1,542 matches
-
atârnau cam cincisprezece suluri pictate. În așteptarea lui Hatsumi, eu și Nagasawa am băut câte un pahar de vin delicios și am vorbit despre romanele lui Joseph Conrad. El purta un costum gri, elegant, iar eu eram îmbrăcat într-un sacou bleumarin obi[nuit. Hatsumi a sosit după vreo cincisprezece minute. Era fardată cu grij\ și purta cercei de aur, o rochie superbă, albastră și niște pantofi de lac, roșii, de foarte mult bun gust. Când i-am spus că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Atunci, hai să jucăm! Am găsit o sală de biliard prin apropiere și am intrat. Era o sală mică la capătul unei alei. Toată lumea întorcea capul după noi pentru că eram frumos îmbrăcați - Hatsumi în rochia ei elegantă, iar eu cu sacoul bleumarin și cu cravată asortată - dar pe Hatsumi nu o deranja deloc. Și-a ales un tac, și-a scos o agrafă din geantă și și-a prins părul într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bătaie, mi-am dat seama că era sâmbătă seara și că el obținea întotdeauna permis să lipsească din cămin, sub pretext că stătea la niște rude. M-am dus la mine în cameră, mi-am scos cravata, mi-am pus sacoul și pantalonii pe umeraș, mi-am îmbrăcat pijamaua și m-am spălat pe dinți. „O, Doamne!“ gândii eu. „Iar e duminică mâine!“ Aveam impresia că duminicile vin din patru-n patru zile. Peste două duminici împlineam douăzeci de ani. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să supraveghez drumul s-a deschis ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare ținînd În mîini cîte două sticle. Traversară agale intersecția și apoi o luară pe cîmpul din spatele ambuscadei. Erau Îmbrăcați cu pulovere, sacouri vechi, pantaloni de doc și cizme de cauciuc. — Red, stai cu ochii pe ei, spusei. Veneau Încet spre noi și la un moment dat Înălțară sticlele deasupra capetelor, cîte una În fiecare mînĂ. — Aplecați-vă, ce dracu’! strigai, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum or fi fost. Belbo mi-o prezentă: „Ea e Sandra, vă cunoașteți?” „Din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
batjocoritoare. În perioada aceea aveam un păr bogat, care-mi stătea ridicat drept În sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la dumneavoastră, și asta mi se pare interesant. Seara vine aici, probabil Împreună cu același Rakosky și cu Încă un tip... După care totul devine nesigur. Chiar dacă ei nu-l omoară, e sigur că-i percheziționează apartamentul. Ce anume caută? În sacoul lui - da, pentru că, chiar dacă a ieșit, a ieșit În cămașă, sacoul cu pașaportul rămâne În cameră, dar să nu credeți că asta simplifică lucrurile, fiindcă bătrânul zice că era Întins pe pat În sacou, dar poate că era o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
probabil Împreună cu același Rakosky și cu Încă un tip... După care totul devine nesigur. Chiar dacă ei nu-l omoară, e sigur că-i percheziționează apartamentul. Ce anume caută? În sacoul lui - da, pentru că, chiar dacă a ieșit, a ieșit În cămașă, sacoul cu pașaportul rămâne În cameră, dar să nu credeți că asta simplifică lucrurile, fiindcă bătrânul zice că era Întins pe pat În sacou, dar poate că era o haină de casă, doamne, aici mi se pare că mă Învârt Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
percheziționează apartamentul. Ce anume caută? În sacoul lui - da, pentru că, chiar dacă a ieșit, a ieșit În cămașă, sacoul cu pașaportul rămâne În cameră, dar să nu credeți că asta simplifică lucrurile, fiindcă bătrânul zice că era Întins pe pat În sacou, dar poate că era o haină de casă, doamne, aici mi se pare că mă Învârt Într-o cușcă cu nebuni - spuneam că În haină avea Încă destui bani, chiar prea mulți... Deci căutau altceva. Iar singura idee bună Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică. Mi-am adus aminte că asistasem și eu cândva la un curs de epistemologie de-al lui. Ponta, în sacou vișiniu, studiindu-și manichiura cu mare concentrare, spunea că e posibil să existe și revelații mistice, dar că el unul nu fusese vizitat de niciuna. Capul lui rotund, cu fălci masive, sugera exact contrariul: nu, nu există niciun fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de fundul în formă de pară sau inimă al prietenei mele. I-am înmânat o scrisoare în franceză, în care îi făceam reproșuri fine și încercam să-l aduc pe calea cea bună. A băgat-o în buzunarul interior al sacoului și a spus că speră să mă revadă în ziua următoare, la Casa de Oaspeți a Universității. Femeia de lângă mine rămăsese cu gura căscată, trăsăturile i se ascuțiseră. Aducea cu o ciocănitoare sau cu Jerry Lewis. C IX Cosmin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar din stația de lângă Sere dădură buzna vreo douăzeci de bărbați în sacouri negre și pantaloni de stofă gri: biletele la control! Hai, rapid, toată lumea arată biletu’! Cum autobuzul era ultraplin, controlorii îmbrânceau oamenii, să-și facă loc. În spate era mai ușor: acolo au fost lăsați să coboare hoții, care se îndepărtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cucu. Înțelesesem chiar că venise din Banat și taică-meu, să fie aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva, Poetul. O-ho-hooo, salve, the Boss! tresare cât se poate de vioi același Dănuț, adresându-i-se noului venit cu cel de-al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i cu ochiul Avocatului, încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că n-ai nimica de potol! Bufet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senzația serii a fost Nadina în Dansul apașilor, ultima noutate pariziană. Partenerul ei era Raul Brumaru. Au dansat cu atâta brio, că au fost obligați să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
12, era hodorog de-a binelea trebuie să fi avut pe puțin cinzeci de ani. Dar Ion Schipor îl trata de la egal la egal. Sau, mai exact, se tratau reciproc ca și cum ar fi fost de-o vârstă... Anatol ăsta purta sacou și pantaloni de golf sub care avea trași pe picior ciorapi de mătase 13. Purta o bască întinsă cât o farfurie (întinsă), c-un lob lăsat într-o parte, precum pictorii, deși, din câte am înțeles, el nu era pictor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oră: „a deraiat un tramvai în București”. Fusese un voluntar special - Voluntar român de nevoie. Dispută Doi nebuni s-au întâlnit pe stradă Și cu mare interes se cercetau: În maiou și cu cravată primul, Celălalt pe umeri cu-n sacou. Cu-n mâner fără de geantă-n mână, Celălalt în coș cu-n singur ou, Au pornit la râs unul la altul, Fiecare dându-se erou. Trecătorii nu intrau în horă, Dar zâmbeau cu-ngăduință-arar, Nu-și puneau problema să aleagă Între
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
partidele. Ion Moldoveanu, ardelean din Dej, licențiat în drept, plus facultatea de litere și filozofie. Fără partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acestui negru Înalt cu mîini uriașe și părul alb. Dar uite că a răsărit ca din pămînt camioneta. A răsărit o adevărată flotilă, fiindcă mai Întîi Juan Lucas și-a cumpărat un Jaguar sport care se asorta perfect cu cîteva sacouri aduse chiar atunci de la Londra. Pentru Susan a cumpărat un nou Mercedes, ea nu știa prea bine care era deosebirea față de cel dinainte, dar i se părea minunat. Pentru copii au adus o camionetă Mercury. Una cu imense stopuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu vor putea sta pînă la sfîrșit, trebuind să plece la corridă și să ajungă la timp, ca să-i poată vedea pe toți cunoscuții și nimeni să nu rămînă nerăsplătit cu un salut Înainte de a Începe spectacolul. Celso Îi ține sacoul de zi lui Juan Lucas și el se Îmbracă spunîndu-le să nu-și ia cărțile de rugăciuni, fiindcă ar distona cu Întreaga ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Margulis. Pe Iulia, a spus, conștient că este prima dată că-i rostește numele. Nu fu nevoie de mai mult pentru ca Mișu s-o includă și pe ea pe lista invitaților. Alexandru își alesese o ținută simplă pentru fata adormită, sacou la două rânduri în locul redingotei, și o legătură de gât din mătase mov. Avea un aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zi, pe care o purta când dregea motoarele sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și pantofi de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]