1,048 matches
-
cînd în cînd suflă în ele să se mai încălzească. Fetele acestea, foarte tinere, își fac datoria și chiar speră că vor construi o țară cît de cît normală. Luptă să-i dea jos pe hoții de la putere. Nu știu, săracele, ce va urma și mie mi-i milă să le spun. Am ochii umezi. Sacrificiul lor va folosi copiilor bogaților, care acum, cînd curge sînge pe maidan, sînt în Italia. Vor apare revoluționari după lupte, care vor primi drepturi viagere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai poate speria de ceva. Te rog, nu mai vorbi de moartea Mașenkăi. Mă faci iarăși să plîng, spune distinsa doamnă Sikorski. Mi se urcă părul în vîrful capului! Nu mă așteptam la ceva atît de grav. Avea și diabet, săraca. Îi făceam injecții, de două ori pe zi. Cîți ani avea? întreb și eu ca să mă aflu în vorbă. Opt ani. Se îmbolnăvise de diabet pe la șase ani. Nevastă-mea deja are ochii umeziți. Eu mai trag un pahar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
personajul din toate unghiurile posibile, până când nu mai rămâne nimic de demonstrat, prostia fiind fără echivoc, constituind “condiția ei nativă”. Asta face și în continuare, când își incită dublura să o întrebe pe Struțocămilă cum o cheamă. însă “tâmpă mintea săracăi Struțocămilei se arătă”, dar orgoliul și infatuarea ei rămân la fel de mari ca la început: <citation author="D. Cantemir"> “Iară ea răspunsă: <<Eu pe mine niciodată nu mă chem (au în locul numelui gramatica n-ați citit, unde arată că mă în locul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
moment de ezitare. Cu toții aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
e frig la noi. Nu mai putem coace boabe pe plită? Ce vom mânca, mama? Stăteam în camera obscură, acum răcită de tot și încărcată de iuțimea usturătoare a fumului, dispersat între cei patru pereți, de la pământ până la tavan. Mama, săraca, asaltată de întrebările noastre insistente, se blocase neștiind cui să-i răspundă și ce anume. Căldarea de apă era răsturnată lângă piciorul mesei, insinuând pregnant ideea de obiect perimat, nefolositor și inutil, atâta vreme cât funcțiunea de bază încetase. În camera slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să știu! Spune! "Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul meu." (Iov,13:23) Timpul nu stătea pe loc. În curgerea sa constantă și ireversibilă, corpurile noastre deveniseră niște marionete, niște manechine scheletice care încă supraviețuiau. Mama, săraca, suferea cel mai mult, asumându-și responsabilitatea a tot ceea ce se întâmpla, ca și cum ea ar fi fost cauza directă a suferințelor noastre. Dar nu era așa. Nu era drept. Nu era corect. Nu era adevărat. Tata, deținut politic, arestat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de muncă. Vă imaginați? Mama singură se străduia să asigure hrana la șase copii, care nu ajunseseră încă toți la vârsta școlară. Unu la șase! Cum a reușit mama să ne mențină în viață? Cu ce preț? Numai ea știe, săraca! Da. Am avut o rezervă de porumb pe care l-am transformat în făină. De asemenea, am avut pentru iarnă o rezervă de cartofi, fasole, untură, ulei, care s-a consumat. Desigur, ne făcuserăm și noi provizii de combustibil solid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deportați în Bărăgan. Toți slăbiserăm foarte mult. Eram străvezii; un fel de umbre. Mama suferea cumplit. Nu ne putea ajuta. Ce-ar fi putut să facă? Spunea tot timpul rugăciuni, ne mângâia și ne încuraja. Mai mult ce putea face, săraca? ...Era dimineață. Mă îndreptam spre școală pe cărarea de zăpadă bătătorită, mai mult pe poante, așa, ca lebedele rusului Ceaikovski, ca și cum aș fi executat un fragment coregrafic dintr-un libret conceput special pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în pușcărie decât pe-afară. A bătrână, săraca, mă căina, când eram încă un mucos. Pune, mă, mâna pe carte și-nvață, ce vrei să se-aleagă din tine, hoț de buzunare vrei s-ajungi?! Nu, fă, nu-nvăț, ce-s fraier, ca voi, să mă spetesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întâlnim la gară. Tata i-a spus ce se întâmplase. S-a speriat îngrozitor, a plecat și nu a mai revenit. Eliberându-se camera lui Ion, madame Simon, beneficiara ei de drept, s-a mutat în fine într însa. Merita săraca de ea acest gest de bunăvoință a sorții, după viața atât de grea pe care o dusese în ultimii ani... Prin urmare, partea îngrădită a camerei noastre mai mici - vechea baie - ne revenea acum. Acolo am hotărât să-mi înjgheb
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un coleg, fost tipograf, care nu mânca la cantină, să-mi scoată o cartelă pe numele lui. Nu pot să vă spun ce tărăboi a ieșit. Am urât comunismul. Mama, săraca, spunea că un singur chiuretaj ar fi putut salva omenirea. Ehe, dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj... Cât despre lucrurile clădite pe emoții negative, cred că pot fi la fel de precare sau la fel de solide ca lucrurile clădite pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poate și că are deja bagajele făcute... Era doar de două luni în Italia și părerea mea e că nu mai avea mult și înnebunea. Eu aveam trei luni de vechime și mi se părea că stau bine față de ea. Săraca! Sunt femei necăjite în țară, care au stat la sapă toată viața lor, au mers la oraș la piață o dată pe lună sau cine știe când și s-au trezit în Italia. Șocul e prea mare... Avea părul alb și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la preot. — Tare mi-e milă de ea, ești sigură că vrea să vină? — Da, vrea, c-a rămas fără serviciu. Și mie mi e milă! — Mi-aduc aminte ce șoc am avut eu, ce șoc va avea și ea, săraca! Vorbim, ne amintim... Primul loc de muncă al prietenei mele a fost la o familie cu șase persoane, grădină, găini, câini mari... Plângea c-o usturau tălpile, primea mâncare cu porția, iar duminică soseau întotdeauna 20 de invitați, practic se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
reușit să se desprindă de „iad” și să vadă clar ce e bine și ce nu... Merge de două ori pe săptămână la o sală de fitness pentru că are probleme cu coloana, face școala de șoferi, mai respiră și ea, săraca. Of, Doamne! Scrisoarea 115 Astăzi m-am supărat când am auzit: — Muncitorii români au ajuns să coste mult, lucrează pe salarii mari! Am întrebat: — Cum e posibil ca un muncitor român, angajat la o fa brică producătoare de ulei în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
copii, dar, după ce îi nășteau, statul nu se ocupa să ajute aceste familii ; alocațiile erau cu totul insuficiente pentru gradul de sărĂcie al acestor familii. Iar primăvara țigăncile astea, care lăsaseră toamna copiii, veneau și-i luau înapoi. Deci ele, săracele, nu făceau decât să-i lase peste iarnă ca să aibă statul grijă de copii. Erau tragedii la tot pasul. Asta era cheia anchetei : costul extraordinar, uman și material, al obligației de a naște așa de mulți copii pe care familiile
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am întors un kilometru din drum, pentru că și-a dat seama că o vânzătoare, dându-ne restul, se înșelase cu 25 de bani. Eu aveam 8 ani și mă dureau picioarele, ce să mă mai întorc ! Spunea : „Îți dai seama, săraca, o să-i lipsească 25 de bani din gestiune !“. M-a cărat în brațe înapoi un kilometru să-i dăm bănuțul îna‑ poi vânzătoarei, care singură se înșelase, nu îl furaserăm. Acest gen de scrupule erau cu totul extraordinare. V.A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
corespondentă a voastră din București ? A.M.P. : Era o copilă din Moldova, de la școala de presă a Opiniei. V.A. : Ce s-a întâmplat cu ea ? A.M.P. : S-a măritat cu Horia Rusu și este văduva lui Horia Rusu, săraca ! A avut mare ghinion. V.A. : A dispărut din presă și era o fată foarte bună. A.M.P. : Din presă a dispărut. A mai fost o vreme pe la liberali. Era foarte talentată. Este, că nu știu ce face. V.A. : Și bătĂioasă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
O să aveți nevoie de ei. Suntem prieteni, nu mai e ca pe vremuri. RĂzboiul Rece s-a terminat. Nu se mai întoarce“. Iar fata asta, mă uitam la ea, traducea cu atâta participare, de parcă eram surori. Se vedea că ea, săraca, de fapt era de partea noastră și chiar credea în ce zice și că nu era ca aia, îndoctrinată. Între timp, pusese să fie desfăcută mașina, începuseră să scoată șuruburi din caroserie. Era o ches‑ tiune din asta cu totul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
partid. Toți erau contra ! Toți din vechile partide istorice voiau ca arhivele să rămână la servicii ! Mona Muscă, care l-a însoțit pe Quintus până să intre pe platou, îi spunea liderului liberal să fie de partea tran‑ sferului dosarelor. SĂraca Mona Muscă ! Nu, Quintus a dormit jumătate din emisiune și, când se trezea, spunea că nu trebuie luate arhivele de la Securitate. Știm de ce, că și el avea lucruri de ascuns în arhive. Domnul de la PNȚCD, la fel de convins. Deci Ticu Dumitrescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
avem a ne bate deodată cu turcii, cu tătarii și muntenii! Odată! Știi bine care era prețul! sare Duma. Acu-i mai bine?! Turcii de-o parte, tatarii de alta, Laiotă de alta! Și-au dat mâna să ne prăpădească. Săraca Țara Moldovei, murmură Vlaicu. Mi-o sfârtecă păgânii! L-am întrebat: Acu, ce facem? rostește Luca Arbure. A tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și un scărpinat în creștet. Da! Spune! Orice! Spune!... O daltă mi-ar face trebuință... și o ridică de jos dintre sfărmături, o răsucește pe-o parte, pe alta. Iaca, s-a tocit... s-a și știrbit într-un colț, săraca... Mă chinui rău... Cu ce să înalț ditai altarul? Ooo!! Numai atâta?! și Ștefan îi pune mâna pe umăr și-i simte osul sub rasă. O să-ți trimit o daltă, o duzină de dălți și dăltițe să-ți termini altarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
p. 401-414. Trif, R.-N., 2000, Influența limbii engleze asupra limbii române în terminologia informaticii, teza de doctorat, București. Tudor, M., A. Gavrilescu, 2002, Democrația la pachet. Elită politică postcomunistă, București, Editura Compania. Tudorică, O., 1967, ,,O paralelă sintactica româno-spaniolă: săracă de mine! ¡pobre de mi!", în SCL, XVIII, 6, p. 627-633. Tuțescu, M., 1969, ,, Le type nominal ce fripon de valet", în Revue de linguistique române, 33, p. 299-316. Ușurelu, C., 2002, "Numele de profesiuni în limba română actuala", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
să dăm și pielea calului și să cumpărăm două junci. Le-om învăța cu încetul să tragă la jug căruța de cai. Iapa a îmbătrânit și văd că suferă de pe urma mușcăturii de lup. Se poate spune că și-a făcut, săraca, treaba și dacă nu era ruptă de lup, poate că ar mai fi tras încă vreo doi ani, și își termina slujba, spuse Maria, parcă ghicind gândurile care-l munceau pe bărbatu-su. Costache întoarce în minte situația pe toate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
afecta România mai puțin decât Ungaria, Cehia sau Polonia, în mare parte datorită resurselor sale naturale superioare și, în mod paradoxal, datorită standardului său de viață și a veniturilor sale per capita mai scăzute. Însă cauționarea Ungariei și a Cehiei sărace în resurse de către investitorii străini, particulari sau publici, va ușura efectele declinului economic inevitabil și a repercursiunilor politice care îl acompaniază în întreaga Europă de Est. 11. Cum sunt studiile românești și est-europene văzute în țara și in domeniul dvs.
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
arate, cu toate că îmi doream și eu foarte mult. O dată mi-am luat inima în dinți, am dus-o în spatele blocului și i-am zis. Spre nenoro cirea mea, spatele blocului nostru dădea în fața altui bloc și nici n-a apucat săraca de ea să-și dea bine chiloții jos, că o femeie din blocul alăturat a început să strige la mine că sînt un nerușinat și să las fata în pace. Am fugit și n-am reușit să văd nimic. N-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]