4,146 matches
-
se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american - flori de soc. Ce miros plăcut avea apa din cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În gură iscoade vrăjmașe, cuvinte pocite și eu mă las compromisă Într-o vanitate a ispășirii și masochismul meu făcut să arate ce sărace, ce vîndute sînt cuvintele cu care demonstrăm și singura adevărată e lumina - eu sînt poetă. De ce săpunul lui Leopold Bloom care m-a Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el de fiecare dată din mînă Într-o baie de spumă și se topește acolo Încet În insubstanțialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fie și numai pentru a arăta cum oamenii reușesc de obicei să treacă o asemenea povară pe spinarea altuia ca iadul și loteria și asigurările...“ Vei spune că sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spinarea altuia ca iadul și loteria și asigurările...“ Vei spune că sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ai mușcat cordonul ombilical și te văd Înghițită de spațiu, un ins care a scăpat oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul lor ca și cînd ar fi fost date uitării, ca și cînd nu ți-ar fi aparținut niciodată, pînă cînd cineva aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul lor ca și cînd ar fi fost date uitării, ca și cînd nu ți-ar fi aparținut niciodată, pînă cînd cineva aruncă o vorbă la Întîmplare despre un asemenea săpun și simți În clipa aceea că toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trebuit să nu-l tulbur. Nu eram În stare să-mi Înfrîng mila și frica. Am Început să mă caut prin buzunare, speram să găsesc niște bani sau o bucată de pîine să-i dau. N-am găsit decît un săpun roz, parfumat. Nu știam ce să fac, cum să-l chem. Unui cîine Îi spui cuțu, cuțu, dar unui copil? Cu ce cuvinte se cheamă un copil? M-a simțit și s-a Întors spre mine speriat. Întîi a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-am plecat. Mă clătinam pe picioare, urechile Îmi vîjÎiau, vorbeam singură. Săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-am plecat. Mă clătinam pe picioare, urechile Îmi vîjÎiau, vorbeam singură. Săpunul... nu știe ce să facă cu el. Nu știe ce să facă cu el! București septembrie 1986 - octombrie 1989 * Tobă din măruntaie de porc. FILENAME \p \\Gabitza\d\Carti BP\Sapunul lui Leopold Bloom\Operat\NORA IUGA Sapunul lui Leopold.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de generoși, încât să nu considerăm drept trădare de țară toate afirmațiile ambigue.“ Dar eu n-am apucat să citesc aceste articole decât mult mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben în oala de rufe și fierbea hainele îngrămădite pe scaune. Apoi arunca în veceu resturile mucegăite ale mâncării de săptămâna trecută și gătea alta, la fel. De cele mai multe ori mă feream să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
câteva buruieni care crescuseră în jurul scărilor și al verandei. Era greu să te joci în curte fiindcă nu prea aveai ce să faci, iar dacă se întâmpla să cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu puteam să mă joc nici în spate, pe deal, fiindcă era plin de șerpi, așa că m-am obișnuit să mă joc pe verandă și în casă. Cenușa era distractivă numai când ploua. Atunci puteai s-o aduni în bulgări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
așa că era bine pentru toți. Nici nu știți câți oameni întâlnești făcând comisioane la o drogherie - sau oriunde altundeva, presupun. Erau tot felul de livrări. Femeile care își pierduseră soții în război comandau șervețele Kleenex și cremă de mâini și săpun Camay. Nu știu de ce, dar aproape întotdeauna le duceam lucruri de genul ăsta. Erau tăcute, dar nici una nu mai plângea. Îmi ziceau mereu „Mulțumesc, băiete“ și nici nu păreau să știe că sunt acolo. Făceam livrări și la casa domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
le făcea cu seriozitate; distracția nu era un cuvânt din vocabularul ei de zi cu zi. Dar dacă ea a ales să își poarte părul cu cărare pe mijloc și strâns într-o cosiță, să-și exfolieze fața doar cu săpun și să-și ucidă vanitatea, ca o călugăriță, îmbrăcându-se cu haine oribile, cine eram eu să mă împotrivesc? Azi purta un pulover maro cu ciucuri și o fustă care arăta ca un sac mov deșirat, legat în jurul taliei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe capul șoferului. Dar mă auzise. A slăbit imediat strânsoarea și și-a aplecat capul să-mi sărute umărul. —îmi pare rău, a spus respirând adânc. Mă gândeam... A lăsat propoziția neterminată. Amândoi știam la ce se referă. A luat săpunul și a început, ușor, să-mi spele spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi amintea lui Rudi de război, de al doilea război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și al morții. Focul se furișase cu suplețe peste tot, ca apoi să zboare ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
granița de nord cu’imperies. Le most cumplito del amenințares, parce que musulmanado erau triști, răi și plini de dirt. Puțeau de îți venea să te dai cu capul de pereți, așa graves era situațione, plus că ils n’avaient săpun deloc și Sir Sugismund nu vroia să le vândă, pentru că-i urado. De unde și resentimentes continue del arabo, vechi de mii de ano. Situația devenise explozivă. Într-o bună ziua, nemaiputând suportá del smell, del mio frate se hotărî s-atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care descrie „boala” cauzată de baba rea „de la răchita răsădită” cu „ochiul ei de foc”, este necesar să se folosească „un leac”, „un medicament”; din această cauză se zice că acest descântecă se face în turtă. Turta se face din: săpun de casă, ceapă, praz, untdelemn sau grăsime, cimbru și se îngroa cu făină de grâu. Turta se pune pe locul dureros! O variantă de descântecă „de beșică” este descântecul „de păr”, tot o bub rea, o infecție dureroasă care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
te-ntoarce, Cu dinții rânjiți, cu ochii beliți, cu ițari crușiți” Vindecarea avea loc nu atât descântecului de alungare a forțelor răului, care avea rolul său, cât administrării unor iruri, unsori, legături cu sămânță de in și lapte dulce și săpun. Acestea se fierb și se îngroașă cu puțină făină de grâu sau cu tărâ și se pune pe locul dureros. Medicamentele se preparau din timp, la anumite sărbători: de Ziua Crucii, la 14 septembrie, se punea la cheutoarea casei (locul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín Romero de Torres În cadă. Palid și mirosind a săpun, părea un om cu douăzeci de ani mai tînăr. După cum mi-am dat seama, deja se Împrieteniseră. Fermín Romero de Torres, poate că sub efectele sărurilor de baie, se ambalase. — Ascultați-mă ce vă spun, domnule Sempere, dacă viața n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii din satele de lângă lagună care le dădeau în schimb orez și săpun și conserve de carne și ceva bani. Uneori se încingea un ospăț în vecinătate și se tăia un porc pentru această ocazie. Atunci se duceau și mâncau până le venea rău și dansau și cântau imnuri religioase. Dar casa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Însemnări, verigi dintr-un lanț, două batiste micuțe și câteva instantanee fotografice. În timp ce le muta grijuliu În cutie, mintea i-a rătăcit până la un pasaj dintr-o carte, În care eroul, după ce păstrase vreme de un an o bucată din săpunul iubitei pierdute, În cele din urmă s-a spălat cu el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lor. Restul i l-a istorisit chiar Eleanor, dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta, Amory Își zăvora mintea, alungând orice fel de gânduri, cu excepția celor despre niște ținuturi cețoase, Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]