657 matches
-
clar ce spusese mai înainte. În furia lui veni întrebarea mea, care opri valul de fraze moarte în a căror magie vroia să se învăluie; Acuzatul are dreptul la apărare sau e condamnat dinainte?" Ce apărare, urlă el scos din sărite, și mă înjură de mamă și mâna i se crispa pe tampon, simțind primejdia confruntării cu un om viu și nu cu niște idei care îi turmentau judecata lui lașă. Aici scrie clar, dai ordine și primești, trebuie să mărturisești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pardon, domnișoară, zic, n-am venit să stau, eram în trecere pe-aici și l-am văzut pe prietenul meu, sărut mâna, petrecere frumoasă... La bleanda aia de Petrache nici nu m-am uitat și m-am cărat scos din sărite! Avusese dreptate că n-o să stau mult." "De ce n-ai stat mult?" "Cum să stau? Eram furios, dom' profesor, așa fată nu mai văzusem în viața mea. Vă amintiți întrecerea: îl făcusem și eu de vreo două ori să crape
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu-mi mai puteam termina norma mea... Îmi spuneam însă că faptul n-avea importanță, tot lucru era, bucșe sau piese de tot felul, până ce după vreo două luni aflai că nu eram plătit pentru ele... Asta mă scoase din sărite! Eu încasam o mie de lei pe lună și vecinul meu din spate de trei ori mai mult! Fără să mai adaug că într-o bună zi strungul meu se gripă și până îl reparară nu avui de lucru aproape
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tandre și insistente încît Ciceo, dar mai ales Lavinia să-și iasă ușor din pepeni: haide, dragă, ajunge odată, și le smulgea brațele strâns încolăcite de gâtul ei și le ardea una la fund, chiar scoasă de-a binelea din sărite. Fetița și băiatul o ștergeau chicotind... VII Erau excedați de dragostea copiilor în timp ce eu trebuia să îndur în fiecare seară arsura unui gând care mă făcea să-mi imaginez până la halucinație o scenă ale cărei detalii îmi alungau somnul și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acceptai. Silvia însă avu o comportare neliniștitoare, în timpul mesei începu să se joace cu lingura în supă, să se fâțâie pe scaun, să clefăie interminabil carnea în gură și să arate o surzenie totală față de amenințările mamei. Surprinsă, scoasă din sărite, până la urmă, Matilda o plesni, dar Silvia nu se turbură câtuși de puțin, vărsă paharul cu apă pe masă și expresia de impertinență de pe chipul ei nu se șterse. Ce e cu fata asta? exclamă Matilda uluită, e din zi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a dat, Ulysse, de ce i-a spus el așa, când în cartea lui nu se întîmplă nimic." "Cică se întîmplă, zise Lavinia, cutare scenă din Homer e descrisă și aici, dar altfel!"" Ei, altfelul ăsta, zise Ciceo, mă scoate din sărite, descrie pe pagini întregi cum eroul ia dimineața un purgativ, se duce la toaletă și simte cum se ușurează... La ce corespunde asta din Homer?" "De ce te încăpățînezi s-o citești?" râse iar Lavinia. Se spune adesea: vreau să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ieri, cu anii ăștia e o chestie!... Sânt ani care durează de ți se face lehamite și sânt ani care nici nu știi când dracu ți-au fugit pe sub nas. Anul ăsta care s-a scurs m-a scos din sărite, cred că mi-a stricat și pe cel care vine." Vrui să-l întreb de ce, dar mă întrerupse râsul său sincopat și prelungit dincolo de semnificația care ai fi crezut că ți-e la îndemînă. Îl așteptai să termine. "De ce?", zisei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-ți spun, zise Matilda cu simplitate. Acolo eu am fost de vină... Până acolo, hm! Mi-e greu să-ți povestesc... Așa și așa! Mă punea să mă îmbrac urât la recepțiile oficiale... Nu înțelegeam de ce mă scotea din sărite cu muțenia lui, nu vroia să-mi explice. "Bine, dragă, atunci nu mai merg," strigam, "nu, că trebuie să mergi", ridica și el glasul, nu era după mine... Nici măcar să mă pieptăn după gustul meu nu mă lăsa, mai rău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
văd orașul, îți dai seama... Fiindcă îmi interzisese tot timpul să părăsesc hotelul singură... Nu era prudent, cică. Să mergi pentru întîia oară la Londra sau la Paris și să stai închis într-un hotel, asta poate să scoată din sărite pe cel mai răbdător... "Azi putem merge? l-am întrebat. Mi-ai spus că tratativele s-au terminat." "Azi nu!", mi-a răspuns. Eram la micul dejun. Stătea foarte posomorât, nu mânca nimic. La prânz n-a coborât, s-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amiaza, uitase toate bunele sale intenții. Repetarea neîncetată a întrebărilor, ridiculizarea versiunii sale asupra celor întâmplate, disecția epuizantă a unor puncte de detaliu fără importanță și ignorarea sistematică a tot ceea ce are esențial se combinară pentru a o scoate din sărite. Pe măsură ce ea răspundea la întrebările inchizitorilor săi, pe marele ecran dinapoia ei apăreau portrete și rapoarte, pe care prefera să nu le vadă. Fiindcă aceste figuri erau acelea ale membrilor echipajului lui Nostromo. Parker, cu un zâmbet prostesc; Brett care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și instinctivă. Nu te jucai cu ea, avea o inteligență de animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite stăpâni. În privirea iubitei mele, frumusețea și gelozia se-amestecau în părți egale, de-o demnitate care mă scotea din sărite. O mișcare suplimentară a buzelor sau o dilatare imperceptibilă a pupilei, și mă dădeam de gol. Îmi pierdeam refugiul cel mai de preț, mă simțeam invadat, dezbrăcat, pus la colț ca un școlar prins cu temele copiate. Drept răspuns, învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interes, în luminozitate, micșorându-mă în câmpul lor vizual. Își consumau și ultimele rezerve de curiozitate și brusc privirea dispărea și rămâneau doar ochii, deschiși, inerți, organici. Acum venea rândul meu. Îi observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile prăvălite pe bănci, printre cărți și foi dictando, legume uriașe îmbrăcate-n haine incolore și nepotrivite. Unul nu mișca. O lene firească trecea de la un trup la altul, pulsând în ritmuri de Heliade și Alecsandri. Era viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colț și nici nu le luai la fel de ieftin, dar noi ne străduiam. În doi ani, adunaserăm vreo zece. Scria elegant pe ele: „Mihail Eminescu“, „Socecu“ și alte minuni de-astea care făceau deliciul colecționarilor, iar pe noi ne scoteau din sărite. Le stivuiserăm în casa de bani a bunicului Vitalian, ca într-o temniță. Din când în când, eliberam câte-un exemplar și ne apucam să-l lucrăm. Ne imaginam degetele lacome ale cercetătorilor pipăind foile fragile, și asta ne dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care-i întâlnea în călătoriile sale pe Țarul Nikolai și pe Rasputin; Ragnar, vikingul cu spadă aurită și coif înaripat sau Loup-Noir, indianul fără trib, exilat în Far-West-ul ticsit cu șerpi, coioți și albi răi. Pe-ăștia îi citeam pe sărite, mi se păreau mari și vulnerabili, o lovitură de bâtă i-ar fi doborât, un glonț le-ar fi putut sfârteca țeasta, împrăștiind cerneală și bucăți de os peste iluziile mele de puști răsfățat. Anticarii îmi știau deja nebunia; unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lase jupuiți de vii pentru binele patriei. (ala cu tronul era gheorghe doja, iar cu jupuirea... ? sa fie egala cu trasul pe roata? de vf.) Astfel de aventuri prin timp și spațiu, care cerșeau respect și duioșie, mă scoteau din sărite. Era ca și cum istoria se milogea de mine să-i recunosc meritele. Parcă-l auzeam pe taică-meu, explicându-mi cum m-a crescut. Ce mă interesau pe mine eroismele de operetă, care sfârșeau ba cu pupături de mâini, ba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămâneau mijite pe-afară, ca antenele lui Dr. Spock. Îl observam zilnic, când la studenți, când pe televizor, la emisiunile culturale; parcă generații întregi purtau lupte grele cu chica, silind moațele să se răsucească sub colțurile gurii. Mă scoteau din sărite și unele accesorii, cum ar fi ochelarii rotunzi (nu cerusem o întâlnire cu John Lennon), sandalele cu mustăți (o specie de pantofi la mare modă, cu-o gaură în deget și niște smocuri de blană lipite jur-împrejur) sau dilatatorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta! M-ați jignit mai tare decât Epancin, care mă crede capabil (și, notați, fără nici o discuție, fără nici o tentație, în simplitatea lui sufletească) să i-o vând lui pe soția mea! Acest lucru, domnule, mă scoate de mult din sărite și vreau bani. Să știți că, făcând bani mulți, voi fi un om original în cel mai înalt grad. Banii sunt cu atât mai infami și mai nesuferiți, cu cât te fac chiar și talentat. Și vor face talente până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la plecare, gazda nu i-a dat castronul din cauză că i-am spart oala, așa că îmi ia castronul în locul oalei, susținând chiar că eu i-am făcut această propunere. Desigur, o asemenea josnicie din partea ei m-a scos cu totul din sărite; sângele a început să fiarbă în mine, am sărit în picioare și m-am dus glonț la babă. Ajung la ea, ca să zic așa, nervos la culme; mă uit și-o văd singură în tindă, ghemuită într-un colț, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după cum își făcea el socoteala, avea să se supere negreșit, găsindu-l sănătos pe prinț, pe sincerul ei prieten. Kolea avu chiar lipsa de delicatețe de a-și rosti cu voce tare bănuiala, ca s-o scoată cu totul din sărite pe Lizaveta Prokofievna, cu care tot timpul și din când în când se ciorovăia răutăcios, în pofida prieteniei care îi lega. — Stai amice, nu te grăbi, nu-ți umbri triumful! îi răspunse Lizaveta Prokofievna, așezându-se în fotoliul oferit de prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zăbrele? Un anonim? — Nu pricep despre ce zăbrele vorbești! se enervă generăleasa care începuse să înțeleagă prea bine în sinea ei cine este „cavalerul sărman“ desemnat de această expresie (probabil de mult stabilită). Dar cel mai mult o scotea din sărite că și prințul Lev Nikolaevici se fâstâcise și, în cele din urmă, se rușinase ca un copilandru de zece ani. Nu mai terminați odată cu prostia asta? Nu-mi zice nimeni ce-i cu „cavalerul sărman“? O fi vreun secret atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de mamă), nodurile în papură, porecla de „curcă plouată“ nu reușeau decât s-o amuze pe Alexandra. Se ajungea până acolo că lucrurile cele mai de nimic o supărau teribil pe Lizaveta Prokofievna și o făceau să-și iasă din sărite. De pildă, Alexandrei Ivanovna îi plăcea să doarmă mult și de obicei avea multe vise; însă toate visele ei se distingeau printr-un fel de neobișnuită superficialitate și inocență, potrivite unui copil de șapte ani; așa că până și această inocență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar cu demnitate. Cât privește profunzimea conștiinței ei, nu se temea s-o scruteze și nu-și reproșa nimic, ceea ce o făcea să fie puternică. Numai un singur lucru și-l recunoștea uneori: faptul că și ea își iese din sărite, că și ea este foarte orgolioasă, că și vanitatea ei parcă ar fi reprimată; așa ceva observa uneori, aproape de fiecare dată, când ieșea de la Epancini. Și iată că acum se întorcea tot de la ei, fiind cuprinsă, așa cum am spus, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el cumnatului, care tocmai intrase în cameră. Ce-i asta, unde o să ajungem la urma urmei? E o... o... Dar gălăgia se apropie repede, ușa se trânti deodată de perete, iar bătrânul Ivolghin, înfuriat, roșu la față, zguduit, scos din sărite, se repezi și el la Ptițân. În urma bătrânului intrară Nina Alexandrovna, Kolea și, ultimul, Ippolit. IItc "II" Trecuseră de-acum cinci zile de când Ippolit se mutase în casa lui Ptițân. Totul se petrecuse cumva natural, fără vorbe mari și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unghi de vedere, care va să zică, pentru că... desigur, societatea, societatea este societatea; totuși, nici prințul nu este fără avere, adică fără o avere oarecare. Are... și... și...“ (Tăcere prelungită și rateu categoric.) Ascultându-și soțul, Lizaveta Prokofievna își ieși cu totul din sărite. După părerea ei, toată întâmplarea era „o neghiobie de neiertat și chiar criminală, un tablou fantastic, tâmpit și absurd!“. În primul rând, e de-ajuns că „prințișorul ăsta e un idiot bolnav, în al doilea rând, e prost, nici înalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
copeici, iar toporul l-au convins ei să-l vândă, pentru că s-a nimerit tocmai la țanc și toporul e foarte bun. Atunci Aglaia a început deodată să insiste pe lângă Kolea să-i vândă ei ariciul, și-a ieșit din sărite, i-a spus lui Kolea chiar „dragă“. Kolea mult timp nu a acceptat, dar în cele din urmă nu a mai rezistat și l-a chemat pe Kostea Lebedev, care într-adevăr a intrat cu toporul în mână și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]