1,976 matches
-
discuții se arătau mai religioși decât tata. Apartamentul nostru devenise locul în care unii preferau să-și petreacă după-amiezile și serile. După 2-3 ore de cântat se așezau cu toți în jurul pianului, care se transforma rapid în masă, scoteau din sacoșe ce aduceau de-acasă și începeau discuții înflăcărate despre literatură, despre politică, despre chimie, despre religie sau despre cine-mai-știe-ce le mai trecea prin cap, iar discuțiile se întindeau uneori până după miezul nopții. Tataia le povestea despre călătoria lui pe
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
să pună ordine, Andrei și cu mine ne băgam în ascunzătoare, îmbrăcam tunicile negre și ieșeam cântând ”Fii lacrimilor tale”. Vecinii de pe scară ne țineau isonul și dintr-o dată se făcea liniște și oamenii se jenau chiar să mai fîșâie sacoșele. Milițienii și țiganii se uitau la noi uimiți, iar noi îi luam unul câte unul pe anarhiști și-i băgam în rând, fiecare la locul lui, în ordinea sosirii. Și cât ținea vânzarea produselor - maximum o oră, căci niciodată nu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
foc, să mă protejez cu mănuși de stropii fierbinți care sar pe piele, ce mai, îmi ia timp mult. Până coc vinetele și ardeii, pot toca legumele pentru zarzavatul de ciorbe. Așa îmi organizez fiecare treabă, să câștig timp. Pregătesc sacoșele, căruciorul, să pot căra toate, o dată, noroc că am piața aproape.. După două zile de muncă, îmi iese o zacuscă foarte bună iar eu sunt mulțumită când văd că s-a umplut un raft întreg de borcane, cam douăzeci și cinci, la
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu îmi dădea pace și stresul începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam cam amețită. Eram într-o indispoziție totală. Pun sacoșele în cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Eram îmbrăcată într-un deux-piece clasic, cu taiorul strâns pe talie, de culoare bej, costum ce
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
altele. M-am echipat, ca de obicei, iar când a auzit cheile, Trișpe s-a pus ostentativ în dreptul ușii. Chiar așa...cum să-l las singur acasă? E și el un suflet. Fără multă împotrivire, a acceptat transportul cu...o sacoșă de bumbac. Adio, troleibuz...luăm taxiul. Nenea de la volan mă apostrofează: “Există, la Real, la sectorul de animale, tot felul de cutii, lădițe...pentru transportul pisicii. De ce o chinuiți așa? În țări mai civilizate, încasați o amendă pe chestia asta
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
pasager știrb ori cu dinții de lapte îi face semn, de pe bancheta din spate a mașinii învecinate. “Au copiii ăștia un limbaj al lor”, mă gândeam. Ființa asta firavă deșteptase în mine instincte materne, greu adormite. L-am scos din sacoșă și l-am ținut în brațe. Șoferul strănută. Ups! Alt alergic! “Sunt încă puțin răcit”, se scuză omul, fără a face vreo remarcă la libertatea pe care ne-o luaserăm pe bancheta din spate...să ne jucăm cu cheile. Am
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
incidentele nu lipseau. Băuturile alcoolice se vindeau la vedere precum erau sticlele cu bere, și pe ascuns cum era vinarsul(la deț sau la cinzeacă) de prună sau ce mai aveau unii, mascat prin fel de fel de genți sau sacoșe! Zmeurica trebuia să fie atentă și la fetele cu care venise, astfel că nu au întârziat prea mult la dansuri. Una peste alta totul a decurs normal pentru grupul lor. Astfel că acea după amiază de duminică avea să fie
7 ZMEURICA; DUMINICA PE CETĂŢUIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349191_a_350520]
-
lung și moale, ea tot blondă, durdulie și, după aprecierea doamnei, bleagă ca o balegă de vacă-n călduri. Până aici nimic deosebit! Numai că, aveau ăia niște prosoape cu animale, niște creme de plajă cu mirosuri absolut necunoscute, niște sacoșe colorate, ochelari de soare, ceasuri electronice, colaci și o saltea pneumatică vișinie, de să-nnebunești și alta nu! Da’ ce țigări fuma bahaburezul! Lungi, groase și negre, „bă, ezact ca una d’aia dă harap” după cum bine spunea doamna dovedind
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
timpuriu inundată în amarăciune. Tresări când în plită trosni un lemn de salcâm, își sterse repede lacrimile cu poala rochiței și băgă două degete în cazanul cu apă. Se încălzise. După înmuiatul rufelor, își șterse bine mâinile de apă, luă sacoșa cu sticle și fugi repede la lăptăria din colț, așezându-se la rând. La cinci venea mașina cu lapte. Reveni repede cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
nici nu nu îmi venea să respir. Am rămas nemișcat și de-abia după trecerea trenului, m-am ridicat îndepărtându-mă de linie. Trenul nu avea să oprească în gară iar colegul meu de năzdrăvănii, și-a aruncat pe peron sacoșa în care nu avea decât un borcan gol, apoi a sărit și el din mers, căzând și julindu-se doar. De multe ori, fie curiozitatea de copil, fie alt concurs de împrejurări m-au făcut să văd moartea cu ochii
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
înainte de a pleca, și s-a dus la grupul din raionul Dej. Băiatul intimidat de ironiile colegilor din raion, roșise și nu mai știa ce să spună! S-a grăbit să mănânce și a plecat spre dormitor să-și ia sacoșa care o avea drept bagaj, unde avea strictul necesar pentru cineva plecat pentru scurt timp. A vorbit cu instructorul pentru a stabili ora plecării, acesta confirmând ora și locul plecării. Nu a ieșit bine din cameră și avea să constate
9 ZMEURICA; ÎNCHEIEREA CURSULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349272_a_350601]
-
sugerează că liderii de partide, primarii/ președinții de consilii județene aduc oamenii la vot. Să fie foarte limpede! Alegătorii, la prezidențiale, votează după cum îi taie capul. În cazul celor alfabetizați! De multe ori, după impresia artistică! La ceilalți e simplu: sacoșa, sticla, doza... E demonstrat. România profundă reacționează funcție de greutatea plasei, găleții, a sunătorilor și a promisiunilor deșarte. Nu se iau după ce spune primarul sau șeful de la județ, senatorul sau deputatul. Toți ăștia sunt văzuți, de bobor, ca fiind capii mafiilor
TABLETA DE WEEKEND (74): VREAU O ROMÂNIE ÎN CARE ÎNJURĂTURA SĂ NU MAI FIE POLITICĂ DE STAT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349404_a_350733]
-
protecție intervin, prin prevederi regulamentare desigur, foarte energic pentru a-i scoate să mănânce că altfel se trezesc amendați sau mutați, Doamne ferește, la supravegheri de mitinguri și greve. Iar acolo nu-i de glumă, fiindcă, una-două, te pocnesc pensionarii cu sacoșele goale în cap. ...Ora 14.00 Ministerul Economiilor (nu al economiei cum spun fraierii ci al economiilor fiindcă acestea sunt de mai multe feluri: negre, gri, private, de tot râsul, ale lor, ale noastre și una a nimănui pe care
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
urmări, m-ar putea recunoaște. Ulterior, am alungat acest gând, catalogându-l drept absurd - doar nu mă văzuse nimeni la locul crimei, reușisem să fug de acolo înainte de a se întâmpla ceva. Am închis revista și am băgat-o în sacoșă. Apoi m-am îndreptat către peron. Nu am făcut însă câțiva pași, că am fost oprit de un om al legii. Când mi-a rostit numele și a spus că trebuie să îmi pună câteva întrebări, am înghețat. Deci, în pofida
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
mândri că am fost agățat (și) în Elveția. Pentru că veni vorba de lacuri, menționez că n-am ratat nicio ocazie - mi-am băgat picioarele în fiecare din ele. Leni îmi știe mania și pune totdeauna un prosop de picioare în sacoșa de voiaj. Dacă Renașterea italiană a avut un loc de naștere, acela nu poate fi decât Florența. Nu voi enumera lungul șir de nume celebre care s-au născut sau s-au afirmat în Florența. În schimb, vreau să pomenesc
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
luat o carte să o citească. Era romanul Cantemiriștii, romanul scriitoarei Cella SERGHI, unde era descrisă viața liceului militar Dimitrie CANTEMIR. Kemet avea ceva școală, căci citea ziarele citite și abandonate pe tarabele zarzavagiilor. Averea lui Kemet consta dintr-o sacoșă tip sport în care avea ceva ustensile și mai multe fascicole din colecția Povestiri științifico-fantastice pe care le găsise aruncate le coșurile de gunoi ale halelor, dar - fiindcă îi plăcea să le citească - mai cumpăra câte un fascicul. Dinu era
KEMET, PRIETEN CU NICU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365825_a_367154]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > TRECEA O DOAMNĂ MÂNDRĂ PE ALEE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Trecea o doamnă mândră pe alee Și nu știam de ce se fudulea. Dar, când privii sacoșa... ea ducea, Niște araci de... cucurbitacee! Astăzi, când mi-aduc aminte, nu mai pot Să râd de vrejul vostru, măi băieți, C-am luat și eu o palmă peste bot, Văzând așa minuni de... castraveți! Referință Bibliografică: Trecea o doamnă
TRECEA O DOAMNĂ MÂNDRĂ PE ALEE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366052_a_367381]
-
cea mai mică mișcare din spațiul pe care îi patrona. Avea o nemulțumire părândui-se că are o scăpare. Abia după ce mai tot personalul părăsise cantina a auzit foșnet și șoapte. A apucat să iasă în calea unei lucrătoare la cantină : - Sacoșa la control,... ba și geanta ! A înșfăcat totul, înainte ca femeia să se dezmeticească și a verificat conținutul scoțând la iveală două bucăți de salam așa cum ieșiseră din fabrică : - Ce-i cu astea ?! Până să primească vreun răspuns, de dincolo
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
din dar,/ Jertfă și altar,/ Mielușică blândă,/ Inimă ce cântă,/ candelă aprinsă,/ Flacără nestinsă,/ Floare îmbobocită,/ Precistă iubită!/ Roua dimineții,/ Tu ești maica vieții,/ Albă iasomie,/ Maică Poezie.” ( „Binecuvântare” pag 118) Poetul, în viziunea domniei sale, cară într-o mână o sacoșă plină de cărți iar în cealată sufletul său. Este de fapt, un înger rătăcit printre profani lăsat orfan ca un pui căzut din cuib. Dar cartea lui scrisă cu suferință și dăruită fără nici o recompensă va fi pusă la loc
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
a impresionat prietenia care lega acolo oameni care nu se văzuseră niciodată, atmosfera caldă, mirosul de cerneală, culorile cărților destinate copiilor (aș spune că acestea m-au vrăjit întotdeauna cel mai tare!)... Bineînțeles că de la fiecare târg am plecat cu sacoșe de cărți pe care de-abia reușeam să le duc... La ediția 2012 a târgului Gaudeamus, am avut marea surpriză de a găsi cărțile tale, Ana: Regala, coautor George Filip,antologia Poeme Hai Hui, care cuprinde și un grupaj din
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
asfaltului. Se îndreptă spre casă. „Trebuie să gătesc. Am niște cartofi și fac din ei o tocăniță”. Două săptâmâni nu a mai dat pe la bar. Zilnic, cu pătura, termosul cu cafea și cu „Martin Eden”, romanul preferat lui, într-o sacoșe, dis de dimineață, pentru a prinde razele ultraviolete, se îndrepta spre malul Someșului, pentru a face plajă. Citea, și din când în când cobora spre luciul apei, stropindu-se cu ea, luând-o în căușul palmelor. Chiar a pus ochii
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Ai destul timp acum să te ocupi și de tine ... Până la urmă stabiliră, spre prânz, să meargă la ea acasă. Soarele era prea puternic și pielea începuse să-i usture. Au strâns totul. Maria, grijulie, îl ajută să pună în sacoșă tot ce avusese el. - Stai departe? - Nu! Trecem podul peste Someș și primul bloc de patru etaje pe dreapta. Mergeau unul lângă altul de parcă era Maria cea de prima dată, așa simțea Sorin. „Parcă ar fi Florin...” își zise în
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
că-mi tot sare-n sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa,-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici “bon jour”, nici “bun
INOCENŢĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366630_a_367959]
-
acceptat compromisul. Am făcut rost cu greutate de cele cerute, fiindcă erau mărfuri din import. M-a costat două mii cinci sute lei, atât cât aveam eu salariul pe o lună. A doua zi, seara, i-am bătut la ușă. Duceam sacoșa cu peșcheșul. Mi-a luat în primire cele ce-i adusesem. La urmă mi-a spus că nu e destul. Dacă ar fi încă atâtea, ar avea curajul să „atace”. „Dau în ăla cu cafea, dau în ăsta cu băutură
TAINA SCRISULUI (3): TELEGRAMĂ LUI CEAUŞESCU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366642_a_367971]
-
pe mine de sus. Nimicul formează în jurul nostru un cerc închis ce strânge - răsfrânge și mai mult dorința ființării.. când întâmplarea te află, naști nefericire. Fetița își privește mama și plânge ușor. E tristă și tace. Adună jucării într-o sacoșă. Le luăm pe toate. - Te rog să mă ajuți. Am nevoie de mașină acum, în juma de oră. - Bine, vin. Ușa se deschide. Tabloul de la nuntă e aruncat pe pat. Ușoare zvâcniri simt în mine. Un calm ciudat mă cuprinde
26 IUNIE 2010 de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366709_a_368038]