1,053 matches
-
cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” - uniune teritorial administrativă săsească cu sediul în Sibiu - domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453 - 1700, din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
la acea dată, biserica din Racovița era deja supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului [[Simion Ștefan]], care-l împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care i-au fost acordate. De altfel, în această perioadă, biserica românească din scaunele săsești rămăsese sub jurisdicția vlădicului Simion, însă Racovița fiind subordonată parțial și organelor administrative comitatense, ale comitatului Alba, este posibil să nu fi beneficiat de acest regim. [[Fișier:ȘcoalaGrănicereascăRacovița.jpg|Fosta școală grănicerească|200px|left|thumb]] [[Fișier:RO SB Racovita schoolhouse
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
între actualul [[drum]] județean [[Tălmaciu]]-Racovița-[[Avrig]] și [[râul Olt]], iar „hotarul de sus” între drumul amintit și până la poalele [[pădure|pădurilor]]. Spre sfârșitul secolului al XVIII, s-a trecut la practicarea unei [[agricultură|agriculturi]] sedentare trienale, după modelul [[sași|săsesc]], numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație [[toamnă|toamna]], [[grâu]] sau [[secară]] și [[primăvară|primăvara]] - [[ovăz]], [[porumb]] sau [[cartof]]i, în al treilea an terenul
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
1745 aici erau ținute ședințele consiliului scaunului secuiesc, deoarece între Târgu Mureș, deținătorul titlului de oraș liber regesc, și conduceriea structurii administrative pentru mult timp a fost un conflict politic și economic. În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuiești și săsești, juridic autonome, au fost desființate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel orașul Târgu Mureș care până atunci a fost capitala oficială a Scaunului Mureș a devenit reședința Comitatului Mureș-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc și
Miercurea Nirajului () [Corola-website/Science/300566_a_301895]
-
cum s-a născut,deși sinonimul acestuia Vai-de-ei este bine cunoscut din trecutul îndepărtat până în prezent. Un cercetător al istoriei a susținut că Vaideiul, Pischinti, Balomir și alte sate au fost planificate să fie colonizate cu romani, pentru înstărirea scaunului săsesc din Orăștie. Un cercetător mai din vechime susține că atât Vai-de-ei din comitatul Hunedoara și Vai-de-ei de pe Olt ca și Sereca,Sărăcsău au fost sate bine înstărite bogate, dar în urma războaielor, a epidemiilor ca:ciumă, foamete au ajuns sărace, așa
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
Albești, mai demult "Ferihaz, Firighaz" (în dialectul săsesc "Weisskirich, Veeskirχ", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea este situată pe drumul european E60, la o distanță de 5 km față de orașul Sighișoara și este străbătuta de răul Târnava
Albești, Mureș () [Corola-website/Science/300568_a_301897]
-
Daneș (în dialectul săsesc "Dunesdref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul a fost atestat documentar în anul 1343 cu numele de "Danus". Numele a suferit schimbări în timp, apărând în diferite documente după cum
Daneș, Mureș () [Corola-website/Science/300576_a_301905]
-
Feleag, mai demult "Felac" (în dialectul săsesc "Flagen, Alt-Flagen", în , în ), este un sat în comuna Vânători din județul Mureș, Transilvania, România. Din punct de vedere administrativ, localitatea face parte din comuna Vânători, în trecut acesta făcând parte din județul interbelic Odorhei. Satul este situat la marginea
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
Suseni, mai demult "Fălfalău, Fălfălău" (în dialectul săsesc "Pränsdref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Suseni este atestat documentar în anul 1319. Până în secolul al XVI-lea populația majoritară o constituiau sașii, ulterior românii și maghiarii (mulți
Suseni, Mureș () [Corola-website/Science/300595_a_301924]
-
Petelea (în , în dialectul săsesc "Birk", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Monografia satului și datelor oferite de Repertoriul arheologic al județului Mureș ne indică localitatea ca fiind atestată arheologic din neolitic și că, pe teritoriul
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
află pe un teren, în cea mai mare parte plan, cu denivelări mici, constituind șesul aluvial creat de Mureș și pe de o parte din panta dealului dinspre sud-est, unde este așezată biserica ortodoxă din lemn, cimitirul românesc și cel săsesc, precum și cartierul locuit complet de țigani. Movilele de teren, șapte la număr, din stânga șoselei, la ieșirea din localitate spre Tg. Mureș, sunt formațiuni naturale, create prin alunecări de teren și nu prezintă interes arheologic, fapt atestat de cercetările din 1950
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
Saschiz, mai demult "Saschizd, Chizd" (în dialectul săsesc "Keist, Kaest", în , în maghiară "Szászkézd") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Saschiz este atestat documentar din anii 1308-1310. Localitatea Saschiz (cunoscută în limba română și sub denumirile alternative "Saschizd", "Chizd
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
secui până la sfârșitul secolului al XIII-lea, când a devenit o localitate populată preponderent de sași, sub denumirea de "Kaissdit" (cunoscută în limba germană și sub denumirile alternative "Hünenburg", "Hujnerschburg", "Keisd", "Kaisd", "Keißd", "Kaißd [in Weinland, Königsboden]", iar în dialectul săsesc "Keist", "Kaest"). Saschizul a rivalizat chiar cu Sighișoara care, în acea vreme, era "capitala" sașilor din Transilvania. Acest orășel era centrul pentru "capitulum"-ul din Szászkézd (casa pentru adunarea canonicilor), motiv pentru care, în 1663, Mihai Apafi I, princepele maghiar
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
Dintre obiectele aflate în biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut. În 1494, localitatea Saschiz ("Keisd") a primit de la provincia Sibiu, membră a celor Șapte scaune săsești, suma de 50 de guldeni, apoi în 1497 sume de 25 guldeni, în 1521 încă 16 guldeni și, în sfârșit, în 1525 alți 15 guldeni, contribuție pentru construirea Bisericii fortificate. Bisericii Sf. Ștefan (în ) i-a fost acordat în perioada
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Fortificația săsească construită între sec.XIV-XV, cu ziduri înalte până la 9 m. Întreg ansamblul a fost înconjurat de un puternic zid de apărare, al cărui traseu este urmat de actuala împrejmuire a bisericii. Cetatea Țărănească din Saschiz este situată pe dealul de lângă
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
circumscripții pentru alegerea senatorilor. Urmau să fie aleși 3 deputați și 3 senatori 17. Cele 8 circumscripții pentru alegerea deputaților erau18: Circumscripția Orașului Târgu-Mureș. Circumscripția Bandul de Câmpie. Circumscripția Erneul Mare. Circumscripția Sângeorgiu de Pădure. Circumscripția Miercurea Nirajului. Circumscripția Reghinul Săsesc. Circumscripția Gurghiu. Circumscripția Toplița. Circumscripția Toplița era compusă din comunele secretariatelor Toplița, Lunca Deda,care aparțineau Plașii Reghinul de Sus19.Din aceasta rezultă că în anul 1919 fruntașii satului, proprietarii de terenuri agricole, negustorii și micii proprietari, au fost implicați
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
baza Constituției din 1923 și a legii de unificare administrativă din 1925, a fost înființat județul Făgăraș, cu reședința în orașul omonim, fiind divizat în trei plăși. Ca și în alte zone ale țării, în 1945, o parte a populației săsești din județul Făgăraș a fost deportată în Uniunea Sovietică, de unde o parte dintre supraviețuitori au revenit după vreo cinci ani. În urma reformei administrativ-teritoriale din 1950, făcută după model sovietic, au fost desființate județele și înființate regiunile și raioanele. În 17
Județul Făgăraș (interbelic) () [Corola-website/Science/300754_a_302083]
-
Archiud (în dialectul săsesc "Ergetten, Arkedn", în , în ) este un sat în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 710 locuitori. Așezare rurală dacica, depistată prin sondaje arheologice în 1961 și 1964. Este vorba de gropi
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
Blăjenii de Jos, mai demult "Blașfalăul de Jos, Blajfalăul de Jos" (în dialectul săsesc "Nedderšt-Bluesendref", în , în ) este un sat în comuna Șintereag din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Principalul obiectiv turistic din jurul localității este "Rezervația naturală „La Sărătură”". Rezervația este localizată la aproximativ de centrul
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
Blașfalăul de Jos. Cândva pe acest teritoriu ar fi locuit sași pentru că pe locul unde se află astăzi edificiul școlii ar fi fost un cimitir, după cum rezultă din aflarea osemintelor omenești, iar numirea cea mai veche a fost Blasendorf (denumirea săsească). După datele și scriptele găsite la Parohia Blăjenii de Jos, clădirea fostei biserici cu hramul "Sfinții Arhangheli" a fost sfințită de Dionisie Novacovici, episcopul Budei, în anul 1768 după data menționată pe un Sfânt Artimis. Românii de pe aceste meleaguri au
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
de ciumă de la începutul secolului al XVII-lea, recensământul din 1642 înregistrează doar 4 gospodării în Satu Nou. În 1695 erau 10 gospodării, în 1720 erau 393 de locuitori. În 1762 populația satului sporește prin instalarea aici a unor familii săsești venite din Rodna, odată cu înființarea "Regimentului românesc de graniță pe Valea Someșului". Conscripția lui Klein din 1733 înregistra Satu Nou că așezare mixtă în care viețuiau și 30 de familii de români fără biserică și fără preot. Petriș ("Petresdorf" în
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
din Ilva Mare, unde ea fusese edificata la 1748. Orheiu Bistriței ("Burghalle" în germană, "Óvárhely" în maghiară suprapune un castru român, de unde și denumirea pe care așezarea o primește. Localitatea situată la 10 km de Bistrița făcea parte din satele săsești libere care au format "Districtul săsesc al Bistriței. Cea mai timpurie atestare documentara a satului datează din 1319. În această perioadă satul se găsea pe teritoriul comitatului Dabâca, fiind în stăpânirea greavului Thomas. În 1323 regele Carol Robert al Ungariei
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
edificata la 1748. Orheiu Bistriței ("Burghalle" în germană, "Óvárhely" în maghiară suprapune un castru român, de unde și denumirea pe care așezarea o primește. Localitatea situată la 10 km de Bistrița făcea parte din satele săsești libere care au format "Districtul săsesc al Bistriței. Cea mai timpurie atestare documentara a satului datează din 1319. În această perioadă satul se găsea pe teritoriul comitatului Dabâca, fiind în stăpânirea greavului Thomas. În 1323 regele Carol Robert al Ungariei confirmă donația satului către Thomas Voievodul
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Chintelnic, mai demult "Chintelec" (în dialectul săsesc "Kinteln", în , în ) este un sat în comuna Șieu-Măgheruș din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Satul Chintelnic - așezat pe terasa I a râului Șieu, pe malul drept - la linia de trecere între Câmpia Transilvaniei și dealurile Bistriței ardelene, pe un loc
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
anii 1141-1161 a avut loc colonizarea acestor locuri cu coloniști originari din Flandra, Lotigen și Luxemburg. Odată cu venirea sașilor în ținutul Bistriței, locuitorii autohtoni români au fost împinși fie spre munți, fie spre marginea de sud și est a ținutului săsesc. În urma împărțirii ținutului în districte, satul Chintelnic este amintit în documentele scrise începând cu anul 1279. În anul 1264 este amintit ca făcând parte din districtul Khiralier și satul Crainimăt, iar din anul 1453 sunt amintite și localitățile Șieu-Măgheruș și
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]