaleza - ce plajă! - și să vedem partea
Turambar, despre Uruguay-Costa Rica. Cronica morții bătrînei Azul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73937_a_75262]
-
un fel de Asterix și Obelisc cei doi fotografi ai Partidului antrenați de birocrații sistemului se plimbă pe scările Casei Scânteii de la un etaj la altul, pentru că liftul nu funcționează. Este vorba despre invocarea mașinii negre care vine să te salte la miezul nopții, pântecoasele Volga rusești utilizate de Securitate ca mașini oficiale. Este singurul rapel care blurează puțin tabloul agitației generale, al prostiei generalizate. Milan Kundera remarca în romanele sale că există un comic al istoriei, nu doar al istoriei
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
marți seară un video cu momentul în care portarul Andrei Preda este reținut de câțiva polițiști în civil pentru a fi dus la secție. Publicația patronului oltean și jucătorul acuză că mai mulți ultrași din Peluza Sud ar fi fost săltați în același mod în cursul zilei, aparent fără motiv, și lansează pe piață următorul scenariu, conform gsp.ro: "Se pare că această acțiune s-a făcut la comanda Olguței Vasilescu și are ca scop prevenirea unor manifestări de stradă ad-hoc
"Gogoașă" Andrei Preda, ridicat de polițiști în centrul Craiovei: "Vă pusă Olguța?" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79154_a_80479]
-
cît de frumos, pe atît de repudiat de cei care văd în el un pericol ideologic. Prima trăsătură am atins-o deja. Dan Puric și-a schimbat în mod izbitor condiția, sărind parcă peste propria umbră, precum un electron care, săltînd de pe nivelul energetic al scenei artistice, s-a ridicat pe orbita popularității naționale. Detaliul crucial este că notorietatea lui nu are frivolitatea de moment a vedetelor la modă, ceea ce înseamnă că celebritatea nu-i depinde de acea logică a caruselului
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
de Farfan, care trece pe lângă buturile lui Tătărușanu. - min. 62: Howedes reia cu capul pe lângă poartă din corner. - min. 61: Latovlevici execută bine o lovitură liberă, Szukala reia cu capul, dar portarul respinge în corner, de sub bară. - min. 59: Piovaccari saltă o minge în careu, Chipciu și Prepeliță se trezesc față în față cu Fahrmann și se încurcă reciproc, irosind o ocazie uriașă de a marca. - min. 56: Piovaccari scapă singur cu portarul, dar este oprit de tușier, care semnalizează eronat
STEAUA - SCHALKE 0-0: "Roș-albaștrii" termină pe ultimul loc grupa de Champions League by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74596_a_75921]
-
justiției, mai precis a pedepsei în afara cadrului legal, dar cu o justificare la care orice spectator aderă voios stimulîndu-i nevoia de raționalitate și compensație morală. Noaptea e a noastră (We Own the Night, 2007) al lui James Gray n-a săltat nici el foarte mult ștacheta, deși personajele au fost bine construite, sentimentul de inconsistență nu dispare și ai sentimentul că te învîrtești în cerc în jurul aceleiași povești. În definitiv, filmul lui Jon Avnet nu constituie nimic altceva decît o variațiune
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
se spele. Îmi închipui că celălalt a inventat sau exagerat crezând că așa poate intra în vorbă cu femeia. Care zice că aici nu ai putea să te îneci, că vara vin oamenii, fac baie, și gazele care bolborosesc îi saltă în sus... îi ține... * Dialogul absurd, prelungit, al celuilalt cu femeia care ține sub braț un pachet din care ies vârfurile unor pantofi de damă, - abia acum văd că umblă desculță... Când mă întorc și dau de cel care fusese
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității, a se consubstanția cu aspectele acesteia, conectîndu-și energia subiectului la tabloul siderant al absurdului cosmic. Ori a dispărea în vria absurdității transpersonale (o modalitate de sinucidere în efigie): "Cîntecul curge și saltă / se domolește pe ape plutind în trupul meu. / Presimt succesiunea sinucigașă a anotimpurilor / și flautul întunericului, / simt foșnetul curgerii planetare - / asfințitul ca o lacrimă de înger. // Și în privire - convoaie de copaci și zgîrie-nori / dansul păpădiei / și plînsul peniței / în
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
care s-a vorbit ca despre o condiție pentru apariția unor exemplare umane armonioase n-a dat aici - cred - rezultate. Dimpotrivă. Dar new-york-ezii, frumoși sau urâți, au apoape toți ceva dinamic și luminos. Îmi place cum merg (altfel decât europenii): săltat, cu pași mari, cu vârfurile picioarelor îndreptate înainte, ca să ajungă cât mai repede acolo unde trebuie să ajungă. Faptul cu adevărat regretabil este altul: că atrași de bunăstarea americanilor, vin aici neisprăviți cu miile, din toate continentele, care fac repede
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
Anca Murgoci O vedetă de la emisiunea-concurs ”Dansez pentru tine” a avut parte de o experiență de-a dreptul șocantă. "Cu o zi în urmă, Ovidiu Danci a fost săltat de polițiști, dus la o secție și agresat fizic și verbal. Fostul concurent de la ”Dansez pentru tine” susține că a fost confundat de oamenii legii cu un alt individ care le lovise mașina. După ce a fost ținut sechestrat de polițiști
Vedetă de la ”Dansez pentru tine”, bătută de polițiști by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/71679_a_73004]
-
un post însemnat în cireadă. O avansare în ierarhie cu mijloacele lui Dinu Păturică, arivistul reprezentativ pentru generația lui literară. Firește, din moravurile clasei în care intră, boierul cu fond bovin preia ghiontul agresiv și replica răstită, menite să-l salte repede peste mojici. Anexele, un soi de ajutoare ale eroului căzute în ridicol, nu lipsesc, vizitatorul imprudent fiind prevenit, cu îndreptățire, de o slugă, că „s-a schimbat boierul, nu e cum îl știi." Față de acest unchi ajuns și disprețuitor
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
lui Caragiale e de alt soi. Nu-i de mirare, câtă vreme el nu-l mai țintește pe Dinu Păturică, ci pe ariviștii timpului său. Oameni „fini", care judecă mersul lumii după ce scrie la gazetă. Între unchi și nepot, primul săltat prin școală dar rămas, nu mai puțin, un bou, nu încap bruftuluieli, fie și indirecte, ci un dialog plin de învățăminte. Nu pe șablonul din Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul, schița care face din înfruntarea de
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
parcă cu cleștele. Scenariul devine terifiant prin ceea ce evocă istoric, prin jocul de-a șoarecele cu pisica și voluptatea psihologică a celui care demonstrează că deține controlul absolut al celuilalt. „Organele” sunt aceleași, cinismul lor devine relevant când, după ce-l saltă pe turc, îl abandonează la marginea drumului, dar nicidecum din considerente umanitare, ci pentru că arestarea sa ar fi implicat formalități care le-ar fi stricat weekendul. Însă ceea ce organele nu „tolerează” oriunde s-ar afla ele este nesupunerea fățișă, revolta
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
dezlege la naiba șireturile bocancului. Aranjîndu-și deschizătura cagulei chiar sub nas, ceea ce-l gîdilă nițel, hotărît să nu se lase în voia panicii, domnul Pointsman se ridică, așteaptă să-i coboare sîngele care i s-a urcat la cap, să salte în sus și-n jos în milioanele de capilare, în noaptea cu burniță, să se filtreze și să se așeze în echilibru - după care, șchiopătînd și zăngănind, o ia înapoi spre mașină să primească o mînă de ajutor de la tînărul
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
rînă, caută ceva de care să se prindă. Dopul cade pentru totdeauna în dărîmăturile de sub casa spulberată. Deasupra, Pointsman strigă: - Buretele, Mexico, ai uitat buretele!, și ia uite-l cum cade, o alcătuire rondă și pală plină de găuri, care saltă în sus și-n jos în lumina lanternei. - Ei, zburdalnicule, zice Roger dînd să-l apuce cu amîndouă mîinile, vărsînd eter din belșug. Localizează în cele din urmă buretele cu fascicolul lanternei, în timp ce cîinele privește puțintel confuz din cărucior. - Ha
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
își asumă trăirea ei. Concluzia? Oamenii au nevoie de rituri fiindcă vor să-și depășească starea. Dar dincolo de sensul de transfigurare pe care îl aduce ritul (cine participă la o ceremonie se încarcă cu o stare de spirit care îl saltă peste pragul obișnuit al conștiinței), îi mai putem distinge cîteva funcții: 1) organizarea haosului social, în virtutea ritmului și a periodicității ritualului. De aceea, o comunitate lipsită de ritualuri alunecă în anarhie; 2) funcția de liant social: cei care participă la
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
este și excelentul actor Tom Wilkinson în rolul lui Paul Emmett, universitarul harvardian înrolat în CIA, și un alt aparent dialog al surzilor, tatonări și fandări abia sesizabile și un sentiment al pericolului care vine din lucruri mărunte. Finalul ironic saltă admirabil peste o rezolvare în cheie senzaționalistă. Nu este nevoie de mai mult decât acele foi care se împrăștie în bătaia vântului, iar scriitorul își poate lua locul printre fantome, de data aceasta unele de hârtie.
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
produce o specializare, de a marca suplimentar deosebirea dintre trăsură și mașină. Istoria poate fi luată de departe: în română, împrumutul cabrioletă e, foarte probabil, înrudit cu termenul vechi căprioară; în franceză, în secolul al XVIII-lea, trăsurii ușoare (care saltă din piatră în piatră!) i-a fost atribuită denumirea cabriolet, pornind de la verbul cabrioler, la rândul său legat de cabriole, împrumut din italiană: unde termenul capriola (provenit, prin metonimie, conform unei explicații destul de credibile, din capriola „căprioară") are sensul „salt
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
celebritatea) lui Creangă nu are acoperire în substanța literelor sale. Dacă ar fi fost genial, ar fi simțit nevoia de a-și umple golul cronic din educație, iar dacă ar fi fost un mare scriitor, forța demiurgică l-ar fi săltat peste tonul fatal burlesc care îi impregnează mai toate poveștile. Pe Creangă nu-l citești ca să te tulburi, ci ca să te amuzi, iar asta spune mult despre timbrul iremediabil frivol al cuvintelor sale. Umorul nu naște mare literatură decît dacă
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
unui apel la restaurarea istorică. Cinematografele copilăriei, cu miresmele lor dulci și catifeaua închisă la culoare, cu șușoteli, chicote și mâini înlănțuite, țin tot de istorie. AJUTOR SALVEAZ|-M|. În foaier exista un fel de havuz maur, pe apa zglobie săltau lumini colorate. Magazinul de muzică Chords ’n’ Records pe care îl ținea Ollie Fosnacht cu douăzeci de ani în urmă la câteva uși mai încolo de Bagdad și care avea să se numească mai apoi Fidelity Audio, tot magazin e
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
și pentru combinațiile fanteziste. „Pe unda poleită de miriade stele Se leagănă, murmur, În horă grațioasă suave aurele, Și joc cu răsfățare în bucla dulcii mele, Frumoasii Almelaiur. Colo suspină valul sub maluri cununate De chioșcuri de porfir; Colo delfinul saltă în jocuri răsfățate Pe undele încinse de brîuri colorate De raze dulci de fir” (Almelaiur) - amfibrahi combinați cu peoni; „Soarele apune peste Propontide; Însă la suflarea valului cel lin, Pare că se leagăn bolțile splendide, Dulce poleite d-aur și
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
Răzbi, n-ar izbândi nici uliu sur, nici negru corb. Iar iubitei-odor piciorușele desculți i-s degerate, o dor! Și s-ar duce să răvășească, să scotocească desișuri, În bârlogul ursoaicei furișându-se lunecat, temerar, Iar la bazar prețurile vor sălta, vor crește abitir, Scădea-va doar prețul la bolirea cea de pojar. (1916) Graal-ARELSKI (Stefan Petrov) (1888/89-1938?) ÎN TRAMVAI La stație, cu furie de fiară, În tramvai, îmbulzindu-se-n grabă mare, Urcă lumea. Și iar vitrinele se perindară
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
făcute sieși. În astfel de pagini persistă un aer stînjenitor de actor așteptînd aplauze sau consolări tîrzii. Există o singură situație cînd notarea scrupuloasă a căderilor slujește unei mișcări de spirit: cînd eșecul, dînd naștere unui imbold de compensație, te saltă peste marginile decepției și te scoate din impas. Atunci descrierea sincopelor e urmată de ieșirea din cîmpul lor de coerciție, caz în care puseul de exhibiție are justificare chiar în dorința de a le învinge. Iată motivația care i-a
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]