1,054 matches
-
600-625 m în est. Versanții au evoluat în raport cu condițiile de rocă, structură, climă, vegetație, mod de utilizare a terenurilor. Suprafețele cvasistructurale, afectate de procese geomorfologice, evoluează prin fragmentare concomitent cu aplatizarea lor. Subunitățile morfostructurale din jumătatea nordică corespund domurilor Noul Săsesc și Copșa Mică, precum și cuvetei Ațel, situată între aceste domuri (Gârbacea, Grecu, 1986); la sud de Valea Hârtibaciului se află domurile Ilimbav și Rodbav. În jumătatea nordică a podișului, unde predomină nisipurile ușor cimentate, cuestele sunt bine exprimate în relief
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
din România a părăsit țara, stabilindu-se în Germania. Emigrarea masivă a lovit cel mai puternic comunitățile germane din Transilvania, depopulând practic toate comunitățile evanghelice-luterane. În perioada 1990-1993 a pierdut ca. 85% din enoriași din cauza acestui fenomen. În majoritatea satelor săsești, bisericile, înconjurate de fortificațiile construite în secolul al XVI-lea împotriva invaziilor otomane, au rămas acum în părăsire și un număr mare se află într-o stare avansată de degradare. În octombrie 2010, cu ocazia vizitei cancelarei Angela Merkel la
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
a dus la desfințarea acestei porțiuni, pentru a face loc noului drum județean pe versanții abrupți din apropierea Sighișoarei. Calea ferată este clasată ca monument istoric, cu codurile în județul Sibiu (secțiunea Sibiu-Brădeni) și în județul Mureș (secțiunea Brădeni-Sighișoara). În dialectul săsesc trenul care circula pe linia respectivă era numit "Wusch". O dată cu trasarea liniilor principale de cale ferată din Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea, conducerea Imperiului Austro-Ungar a decis să încurajeze inițiativele private locale pentru construirea de linii secundare care
Calea ferată îngustă Sibiu–Agnita(–Sighișoara) () [Corola-website/Science/314913_a_316242]
-
evenimentelor, atât de favorabil năsăudenilor avea să cunoască o orientare mai mult decât neprielnică acestora în urma semnării dualismului austro-ungar. În acest context, la presiunile tot mai intense făcute de maghiari, Districtul Năsăudului a fost anexat în anul 1876 la cel săsesc al Bistriței. Vicarul Moisil, cu aceeași tenacitate cu care luptase pentru împlinirea celorlalte deziderate ale năsăudenilor, conștient că doar așa Năsăudul și românii din această regiune puteau să-și mențină statutul de dinainte, reia proiectul de mutare a Episcopiei Gherlei
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
nu începuse. La cinci ani de la dania lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș și Theoderich din Copșa Mare. Situația juridică a celor până în anul 1315 este
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
ulterior o uniune aparte, căci privilegiul din 1318 a fost reînnoit, până în secolul al XV-lea, în mai multe rânduri. Includerea celor Două Scaune în jurisdicția Sibiului se va face de abia în secolul al XV-lea, o dată cu toate scaunele săsești, când s-a format Universitatea Săsească, cu toate că în Evul Mediu aveau aservite un mare număr de sate locuite de sași dar care aparțineau de fapt de comitatul de Alba. Aceste sate aparțineau încă din secolul al XIII-lea unor nobili
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
din 1318 a fost reînnoit, până în secolul al XV-lea, în mai multe rânduri. Includerea celor Două Scaune în jurisdicția Sibiului se va face de abia în secolul al XV-lea, o dată cu toate scaunele săsești, când s-a format Universitatea Săsească, cu toate că în Evul Mediu aveau aservite un mare număr de sate locuite de sași dar care aparțineau de fapt de comitatul de Alba. Aceste sate aparțineau încă din secolul al XIII-lea unor nobili și greavi, așa cum au fost Ighișu
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Unterschebesch. Satul Ruștior, precum și satele Sebiș și Lunca erau sate iobăgești, în cursul istoriei ele au aparținut mai multor familii nobile. Satul Șieut a avut o altă cale de dezvoltare, aici, sașii s-au menținut până la sfârșitul sec. XVII. Populația săsească în mare parte a fost omorâtă și dispersată de trupele generalului Basta, la începultul sec.XVII. Ultimul preot sas G. Schuller, a părăsit satul distrus de invazia turcă, în anul 1661 și a trecut la Dumitrița. Existența îndelungată a sașilor
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
(în , în traducere „Poarta Mică”, în dialectul săsesc "Klîkôpeš, Kopeš, Kli-Kopesch", în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România. Aici au conviețuit de-a lungul secolelor maghiari, sași și români. În perioada comunistă au fost construite anumite fabrici care au adus o faimă negativă în întreaga lume
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
a Universității Lucian-Blaga din Sibiu, iar din 1999 a devenit șef de catedră. S-a ocupat de publicarea operelor unori scriitori germani din Transilvania (Michael Königes, Friedrich Wilhelm Schuster, Georg Maurer). A scos deasemenea o antologie de poezii în dialectul săsesc.
Horst Schuller Anger () [Corola-website/Science/313980_a_315309]
-
din Richiș, din comuna Biertan din județul Sibiu, a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Biserică figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cu următoarele obiective: Richiș mai demult "Richișul, Richișdorf, Râchișdorf, Rechișdorf, Răchișdorf" (în dialectul săsesc "Rechesdref, Reχestref", în , în ), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comună Biertan. Se poate ajunge din Sibiu, pe două rute: La Richiș există o foarte interesanta basilica gotica veche de peste 500
Biserica fortificată din Richiș () [Corola-website/Science/327229_a_328558]
-
evanghelică fortificată din Mălâncrav, județul Sibiu, comuna Laslea, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Mălâncrav, mai demult "Mălăncrav, Mălămcrav, Malencrog" (în dialectul săsesc "Malemkref, Malemkrox", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită acestuia, ea formând în același timp o latifundie limitrofă scaunelor săsești de Cincu, Mediaș și Sighișoara. Astfel, primele mențiuni documentare despre Mălâncrav apar în acte juridice care reglementează diferenduri privind proprietatea unor terenuri, dispute care continuă de altfel până în secolul al XVIII-lea când o parte din proprietățile Apafi trec în
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
au etimologia în latinescul ""protodiaconus"" ce a dat numele maghiar al așezării ""Baráthely"", cu semnificația de "Satul călugărului". Așezarea a mai purtat numele de "Monte Mariae" (1283), "Maro" (1289), "Prathia" (în 1359 și 1516), "Bretay" (1528) și "Pretoa" în dialectul săsesc, denumire care a rămas aproape neschimbată din 1359. Statisticile conscripțiilor istorice arată că în 1359 existau în sat 94 ce capi de familie, 6 văduve, 4 păstori și un învățător. Între anii 1524 - 1596, se menționează că tinerii din Brateiu
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Numele de Johannes Fabini a fost purtat de asemenea și de un alt preot al secolului al XIX-lea, care și-a făcut studiile la Berlin, Tübingen și Halle. Analiza demografică este asemănătoare tuturor așezărilor săsești din Transilvania și anume: în 1786 erau 824 de locuitori, în 1910 erau 1463 de locuitori, în anul 1940 au scăzut la 745 de locuitori, pentru ca în anul 1995 comunitatea luterană din Brateiu să fie compusă doar din 24 de
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
(n. 30 mai 1883, Sebeșul Săsesc - d. 15 iunie 1979, Ciucea) a fost o cântăreață română de operă. A fost întâi soția lui Lazăr Triteanu și apoi a poetului Octavian Goga. Veturia a avut o educație aleasă, în particular sau la pensionul săsesc din Sibiu. La
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
mai 1883, Sebeșul Săsesc - d. 15 iunie 1979, Ciucea) a fost o cântăreață română de operă. A fost întâi soția lui Lazăr Triteanu și apoi a poetului Octavian Goga. Veturia a avut o educație aleasă, în particular sau la pensionul săsesc din Sibiu. La 14 ani era deja o poliglotă fluentă în germană, franceză, maghiară. Veturia a crescut și s-a format în familia preotului Zevedei (Zacheiu) Mureșan din Sebeș, care avea o aplecare și spre muzica laică. Cei trei copii
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
cu stare materială bună din acele vremuri. Se știe că pictorul a urmat școala românească din Șchei unde a învățat și limba greacă. Istoricul literar Barbu Theodorescu presupune în monografia dedicată acestuia, că Lecca ar fi urmat și cursurile Gimnaziului Săsesc din Brașov de unde a plecat la Blaj, similar fratelui său Dimitrie care a ajuns apoi, învățător în orașul natal. Barbu Theodorescu aduce ca argumente în supoziția sa, faptul că Lecca era un pasionat istoric și cunoștea foarte bine limba germană
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Daneș (în dialectul săsesc "Dunesdref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul a fost atestat documentar în anul 1343 cu numele de "Danus". Numele a suferit schimbări în timp, apărând în diferite documente după cum
Daneș, Mureș () [Corola-website/Science/300576_a_301905]
-
de oameni, să distrugă portul Brăila. Țepeș s-a întors și a învins armata otomană, și conform detaliilor din cronica din Lezze (Italia), doar 8.000 de turci au scăpat cu viață. Campania lui Vlad a fost sărbătorită în orașele săsești din Transilvania, statele Italiene și de Papa. Un trimis din Veneția, la aflarea veștilor la curtea lui Corvin la 4 martie, și-a exprimat marea bucurie și a spus că toată Creștinătatea ar trebui să serbeze succesul lui Vlad. Un
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
și un oraș important al comunității românești. În anul 1905 a fost dat în folosință tramvaiul sibian, care a funcționat până la desființarea sa în anul 1970. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a perioadei comuniste populația săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia și mai târziu prin emigrarea masivă în Germania. Odată cu instaurarea regimului comunist în România a avut loc marginalizarea membrilor Cercului Literar de la Sibiu, aflat pe direcția inaugurată de Titu Maiorescu în cultura
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
Buc cu același sufix că în Măneciu sau Moeciu. În apropierea culmii Doamnelor curge o apă ce se numeste Valea Sugarilor. În românește ungurescul "sugar" înseamnă "domn". Deci avem "Muntele Doamnele" și "Valea Domnilor". Numele muntelui Forban vine de la cuvintele săsești Vor Bahn (în limba germană, corect Vor der Bahn), deoarece în fața acestui munte se construise în finele secolului trecut o linie ferată îngustă, de "decauville", cu scop de exploatare forestiera. Muntele se află "înaintea trenului" (Vor der Bahn), de unde, cu
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
Exodus - Wehrkirchen în Siebenbürgen"" (Natură moartă după exod - Biserici fortificate din Transilvania) în care prezintă situația dezastruasă a acestora, aflate în curs de ruinare după exodul populației germane (sași) din România. Pentru aceasta, timp de doi ani a colindat satele săsești cele mai îndepărtate, inventariind peste două sute de localități. Parte din fotografii le-a publicat în albumul: " „Siebenbürgen Bilder einer Reise”" („Pelegrinul transilvan”), Wort+Welt+Bild Verlag München, 2007. Dincolo de excepționalele valente artistice, lucrările artistului Jacobi se constituie că un apel
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]